Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 363/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- secția de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr.363/R/ 2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 199/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2009, când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 mai 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sent.civ. nr.199/26.02.2009 a Tribunalului Covasnaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtului Consiliul Local, jud. C, pentru plata indemnizației de dispozitiv.
În motivarea sentinței pronunțate, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de primar, respectiv viceprimar al comunei.
Legea nr.138/1999, la care fac referire reclamanții, privește salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Reclamanții nu fac parte din instituțiile ce fac obiectul de reglementare al legii de mai sus.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 192/2002, astfel cum a fost modificată, privind drepturile de natură salarială, cuprinde reglementări privind sistemul de salarizare.
Conform art.4 alin.2 din ordonanță, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Potrivit art.5 și următoarele din lege, printre drepturile de care beneficiază funcționarii publici nu este enumerată și indemnizația de dispozitiv.
Art.13 din Legea nr.138/1999 face referire la indemnizația de dispozitiv, dar aceasta este prevăzută pentru militari precum și personalul civil din instituțiile publice respective.
Ulterior, prin Ordinul nr.496/2003 a Ministerului Administrației și Internelor s-au adus precizări cu privire la această indemnizație.
Astfel, la pct.9.2 se prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Potrivit pct.31.1 "prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalului contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Faptul că prin ordinul respectiv s-au adus precizări cu privire la indemnizația de dispozitiv nu poate fi interpretat altfel decât în contextul Legii nr.138/1999 care a reglementat acordarea acestei indemnizații, respectiv în legătură cu personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
De altfel, chiar noțiunea de "dispozitiv" are fără discuție o semnificație militară.
Instrucțiunile de aplicare a Legii nr.138/1999, date prin ordinul ministrului nu pot avea în vedere alte categorii de personal decât cele stabilite prin lege, deoarece acest lucru ar însemna o adăugare la lege.
Pe de altă parte, domeniul administrației publice vizat prin ordin nu poate include decât personalul din structurile ministerului, deoarece atribuțiile privind reglementările cu caracter general în ce privește salarizarea funcționarilor publici din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale revin parlamentului ori guvernului.
Ca urmare acest ordin, prin sintagma "domeniul administrației publice" se referă la personalul ce face parte din aparatul central al ministerului, din structurile, instituțiile sau autoritățile subordonate.
În acest sens amintim Corpul de control al Primului Ministru, Direcția Generală de Pașapoarte, Instituția Prefectului, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență etc.
Unitatea administrativă, primăria, nu face parte din structura ministerului și nici nu este subordonată acestuia, iar față de prevederile din actele normative menționate, după cum s-a arătat, prin ordinul respectiv nu se poate adăuga la lege. Pentru aceste considerente s-a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive și obligării pârâtului la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de baza al fiecărui reclamant.
În motivarea recursului, recurenții reclamanți au arătat în esență că Ordinul nr.496/2003 al se aplică și personalului civil, recurenții considerând că fac parte din categoria personalului civil din administrația publică, alături de angajații din alte domenii ale administrației publice, cum ar fi Instituția Prefectului, Direcția Generală de Pașapoarte etc. Recurenții reclamanți susțin că prin hotărârea dată de instanța de fond se încalcă legea de drept substanțial, în sensul că deși sporul respectiv - indemnizația de dispozitiv- este acordat prin Ordinul nr.496/2003 în mod nediscriminator și pentru personalul din administrația publică, fără distincție între administrația locală și cea centrală, printr-o interpretarea excesivă a noțiunii de autonomie locală, admis acțiunea și pentru reclamanți, care fac parte din administrația locală. Recurenții au mai arătat că li se cuvine indemnizația de dispozitiv și prin prisma specificului activităților pe care le desfășoară în administrația publică locală pe linie de situații de urgență, similar cu personalul din instituția prefectului, care primesc această indemnizație, neacordarea acestei indemnizații reprezentând un tratament discriminatoriu pentru recurenții reclamanți prin comparație cu alte categorii de personal din administrația publică, cărora li se plătește indemnizația de dispozitiv.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art.304 ind.1 Cod pr.civ. Curtea constată că recursul declarat de reclamanți nu este întemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele motive:
Recurenții reclamanți sunt aleși locali, având pentru perioadele menționate la fiecare în parte în acțiune și în cererea de recurs calitatea de primar ( ), respectiv de viceprimar ( ), regimul juridic aplicabil acestora fiind cel prevăzut de Legea nr.215/2001 republicată și modificată a administrației publice locale. Astfel, potrivit art 57 alin. (5): "Pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege".
