Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 36/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- SENTINȚA Nr. 36/2009
Ședința publică de la data de 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei în contencios administrativ, formulată de reclamantul, împotriva pârâtului MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
-deliberând-
Asupra acțiunii de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitând anularea Ordinului 243/16 mai 2008 sau înlocuirea sancțiunii aplicate cu mustrarea.
Motivând acțiunea, reclamantul arată că la data de 28.11.2007 a efectuat un control pe raza Oculului Silvic Nehoiu, a efectuat verificări la.PRODUCȚIE, iar ulterior s-a efectuat un alt control în perioada 10.12.2007-14.12.2007, cu prilejul căruia s-a constatat că reclamantul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu. În consecință, directorul general din cadrul din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a sesizat comisia de disciplină aceasta reținând că a trecut în registrul unic de control pe dl. care nu a participat la verificări, nu a trecut nici un document care să ateste modul de finalizare al verificărilor, nu a adus la cunoștința controlul efectuat.
Apreciază reclamantul că nu sunt întrunite elementele abaterii disciplinare. Astfel, arată că trecerea în registru a colegului său, este legală având în vedere dispozițiile art.3 alin.2 din legea 252/2003, faptul că nu a trecut în registru documentul prin care s-a finalizat verificarea s-a datorat faptului că toate documentele au fost ridicate de Poliție, fiind astfel în imposibilitatea de a finaliza controlul. Nici cealaltă acuzație reținută în sarcina sa, apreciază reclamantul că nu poate fi reținută având în vedere că a adus la cunoștința conducerii controlul efectuat, situație dovedită cu viza directorului general al
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea acțiunii.
Pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea acțiunii arătând că nu s-ar fi realizat procedura prealabilă, excepție respinsă prin încheierea din 02 decembrie 2008, dat fiind că prin înscrisurile depuse s-a făcut dovada că reclamantul, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ s-a adresat cu plângere prealabilă autorității emitente, primind de altfel și răspuns.
Pe fondul cauzei, se arată că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, că a efectuat singur controlul fără a fi însoțit și înainte de momentul fixat, motiv pentru care colegul său, domnul a refuzat să semneze registrul unic al societății în cauză. Se mai arată că potrivit dispozițiilor art.4 din legea 252/2003 avea obligația să întocmească actul de control. Totodată, se invocă faptul că reclamantul nu a adus la cunoștința conducerii efectuarea controlului, iar viza directorului general pe ordinul de deplasare privea confirmarea faptului că acesta s-a deplasat la. B și la.Focșani.
Instanța a solicitat documentația care a stat la baza emiterii actului contestat și a procedat la administrarea probei cu martori.
Analizând actele și lucrările dosarului această instanță reține următoarele:
Reclamantul a fost delegat, conform ordinului de deplasare (fila 35 dosar) în vederea efectuării unui control privind respectarea regimului silvic la B, jud. C, Focșani și Din același înscris, rezultă că la 27.11.2007 a sosit la Ocolul Silvic Nehoiu, plecând la 29.11.2007. Cu acest prilej a fost contactat de organele de poliție atât el cât și colegul său, să efectueze un control la. PRODUCȚIE L întrucât existau informații cu privire la posibilele neconformități în documentele legate de partida de exploatare contractată de Ocolul Silvic Nehoiu. La data de 28.11.2007, reclamantul a mers singur la societatea PROCDUCȚIE, deși data convenită cu organul de poliție a fost 29.11.2007. Reclamantul a trecut în Registrul unic de control și pe domnul, acesta nesemnând registrul deoarece a doua zi actele societății, inclusiv registrul de control au fost ridicate de organele de poliție, împrejurare față de care nici controlul nu a mai fost efectuat de cei doi consilieri, neîntocmindu-se astfel nici un document care să ateste modul de finalizare al verificărilor.
Audiat în instanță, colegul reclamantului, domnul a avut cu totul altă poziție decât cea exprimată în fața comisiei de disciplină, relatând că a avut cunoștință de faptul că reclamantul va merge singur la agentul economic iar faptul că nu apare semnătura sa în registrul de control nu a reprezentat un refuz ci a fost în imposibilitatea de a semna având în vedere că acest registru a fost ridicat de poliție, împrejurare atestată și de administratorul societății controlate, doamna, audiată în instanță.
