Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 361/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcționari publici -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.361
Ședința publică din 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii S, cu sediul în mun. S, str. - -, județul S, împotriva sentinței nr. 3237 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 6082//86/2007.
La apelul nominal au răspuns reclamanții intimați și, lipsă fiind ceilalți reclamanți intimați și pârâta recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că reclamanții intimați au depus întâmpinare.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul intimat a precizat că întâmpinarea depusă la dosar a fost comunicată recurentei și a solicitat în principal anularea recursului ca nemotivat, în temeiul art. 3021Cod procedură civilă, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică. A mai arătat că recurenta avea, potrivit Legii 142/1998. obligația să le acorde tichete de masă, la valorile stabilite prin Ordinele Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr- reclamanții, I, OG, au chemat în judecată pârâta casa Județeană de Pensii S, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuiau să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr. 142/09.07.1998 pentru anii 2004, 2005, 2006, reactualizată în raport cu coeficientul de inflație, precum și acordarea în continuare a acestor tichete.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 142/1998 actualizată, pârâta avea obligația să le acorde tichetele de masă, la valorile stabilite prin Ordinele Ministerului Muncii și Solidarității Sociale privind stabilirea valorii nominale a unui tichet, respectiv: Ordinul nr. 52/2004, nr. 33/2005, 542/2005, 89/2006, 145/2006 și Ordinul nr. 586/2006.
Precizează că, potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator. Aceste tichete se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Au arătat că, în mor neechitabil, tichetele de masă au fost acordate doar pentru anumite categorii de salariați, în unele instituții, s-a ajuns, astfel, la o gravă discriminare, încălcându-se dispozițiile art. 41 al. 2, art. 53 din Constituția României, art. 5 al. 3 din Codul Muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Au mai arătat că, având calitatea de funcționari publici, se supun dispozițiilor Legii nr. 188/1999 republicată, fiindu-le aplicabile și dispozițiile cuprinse în alte acte normative.
Au mai precizat că, prin aplicarea discriminatorie a Legii nr. 142/1998, lăsându-se la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a salariatului și muncii sale, a fost încălcat dreptul fundamental al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare la acțiunea reclamanților.
Prin sentința nr. 3237/2007, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariați în cadrul Casei Județene de Pensii S, iar potrivit art. 1 din Legea 412/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
De asemenea, dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 193/2006, prevăd ca societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe baza de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar tichete cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol pentru cheltuielile de reclamă și publicitate, precum și pentru cheltuieli sociale.
În baza art. 41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Așadar, atâta timp cât reclamanții au calitatea de salariați funcționând în cadrul Casei Județene de Pensii S, care reprezintă o instituție bugetară, făcând parte din sectorul bugetar, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele abilitate, înseamnă că și reclamanții aveau dreptul să primească o alocație individuală de hrană sub forma unor tichete de masă, deoarece prin încasarea unor asemenea alocații li se asigură reclamanților o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de a le oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
Faptul că Legea nr. 142/1998 și Legea nr. 193/2006 prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului, nu înseamnă în mod automat că reclamanții nu au dreptul la acordarea acestor tichete, în acordarea acestora se ține seama de caracterul și natura lor și anume ca măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă, având drept scop asigurarea hranei zilnice și compensarea unor cheltuieli suplimentare și nicidecum de caracterul de caracterul facultativ al acestora.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta, arătând următoarele:
Finanțarea Casei Județene de Pensii Saf ost și este realizată exclusiv din fonduri bugetare, nefiind realizate sume din venituri proprii și, prin urmare, nici cheltuieli din venituri proprii.
Astfel, art. 46 din legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art. 40 din legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005 și art. 24 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, prevăd în mor expres că nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevederi cu această destinație.
Pe de altă parte legea nr. 142/1998, care reglementează acordarea tichetelor de masă, prevede că acestea se pot acorda în limita sumelor prevăzute prin buget.
