Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 36/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.36
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Morina Napa JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
- - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Mona
- - - judecător
- grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine, au venit spre soluționare, recursurile declarate de recurentele - pârâte CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B și CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, împotriva sentinței civile nr.238/CA din 21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor contencios administrative de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 238/CA/21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă excepția de prematuritate a acțiunii, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta (), în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate N și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, fiind obligate pârâtele să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de vacanță, aferente perioadei 25.06.200115.10.2003, actualizată la data plății conform indicelui de inflație.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția de prematuritate a acțiunii a fost respinsă de instanță. In cauza supusă judecății pretențiile solicitate de reclamantă își au temeiul în dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată, iar potrivit art. 91, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altei instanțe. Competența materială a instanței de contencios administrativ este dată de calitatea reclamanților. În aceste condiții, litigiile privind funcționarii publici se soluționează de instanța de contencios administrativ, dar nu în condițiile Legii nr. 554/2004, care impune efectuarea procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. 34 (2) din Legea nr. 188/1999, republicată s-a prevăzut în favoarea funcționarilor publici, pe lângă indemnizația de concediu, dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. începând cu anul 2001 acordarea acestui drept a fost suspendată prin nr.OUG 33/2001 și ulterior succesiv prin legile bugetului de stat nr. 743/2001, nr. 631/2002, nr. 507/2003, nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005.
Prin Legea nr. 486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 legiuitorul nu a mai prevăzut suspendarea dispozițiilor art. 34 (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, astfel că, începând cu 1.01.2007 prevederile din actele normative referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă produc efecte juridice.
În consecință, deoarece pentru perioada solicitată reclamanta a avut calitatea de funcționar public și întrucât la data judecării cauzei dreptul invocat în acțiune a devenit actual, instanța urmează să admită acțiunea și să dispună obligarea pârâtelor Casa de Asigurări de Sănătate N și Casa Națională de Asigurări de Sănătate B la plata drepturilor bănești cuvenite reclamantei cu titlu de primă de vacanță aferentă perioadei 25.06.2001 - 15.10.2003, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. în calitate de ordonator principal de credite pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate trebuie să dispună măsurile necesare - în condițiile legii - pentru asigurarea și virarea către Casa de Asigurări de Sănătate Nap lății sumei cuvenite reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, ambele pârâte, scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 266 din Legea nr. 95/2006 este instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, având ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România, iar potrivit dispozițiilor art. 267 din aceeași lege casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii în subordinea. Având în vedere aceste dispoziții legale, existența unui raport juridic de subordonare a caselor de asigurări de sănătate județene față de nu presupune și preluarea de către a drepturilor și obligațiilor acestora, cu consecința că legitimarea procesuală pasivă nu aparține Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ci Casei de Asigurări de Sănătate
Pe de altă parte, a fost invocată și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anii 20012003, ținând seama de dispozițiile art. 7, 8 din Decretul nr. 167/1958.
Recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate N, în motivarea recursului a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar, pe de altă parte, s-a arătat că aplicarea prevederilor referitoare la primele de concediu a fost suspendată succesiv.
Intimatareclamantă, legal citată, nu a fost prezentă sau reprezentată în fața instanței și nu a formulat cereri în cauză.
Examinând recursurile promovate pentru motivele arătate, precum și din oficiu, în condițiile art. 304, 304 Cod procedură civilă, instanța le apreciază ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea cu care a fost învestită prima instanță se urmărea stabilirea de creanțe în sarcina pârâtelor - instituții publice - conform dispozițiilor art. 266, 267 din Legea nr. 95/2006, hotărârea de admitere a acțiunii reprezentând titlu executoriu în sensul dispozițiilor OG22/2002 cu modificările ulterioare (Legea 110/2007).
