Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 366/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 366/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 30 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - --- - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B, împotriva sentinței civile nr.161/CA/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect - drepturi salariale - litigiu funcționari publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii scrise în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 27 și 30 mai 2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Constată că, prin sentința civilă nr.161/CA/29.02.2008, pronunțată de Tribunalul Brașovs -a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada septembrie 2002 - 29 octombrie 2004; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Finanțelor Publice; au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1 septembrie 2002 - 31 martie 2006, drepturi actualizate cu indicele de inflație precum și la plata dobânzii aferente calculată până la data efectuării plății; a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării drepturilor bănești; a fost obligat Inspectoratul de Poliție al Județului B să efectueze cuvenitele mențiuni privind salarizarea reclamanților în evidențele contabile și contractele de muncă ale acestora. S-au respins restul pretențiilor. De asemenea s-a respins acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții exercită funcția de ofițeri de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare, prin Ordinul Ministrului Internelor și reformei Administrative, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară, detașați la. primesc un spor de 30 % din salariul de bază lunar, spor care a fost prevăzut de lege și pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, care a fost menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la. și după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004.
Conform art. 6 din Codul Muncii, tuturor salariaților care prestează muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru muncă egală.
Acest principiu este instituit și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, prevăd în art. 1, alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate, în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că, din moment ce ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de sporul de 30 % din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul B care îndeplinesc în virtutea funcției muncă egală, și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu cel al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, inclusiv la sporul în cauză.
Prin neacordarea acestui spor, a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, enunțate mai sus.
Apărarea pârâților în sensul că nu a existat o discriminare ci dispoziții legale speciale care instituie drepturi unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate, este neîntemeiată, deoarece prin instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, s-a creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ce privește drepturile salariale, și deci o discriminare, starea de fapt nefiind diferită.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat neunitar relativ la discriminarea invocată de ofițerii de poliție judiciară.
Prin hotărârea nr.219/1 august 2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că există discriminare între polițiști detașați în cadrul A și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare.
În ceea ce privește excepția prescripției parțială a dreptului la acțiune, aceasta este neîntemeiată întrucât a reține că în speță a intervenit prescripția dreptului echivalează cu nesocotirea prevederilor constituționale, art. 20 alin. 2 și art. 20 alin.1 din Constituția României și cele ale reglementărilor internaționale asumate de țara noastră, art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și practicii, care determină inaplicabilitatea prevederilor 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
Relativ la petitul privind anularea situației create prin discriminare, instanța a apreciat că este neîntemeiat, sens în care l-a respins, întrucât această anulare a discriminării o poate realiza doar puterea legislativă.
Instanța a respins și cererea privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât situația de discriminare invocată nu le este imputabilă acestora.
Având în vedere că instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a, a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acest pârât.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs Ministerul Economiei și Finanțelor arată că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor. Consideră că nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat.
Funcționarea, atribuțiile acestuia sunt strict reglementate de Hotărârea nr. 208 din 17.03.2005. Bugetul de stat se realizează pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura prevăzută în Legea Finanțelor Publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este și Ministrul Justiției. Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Atribuții în angajarea și salarizarea intimaților reclamanți au numai ceilalți pârâții respectiv Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
Cu privire la fondul cauzei, recurentul arată că reclamanții nu au dreptul la plata sumelor solicitate cu titlu de drepturi bănești reprezentând sporul de 30%, astfel cum s-a solicitat pentru următoarele considerente.
Prevederile art. 28 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție se referă în mod strict și limitativ la ofițerii de poliție judiciară detașați și limitativ la ofițerii de poliție judiciară detașați la. iar intimații reclamanți au calitatea de ofițeri de poliție la Inspectoratul de Poliție al Județului B situație în care salarizarea lor se poate realiza doar conform prevederilor Ordonanței de Urgență nr.38/2003 care nu prevede acordarea acestor sporuri; legiuitorul a dorit recompensarea polițiștilor detașați la. pentru activitatea specializată desfășurată de aceștia și în vederea asigurării incoruptibilității acestora.
În mod greșit s-a acordat și coeficientul de inflație și dobânda legală.
Potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțelor publice cu modificările ulterioare, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, respectiv, ordonanță și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304, pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative arată că în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților față de dispozițiile art.1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr-. Pe fond susține că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică fiind dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Tribunalul Brașova ignorat legile în vigoare și s-a substituit Curții Constituționale și Parlamentului României stabilind că reclamanții sunt îndreptății să primească sporul de 30% din salarii, spor prevăzut de art. 28 alin. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 doar polițiștilor detașați la DNA. Salarizarea reclamanților se fac potrivit OG nr. 38/2003 și nu se aplică prevederile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție. Pentru a beneficia de acest drept se impune ca reclamanții să fi fost detașați la DNA, sporul nu poate fi acordat altor categorii de polițiști care nu au în competență cercetarea faptelor de corupție. Persoanele reclamante nu au dovedit existența unei fapte de discriminare conform OG nr. 137/2000. Nu este discriminare când este vorba de două categorii de polițiști din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ, nu este vorba de recunoașterea unui drept fundamental; diferențierea de tratament are la bază un criteriu obiectiv al detașării unor polițiști la DNA, criteriu specializării, complexității activității desfășurate, modificarea raporturilor de serviciu etc.