În condițiile date, prevederile Legii nr. 142/1998 nu au aplicabilitate pentru anii 2004, 2005 și 2006 întrucât prin lege sumele nu au fost prevăzute în bugete.
De altfel și legile privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anii 2004, 2005 și 2006 prevăd că nu sunt prevăzute sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Rezultă că acordarea tichetelor de masă pentru instituțiile publice poate fi făcută numai dacă prin legea bugetului de stat sunt prevăzute sume cu această destinație.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat anularea recursului ca nemotivat. Pe fondul cauzei s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile art. 1 și următoarele din Legea nr. 142/1998, art. 41 al. 2, art. 53 din Constituția României, art. 5 al. 3 Codul Muncii și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Nu este dată excepția nemotivării recursului. Din conținutul acestuia rezultă că recurentul a indicat motivele de nelegalitate ale hotărârii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este întemeiat.
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli.
Rezultă din cuprinsul dispozițiilor legale învederate că acordarea tichetelor de masă constituie doar o facultate pentru angajator și în plus de aceasta, se acordă doar sub condiția cuprinderii lor în buget.
Prin legea tichetelor de masă nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept.
Potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2004 - 2007, respectiv Legea nr. 507/2003 - art. 46 alin. 4; Legea nr. 511/2004- art. 40; Legea nr. 379/2005- art. 24; Legea nr. 487/2006 - art. 18, în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
importanța egalității în drepturi ca garanție constituțională art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, iar în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariați, care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Or, nu există nici o dispoziție legală care să acorde tichete de masă unor salariați ce își desfășoară activitatea în condiții identice cu reclamanții; dimpotrivă toți sunt tratați în mod identic, neprevăzându-se în bugete sume cu această destinație, așa cum s-a arătat mai sus.
Nu există astfel o încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Nu orice diferență de tratament constituie o discriminare.
Întreaga argumentare a primei instanțe se întemeiază pe încercarea de a transforma o simplă facultate într-un drept dobândit; de a acorda forță juridică obligatorie unei simple posibilități abstracte, în lipsa unei manifestări voliționale concrete.
Urmând raționamentul primei instanțe, ar însemna ca orice drept de protecție socială recunoscut unor anumite persoane sau categorii sociale, să fie recunoscut tuturor persoanelor și categoriilor sociale fără nici o nuanță, fără a avea în vedere că diversitatea nu e sinonimă cu discriminarea, că fizionomia protecției sociale se poate înfățișa într-o infinitate de forme, fără a fi afectată substanța dreptului la protecție socială.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 304 pct. 9; 312 al. 1,2,3, Cod procedură civilă,
În numele LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii S, cu sediul în mun. S, str. - -, județul
Modifică în totalitate sentința civilă nr. 3237 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- și în rejudecare:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 martie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
2ex/19.03.2008
jud.fond.
Dosar nr-
Decizia nr. 361 din 12 martie 2008 - Legea nr. 188/1999 -
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, am opinat pentru admiterea recursului, din următoarele considerente:
Acordarea tichetelor de masă este un drept prevăzut de lege, iar angajatorul nu poate refuza acest drept salariaților săi, el având obligația să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop.
Este adevărat că dispozițiile din Legea nr. 142/1998 care reglementează dreptul la tichete de masă sunt dispoziții supletive și că acordarea lor este condiționată de limita bugetelor de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, însă acest lucru nu o îndreptățește pe pârâtă să le refuze reclamanților, de jure, acest drept, care este consacrat și de Legea Fundamentală a României, respectiv art. 41.
Pe de altă parte, atâta timp cât alte categorii de salariați din sectorul bugetar au beneficiat și beneficiază în continuare de astfel de tichete, s-ar crea o situație discriminatorie față de reclamanți, fiind astfel încălcate și dispozițiile art. 14 din CEDO adoptată la Strasbourg în 1950 ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Judecător,
- -
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Nechifor Veta, Sas Remus