Aspectele referitoare la îndeplinirea obligației de plată și a măsurilor ce se impun pentru asigurarea în bugetul propriu a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titlul executoriu reprezintă, potrivit dispozițiilor art. 2, 4 din OG22/2002 cu modificările în vigoare de la 8.05.2007, probleme privind executarea obligațiilor, aceasta revenind autorității cu care funcționarul public are raporturi de serviciu, care are și sursele de finanțare afectate plăților drepturilor bănești ale acestor funcționari publici, dar și obligația obținerii acestora conform Legii nr. 110/2007 pentru modificarea și completarea OG 22/2002. Ținând seama de dispozițiile art. 288 alin.2 din Legea nr. 95/2006, precum și ale art. 4 din OG22/2002 instanța apreciază ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, pentru perioada 2001 - 2003, exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat prin art. 3 din OUG33/2001 care, chiar dacă termenul prevăzut prin acest act normativ a fost prelungit prin legi temporare, se constituie ca o suspendare unică ce a început cu 02 martie 2001 când a intrat în vigoare OUG33/2001 și s- finalizat la 31 decembrie 2003 prin dispozițiile de prelungire a termenului prevăzut în art. 3 din OUG33/2001 prin art. 10 alin.3 din Legea 631/2002. Așadar, pentru perioada 2001 - 2003 dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut după expirarea perioadei de suspendare, respectiv după 31 decembrie 2003.
Cum termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la 31 decembrie 2006, promovarea acțiunii de către reclamantă la 24 august 2007 nu s-a realizat în interiorul termenului legal.
Așa cum s-a arătat, suspendarea exercitării dreptului la primă de concediu s-a realizat pentru perioada 2001 - 2003 prin OUG33/2001, iar pentru anii 2004, 2005 și 2006 prin legi temporare.
Așadar, în speță, plecând de la susținerea recurentei, există patru cauze de suspendare, respectiv suspendarea prin OUG33/2001 cu modificările ulterioare prin Legile 743/2001 și 631/2002, suspendarea prin legea bugetului 507/2003 (pentru anul 2004), cea dispusă prin Legea 511/2004 (pentru anul 2005) și cea în baza Legii nr. 379/2005(pentru anul 2006).
Dacă prin Legile 743/2001 și 631/2002 s-a dispus prelungirea suspendării dispusă prin OUG33/2001, prin Legile 507/2003, 511/2004 și 379/2005 s-a dispus că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004, 31 decembrie 2005, respectiv 31 decembrie 2006.
Potrivit art. 59 al. 2 din Legea 24/2000 republicată dispozițiile legilor temporare sunt în vigoare pentru perioada la care se referă, iar potrivit art. 66 din același act normativ, prin acte normative ulterioare se poate prelungi durata actelor normative temporare, dispoziția de prelungire trebuind să intervină înainte de expirare termenului.
Față de aceste dispoziții legale, interpretând succesiunea în timp a legilor care au reglementat exercițiul dreptului la prima de concediu, rezultă că dispozițiile cu caracter temporar din OUG33/2001 au fost prelungite succesiv prin Legile 743/2001 și 631/2002, iar legile ulterioare (Legea 507/2003, Legea 511/2004, Legea 379/2005) nu cuprind dispoziții de prelungire a acestora. Așadar dreptul la prima de concediu pentru anii 2001 - 2003 putut fi valorificat începând cu 01 ianuarie 2004.
Legea 507/2003 a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu pentru anul 2004 până la 31 decembrie 2004, pentru această perioadă dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2005, pentru anul 2005 dreptul la prima de concediu s-a suspendat prin Legea 511/2004 până la 31 decembrie 2005, dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2006, iar pentru anul 2006 dreptul la prima de concediu s-a suspendat prin Legea 379/2005 până la 31 decembrie 2006. Cum ultimele legi nu au dispus prelungirile suspendărilor anterioare conform art. 66 din Legea 24/2000 rezultă că fiecare din ele a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu, independent și pentru anul în care dispozițiile respective erau aplicabile.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1,3 raportat la cele ale art. 304 pct.9, 304 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile, va fi modificată în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru lipsa calității procesuale active, iar în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate N, ca prescrisă. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la soluționarea excepției de prematuritate a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile contencios administrativ promovate de recurentele - pârâte CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE cu sediul în B, Calea nr. 249, - Sectorul 3 șiCASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATEcu sediul în P N, str. -. - nr. 4B, județul N, împotriva sentinței civile nr. 238/CA din 21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă ). cu domiciliul în P N,-,. 10,. A,. 2,. 9, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge, ca prescrisă, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE,
- - JUDECĂTORI,
- -
- -
GREFIER,
Red. /
Red.
3 ex. 23 ian. 2008
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Gabriela Mona
