Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 358/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcționari publici -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.358
Ședința publică din 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtaAgenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncăcu sediul în municipiul B,-, județul B,împotriva sentinței nr. 24 din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani- secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit pârâta recurentă și reclamantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea dresată Tribunalului Botoșani înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Agenția Județeană pentru ocuparea Forței de Muncă B pentru a se dispune, prin hotărâre judecătorească, obligarea acesteia la plata primei de concediu pe anul 2006, actualizată cu indicele de inflație.
În fapt, reclamantul a arătat că este funcționar în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B și că art. 34 al. 2 din Legea 188/1999 prevede dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și că suspendările succesive intervenite anual prin legile bugetului de stat nu înlătură acest drept, drept care nu fost abrogat prin nici un act normativ.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1999, Codul muncii și art. 41 - 53 din Constituție.
Pârâta, legal citată a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, precizând că legiuitorul nu a prevăzut în buget sumele necesare plății efective a acestor sume.
Prin sentința nr. 24/2008, tribunalul a admis acțiunea.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 arată că funcționarul public are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acest drept a suferit suspendări succesive, anuale, intervenite prin dispoziții exprese din legile bugetului respectiv, prin art. 10 al. 3 din Legea 631/2002, art. 9 pct. 7 din Legea 507/2003, prin art. 8 al. 7 din Legea 511/2004 și art. 5 al. 1 din Legea 380/2005, care au prevăzut că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2003, până la 31 decembrie 2004, până la 31 decembrie 2005 și respectiv până la 31 decembrie 2006.
Pentru a înțelege efectele suspendării unei dispoziții din actul normativ în vigoare, respectiv dispozițiile art. 34 al. 2 din Legea 188/1999,instanțava analiza această măsură dispusă de legiuitor prin prisma prevederilor disp. art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, care prevăd că:
"În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendat printr-un alt act normativ de același nivel sau superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ sau al unei dispoziții suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese cu aplicarea de la data expirării suspendării".
Prin urmare, în speță, prin legile bugetului au existat dispoziții exprese prin care au fost suspendate drepturile privind prima de concediu doar pe o durată determinată de câte un an de zile, respectiv până la 31 decembrie 2006, pentru prima din 2006 fără a se dispune de legiuitor prelungirea suspendării, modificarea sau abrogarea acestei dispoziții legale în condițiile stabilite prin al. 3 din art. 62 al Legii nr. 24/2000.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâtul, arătând că plata dreptului pretins de către reclamant a fost suspendată de către legiuitor neexistând un temei legal de acordare a acestui drept. În plus, în buget nu au fost prevăzute sumele de bani necesare realizării dreptului reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
Suspendarea acordării dreptului la prima de vacanță nu înseamnă înlăturarea lui, cât timp din Legea nr. 188/1999 acest drept nu a fost înlăturat până în prezent.
Acest drept există și în prezent și neacordarea lui pentru perioada 2006, perioadă pentru care a încetat suspendarea exercițiului acestui drept recunoscut, ar însemna o privare de drept prevăzut de lege și deci recunoscut și garantat de Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul adițional nr.1, și deci o încălcare a acestora, a art. 53 din Constituție și art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional.
Suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel, un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu, și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
Nu poate fi primită nici susținerea că nu au fost prevăzute în buget sumele necesare întrucât instanța analizează existența dreptului invocat sub aspectul legalității și temeiniciei și nicidecum modalitățile de executare a obligației care reprezintă strict problema persoanei obligate la plată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtaAgenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncăcu sediul în municipiul B,-, județul B,împotriva sentinței nr. 24 din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani- secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. MA
Jud. fond.
Ex.2/20.03.2008
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Nechifor Veta, Sas Remus