Ulterior, a avut loc un alt control la același operator economic prilej cu care s-a constatat că a fost trecut în registru domnul deși nu a participat la verificări și că nu există nici un document care să ateste modul de finalizare al lucrărilor, situație față de care directorul general al a sesizat comisia de disciplină la 20.12.2007, comisia a întocmit raportul 51 din 5.05.2008, propunând sancționarea cu retrogradarea reclamantului din puncția publică deținută pe o perioadă de 11 luni.
În baza acestui raport a fost emis Ordinul 243/16.05.2008 aplicându-se în temeiul art.77 alin.2 lit.j și art.43 alin.1 din legea 188/1999 sancțiunea propusă.
Se reține că în raportul 51/2008 s-a prevăzut că sesizarea directorului a fost însoțită de un raport din 16.01.2008, raport ce este ulterior sesizării, reclamantul invocând acest aspect ca o cauză de nulitate.
În drept,
Sub aspectul formal, ordinul contestat cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art.50 alin.3 din HG1344/2007, după cum și raportul comisiei de disciplină, act premergător emiterii ordinului cuprinde mențiunile prevăzute de art.49 din același act normativ, așa încât aspectul invocat de reclamant privitor la data raportului care a însoțit sesizarea nu constituie o cauză de nulitate absolută.
Cum nu s-a făcut dovada unei vătămări produse de întocmirea raportului ulterior sesizării, atât vreme cât s-au respectat drepturile reclamantului, fiind audiat în fața comisiei de disciplină, instanța înlătură această apărare.
Pe fondul cauzei instanța reține că reclamantul a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută la art.77 lit.j legea 188/1999 constând în aceea că a încălcat prevederile art.4 legea 252/2003, însă în raport de împrejurările în care a fost săvârșită, de gravitatea acesteia și ținând cont și de faptul că reclamantul nu a mai fost sancționat disciplinar, sancțiunea aplicată este disproporționată.
Astfel, instanța reține că potrivit art.9 legea 252/2003 neînscrierea de către organele de control specializate în registrul unic de control a elementelor obligatorii prevăzute la art.3 alin.2 și art.4 constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit prevederilor legii 188/1999.
În speță, nu se poate reține o încălcare a art.3, reclamantul nesocotind acest text, ci dimpotrivă, față de dispozițiile alin.4 potrivit căruia controlul se poate desfășura numai după consemnarea în registrul unic de control a datelor prevăzute la art.2, reclamantul știind că a fost împuternicit împreună cu domnul să efectueze controlul, în mod corect a consemnat și numele colegului său, consemnarea în registru fiind prealabilă verificărilor. Așadar, nu se poate reține încălcarea art.3 legea 252/2003.
Nu aceeași situație se poate reține însă cu privire la respectarea dispozițiilor art.4, text potrivit căruia după finalizarea controlului se înscriu obligatoriu numărul și data actului de control întocmit. Este adevărat că din probele administrate rezultă faptul că nu a mai fost efectuat controlul de către reclamant, dat fiind faptul că documentele societății au fost ridicate de poliție, însă acest aspect nu înlătură obligația reclamantului de a anunța conducerea, printr-un referat asupra imposibilității respectării art.4. Cum reclamantul nu a întocmit nici un referat în acest sens, nu se poate reține că și-a îndeplinit obligațiile.
Apărarea reclamantului fundamentată pe faptul că pe ordinul de deplasare au fost îndeplinite sarcinile nu este de natură a acoperi faptul că reclamantul neîntocmind raportul de control nu a informat asupra imposibilității întocmirii acestuia. De altfel, durata deplasării a fost de la 26.11.2007 la 30.11.2007 existând prezumția că mențiunea directorului a fost făcută la încetarea deplasării, iar constatarea săvârșirii abaterii a fost ulterioară, la 10.12.2007.
Însă, reținând circumstanțele care au determinat încălcarea art.4 legea 252 /2003, aplicarea unei mustrări scrise, este de natură a-și atinge scopul educativ preventiv, apărând totodată ca fiind proporționată în raport de gravitatea faptei.
Pentru cele ce preced, instanța în baza art.18 legea 554/2004 va admite acțiunea, în sensul că va înlocui sancțiunea aplicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul cu domiciliul în Orașul,-,.2,.1,10, județul B, împotriva pârâtului MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B,-, sector 3, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Anulează în parte Ordinul 243/16.05.2008 în sensul că modifică art.1, înlocuiește sancțiunea aplicată cu "mustrare scrisă".
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 Februarie 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Red.sent.-
Tehnored.Fl.B-4 ex.
12.03.2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac
