Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3600/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3600
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea Președinte Secție
-- - - VicePREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
-- - VicePREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
Grefier -
XXXXX
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței nr. 1641 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic pentru recurentul pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, lipsind recurenții pârâți INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal și sunt scutite de taxa de timbru.
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de formulat a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic pentru recurentul pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 1641 din 16.04.2009 Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea intentată de reclamantul împotriva pârâților: Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M.
A obligat pârâții să plătească reclamantului majorările salariale cu 5% începând cu 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 în raport de luna martie 2007, cu 11% începând cu 01.10.2007 în raport de luna 2007,actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Excepția lipsei calității procesuale pasive nu poate fi primită în condițiile în care Inspectoratul General al Poliției de Frontieră are calitatea de ordonator secundar de credite și în această calitate are și obligația de a constitui bugetul și distribui sumele.
S-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de Decizia Curții Constituționale nr.818 din 3 iulie 2008 conform căreia prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, apreciind că dispozițiile respective sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a constat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile comunitare, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din cel puțin două argumente:
1) Constituția României: de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 ca urmare a aderării prevederilor tratatelor constituționale ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legilor interne, cu respectarea prevederilor de aderare (alin.2) iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2 (alin.4).
De altfel prin Legea nr.157/2007, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale Comunității, dinainte de aderare.
2) Jurisprudența Curții de Justiție Europene
Prin decizia în cauza Costa/Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat, un izvor independent de drept nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a lipsi de caracterul său de lege comunitară și fără ca baza legală a comunității însăși, să fie pusă la îndoială.
Această decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar, este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național De asemenea în cauza Simmenthal (1976) a stabilit că judecătorul național, este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Pe fondul cauzei s-a constat și reținut că reclamanta este funcționar public cu statut special de polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului M și de la 01.01.2007 până în prezent nu a beneficiat de drepturile pretinse prin acțiune.
Începând cu luna ianuarie 2007 au fost emis un număr de trei ordonanțe prin care s-a dispus majorarea drepturilor salariale tuturor funcționarilor publice, OG 6/2007, OG 10/2007, și OG 16/2007.
În OG 6/2007 art.1 se specifică faptul că actul normativ reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici și se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999, însă nu s-a procedat la acordarea majorărilor în condițiile în care OG 16/2007, se referă la aceiași categorie de drepturi acordate funcționarilor publici din administrația centrală.
În situația în care s-ar acordă drepturile pretinse, instanța nu săvârșește un exces de putere în sensul menționat în decizia invocată respectiv de trecere în atribuțiunile altei puteri constituită în stat.
Legea nr.232/2007 pentru aprobarea OG 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, a modificat art.39 din ordonanță și a prevăzut acordarea de majorări salariale în cotă de 5% începând cu 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01 aprilie 2007 în raport de luna martie 2007, cu 11% începând cu 01 oct.2007 în raport de luna 2007, pentru toți funcționarii publici, fără excepție.
OG 3/2006 cuprinde dispoziții similare.
OG 10/2007 prevede dispoziții similare privind personalul contractual din sectorul bugetar.
Prin excluderea ulterioară a reclamantei de la acordarea majorărilor salariale acesta a fost privat de un drept al său, fapt care contravine prevederilor directivei 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă unde se definește discriminarea directă ca fiind tratamentul diferențiat a unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare..
Susținerea din întâmpinare conform căreia reclamantul a beneficiat de creșterea salariului în 2006 și 2007 în temeiul statutului său special, nu poate fi primită pentru următoarele considerente: reclamantul este funcționar public cu statut special și primește pentru activitatea pe care o desfășoară, un salariu nominal.
Baza acestui salariu, o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară precum și nivelul îngrădirilor și constrângerilor la care este supus de reglementările legale.
Salariul real, constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care reclamantul le obține cu salariul nominal.
Raportul dintre salariul nominal și salariul real pentru a nu-i fi afectat dreptul înțeles ca un drept de proprietate, trebuie să fie același adică în perioade diferite cu suma primită drept salariu să dobândească aceiași cantitate de bunuri și servicii.
Acesta este sensul în care statul în cadrul unei economii cu rata a inflației ridicată, indexează salariile pentru a acoperi cel puțin parțial nivelul prognozat al creșterii prețurilor.
În acest sens, s-a procedat la majorarea salariilor conform actelor normative menționate.
Art.16 din Constituția României prevede că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.
Art.20 din Constituția României, menționează că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art.16 din Convenția CEDO, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurate fără deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, avere sau orice altă situație.
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată de România la 14.12.1955, consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, consacră dreptul fără nici o discriminare la salarii egale pentru muncă egală iar pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, prevede asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală fără nici o distincție.
Protocolul 12 CEDO, consacră dreptul fiecărei persoane de a se bucura de drepturile prevăzute de lege, asigurate fără nici o discriminare, nimeni neputând face obiectul acesteia pentru nici un motiv.
În speță, se au în vedere cu preponderență normele comunitare și obligațiile internaționale asumate de România, respectiv cea privind armonizarea permanentă a legislației muncii cu normele Uniunii Europene, convențiile și recomandările OIM, normele dreptului internațional.
Raporturile de muncă sub aspectul salarizării sunt supuse actelor menționate dar și Cartei Sociale Europene ratificată prin Legea 74/1999 care prin art.4 prevede obligația garantării unei salarizări suficiente pentru asigurarea unui trai decent.
S-a solicitat și repararea prejudiciului cauzat prin înscrierea mențiunilor necesare în dosarul personal, cerere care are caracterul unei obligații de a face, prematur formulată dând dreptul a se solicita în caz de refuz, în situația rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Reclamanta a solicitat și actualizarea sumelor de primit în raport de inflație,cerere întemeiată.
Codul Civil adoptat într-o perioadă de stabilitate economică a instituit principiul nominalismului monetar care însă numai este actual pentru o economie în care rata inflație continuă să aibă un nivel ridicat.
Aplicarea principiului nominalismului monetar consacrat de Codul Civil ar face inaplicabile cel puțin alte două principii de drept respectiv cel al echității și îmbogățirii fără justă cauză.
În fond prin aplicarea ratei inflației se acordă aceeași valoare exprimată într-un număr mai mare de unități monetare
Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române fiind titularii creditelor bugetare aprobată prin legea bugetară pentru cheltuieli de personal, chiar și în cazul când se face aplicarea dispozițiilor OG22/2002 iar conducătorul acestora este și ordonator de credite se va prevedea prin dispozitivul hotărârii că ambilor pârâți le revine obligația pentru asigurarea plăților efective a drepturilor respective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs, pârâții au arătat că salarizarea polițiștilor este reglementată de nr.OG 38/2003, susținând că polițiștii au dobândit calitatea de funcționar public cu statut special prin Legea nr. 360/2002 și nu au fost numiți în temeiul Legii nr. 188/1999.
De asemenea s-a menționat că în prezenta cauză nu sunt aplicabile prevederile celor trei ordonanțe de Guvern menționate de către reclamant - OG 6/2007, OG 10/2007, și OG 16/2007 - prin care s-a dispus majorarea drepturilor salariale tuturor funcționarilor publici.
Recursurile declarate de pârâți sunt fondate, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Reclamanta este funcționar public cu statut special - polițist în cadrul.P F
Prin acțiunea introdusă, reclamanta a solicitat acordarea majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport de luna 2007.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/06.07.2007.
Dispoziții legale invocate nu se aplică acestei categorii de funcționari care beneficiază de un cadru normativ special în ceea ce privește salarizarea - OG 38/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2007 pentru modificarea OG 38/2003 s-au reglementat și creșteri salariale în ceea ce îi privește pe polițiști, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate acorda polițiștilor alte drepturi decât cele prevăzute de lege pentru categoria căreia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr.821/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art. 147 alin. 4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr.262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr.997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizării polițiștilor - funcționari publici cu statut special se aplică prevederile OG 38/2003.
În ceea ce privește invocarea și aplicabilitatea practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea arată următoarele:
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este un tratat internațional la care România este parte și care se aplică direct, în baza art.11 și 20 din Constituția României, în ordinea juridică internă a statului român în calitate de stat contractant.
Potrivit principiului subsidiarității, fiecare stat contractant al Convenției garantează și aplică direct prevederile Convenției, situație în care, așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, primul judecător al Convenției este judecătorul național.
Normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate în dreptul intern, situație consacrată în art.20 din Constituția României,
În același timp statele contractante au obligația de a lua măsuri ca legislația internă să fie compatibilă cu prevederile Convenției.
În acest context, Curtea arată că prevederile din OG 38/2003 sunt compatibile cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și nu sunt de natură a nesocoti prevederile art.14 privind interzicerea discriminării.
Articolul 14 din Convenție interzice discriminarea, în sensul că exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute în această Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor, care sunt egale în drepturi.
Din redactarea textului rezultă că principiul nediscriminării implică egalitatea tuturor în fața legii și că toate persoanele au dreptul, fără discriminare, la o egală protecție.
Prin Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a concretizat noțiunea de interzicere generală a discriminării.
În art.1 al acestui protocol s-a arătat că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Din analiza atât a art.14 din Convenție, cât și a art.1 din Protocolul nr.12, rezultă că discriminarea se referă la drepturile și libertățile prevăzute în Convenție.
Având în vedere motivele arătate în prezenta hotărâre, Curtea constată că, soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, așa încât în baza art. 312 Codul d e procedură civilă, recursurile vor fi admise, se va modifica sentința primei instanțe, se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței nr. 1641 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică sentința în sensul că respinge în totalitate sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 2009.
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea - - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Constantin - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud. C I
Ex.2//01.10.2009
Jud. fond A
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Mihaela Cotora Constantin