Egalitatea nu înseamnă uniformitate, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Aspectele semnalate au fost reținute și de practica Consiliul Național de Combaterea Discriminării care a constatat că nu există tratament diferențiat discriminatoriu potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000 în situația prevăzută. Se menționează Hotărârile nr. 271/5.09.2007, 419/27.11.2007 și nr. 418/28.11.2007 pronunțate de Consiliul Național de Combaterea Discriminării. Apreciază că nu este permisă contestarea legilor în fața instanțelor sun aspectul oportunității emiterii lor indiferent de nemulțumirile pe care le produc. Dispozițiile legale s-au dat cu respectarea Constituției, iar singura autoritate în măsură să se pronunțe în legătură cu aceasta este Curtea Constituțională. Tribunalul nu se putea pronunța cu privire la oportunitatea, legalitatea sau constituționalitatea acestor dispoziții.
Inspectoratul de Poliție al Județului B susține aceleași motive de recurs ca și recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Intimații au depus la dosar întâmpinare susținând respingerea recursurilor.
Curtea a constatat că recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B este scutit de plata taxelor de timbru și timbru judiciar conform art.17 din Legea nr.146/1997 și a dispus citarea celorlalți recurenți cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferente recursurilor declarate.
Inspectorul de Poliție al Județului B nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată. Nu a depus taxa judiciară de timbru și timbru judiciar și nu a formulat nici cerere de reexaminare a taxei stabilite conform prevederilor art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997.
Potrivit art.1 din Legea nr.146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru. Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de instanța de judecată (art.18 alin.1). Curtea de Apel a stabilit taxele prin rezoluție administrativă și apoi prin încheiere și a citat recurentul pârât cu mențiunea achitării lor.
Inspectoratul de Poliție al Județului B nu a uzat de calea de atac prevăzută de art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997 (cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru). Conform art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. 3 prevede în mod expres că "neîndeplinirea obligațiilor de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Față de situația prezentată și prevederile legale menționate, Curtea urmează să anuleze recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B ca netimbrat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt parțial fondate.
Excepțiile (lipsei calității procesuale pasive Ministerul Economiei și Finanțelor și prescripției) au fost corect respinse de către prima instanță.
Conform art.19 din Legea nr.500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și legilor privind aprobarea contului general anul de execuție; aprobă clasificările bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21. Ei au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.
Proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Economiei și Finanțelor care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea, doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Recurentul nu a fost chemat în judecată pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altui ordonator de credite (în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative) ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform legii privind finanțele publice.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru aceasta s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, pentru că Ministerul Economiei și Finanțelor să cuprindă în proiectul legii de buget sau în propunerea de rectificare și aceste sume pentru ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
De asemenea excepția prescripției a fost corect respinsă raportat la prevederile art. 7 și 8 din Decretul 167/1958. Reclamanții au pretins că au cunoscut prejudiciul la data pronunțării hotărârii nr.185/22.07.2005 de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Curtea reține că motivele de recurs invocate de pârâții recurenți pe fondul cauzei sunt întemeiate.
Motivarea primei instanțe se bazează pe existența unei discriminări între polițiștii detașați la DNA și cei care-și desfășoară activitatea la DIICOT indicând Hotărârea nr.219 din 1 august 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Din toate înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B ca polițiști judiciari.
Prin Hotărârea nr. 219/1.08.2007 Consiliul Național de Combaterea Discriminării a constatat că prin neacordarea sporului de 30% prevăzut de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 pentru polițiștii detașați la DNA și polițiștilor care-și desfășoară activitatea la DIICOT a avut loc o discriminare; aceste categorii de polițiști (cei din Direcția Națională Anticorupție și cei din DIICOT) aflându-se într-o situație analogă sub aspectul gradului de complexitate al infracțiunilor cercetate, din punct de vedere al atribuțiilor, al coordonării, supravegherii; al controlului și al responsabilității.
În cazul celorlalți polițiști practica Consiliul Național de Combaterea Discriminării a fost constantă în sensul că nu există discriminare.
Polițiștii care lucrează în cadrul Direcția Națională Anticorupție din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu se află într-o situație analoagă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare existând în acest caz o justificare obiectivă a diferenței. Situațiile diferite în care se găsesc diferite categorii de salariați pot determina soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora. Prin această soluție nu se încalcă principiul egalității.
Salarizarea ofițerilor și angajaților care fac parte din poliția judiciară se face în conformitate cu prevederile legii, nr.OG 38/2003, iar sporul de 30% se acordă celor detașați la Direcția Națională Anticorupție (în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 43/2002) în considerarea specializării pe cercetarea infracțiunilor de corupție, cu grad sporit de pericol social, responsabilitate diferită, atribuții specifice, subordonare, control etc. Direcția Națională Anticorupție este o structură distinctă de inspectoratele de poliție județene (așa cum este și DIICOT).
În sensul că în această situație nu există un tratament diferențiat discriminatoriu (între ofițerii de poliție mutați în cadrul Direcția Națională Anticorupție din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare) s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 419/27.11.2007.
Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative și în consecință va modifica în parte sentința atacată respingând pe fond acțiunea reclamanților; va menține dispozițiile sentinței privind modul de soluționare a excepțiilor și respingerea acțiunii față de Inspectoratul General al Poliției Române. Va anula recursul Inspectoratului de Poliție al Județului B ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.161/CA/29.02.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge pe fond acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului Menține dispozițiile sentinței atacate cu privire la modul de soluționare a excepțiilor și la respingerea acțiunii față de Inspectoratul General al Poliției Române. Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B împotriva aceleiași sentințe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2008. Președinte, Judecător, Judecător, pentru - - - --- - - aflată în concediu de odihnă, semnează,VicepreședinteGrefier,
Red. /30.05.2008 Tehnored. /13.06.2008/ 3 ex. Judecător fond:
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