Indemnizația de dispozitiv este reglementată prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea militarilor din sectoarele de apărare națională, ordine publică, și siguranță națională, fiind o indemnizație care inițial se acorda persoanelor ce aveau calitatea de militar în oricare din aceste structuri statale, dar și salariaților civili din unitățile militare. Ulterior, în cursul anului 2002, s-a procedat la demilitarizarea instituției poliției, polițiștii dobândind calitatea de funcționari publici cu statut special, calitate care a fost acordată, în anul 2004, tot prin demilitarizare, și foștilor militari din sistemul penitenciar. Pentru ambele categorii, legea de demilitarizare a păstrat toate drepturile de natură salarială și alte drepturi acordate anterior ca militari, inclusiv indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază (fosta denumire fiind aceea de solda de bază). Prin voința legiuitorului, indemnizația de dispozitiv a fost acordată încă de la momentul aplicării Legii nr.138/1999 și personalului civil din structurile militare, dreptul acesta fiind menținut pentru personalul contractual din unitățile de poliție demilitarizate, alături de personalul civil din celelalte unități subordonate Ministerului d e Interne care rămăseseră militarizate, astfel încât în întregul sistem al Ministerului d e Interne indemnizația de dispozitiv era general aplicabilă.
Prin reorganizarea ministerelor efectuată în anul 2003, Ministerul d e Interne a fuzionat cu Ministerul Administrației Publice, rezultând Ministerul Administrației și Internelor. Pentru eliminarea unor discriminări de regim al drepturilor acordate pentru diferitele categorii de funcționari și personal contractual din structura noului Minister al Administrației și Internelor constituit în anul 2003, fost emis Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 care la pct.9.2. prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct.31.1 din același ordin este definit personalul civil ca reprezentând atât funcționarii publici, cât și personalul contractual din toate unitățile ce intră în structura acestui minister. În acest ordin de ministru se mai precizează că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază de dreptul reglementat în art.13 din Legea nr.138/1999, anume indemnizația de dispozitiv lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază.
Din actele normative menționate rezultă că, din moment ce reclamanții recurenți au un regim juridic special, derogator de la regulile de drept comun în materia administrației publice, regim juridic expres și exhaustiv reglementat de legea organică a administrației publice, astfel încât aceștia nu pot fi asimilați noțiunii de "personal civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice" în sensul prevederilor Ordinului MAI nr.496/2003, pct.9.2. De altfel, indemnizația de dispozitiv nu se plătește nici altor categorii de demnitari publici, cum ar fi miniștrii care dețin portofolii în ministere cu structuri militare, legea de salarizare fiind una specială și derogatorie în mod expres de la dreptul comun privind salarizarea acelor structuri instituționale militare ori de tip militar (cum ar fi Ministerul Apărării, Ministerul Administrației și Internelor).
Prin urmare, în situația funcțiilor de demnitate publică nu sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI nr.496/2003 privind acordarea indemnizației de dispozitiv, acest ordin de ministru neputând să modifice legea administrației publice locale (lege care îi este superioară în privința forței juridice) prin care, cum am arătat, se stabilesc expres regulile limitative de remunerare a funcțiilor de demnitate publică de primar și viceprimar.
În baza art.312 alin.1 Cod pr.civ. instanța urmează a respinge recursul declarat de recurenții reclamanți și va menține sentința atacată, cu motivarea de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți și împotriva Sent.civ. nr. 199/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - - -
Grefier
Red. B- 19.06.2009
Dact. - 22.06.2009/2 ex.
Jud. fond-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Silviu
