Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 369/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 369/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 30 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - --- - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței nr. 162/CA din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 mai 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 27 și 30 mai 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr.162/CA/4.03.2008, pronunțată de Tribunalul Brașovs -a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență " Bârsei" al Județului Bis -a admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative; Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență " Bârsei" al Județului B și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de concediu pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 care s-a dispus a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății; s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului fondurile bănești necesare punerii în executare a sentinței.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Dreptul salarial la prima de concediu a fost prevăzut prin Legea nr.188/1999 inițial prin art. 33 devenit ulterior art.34 iar urmare suspendării aplicării acestor prevederi s-a suspendat și dreptul la acțiune ca mijloc procesual de realizare al dreptului substanțial.
Faptul suspendării acordării dreptului pe perioada anilor 2001-2006 nu echivalează cu pierderea acestui drept salarial pe perioada menționată iar nr.OUG146/2007 reglementează doar modalitatea de plată a primelor de concediu motiv pentru care acțiunea reclamanților nu este inadmisibilă și în consecință această excepție invocată de pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență" Bârsei" urmează a fi respinsă.
Instanța a admis acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată având în vedere totodată că dreptul salarial pretins de reclamanți a fost reconfirmat, respectiv recunosc ut prin nr.OUG146/2007 iar reclamanții au făcut dovada calității de funcționar public conform adeverințelor anexate la filele 5 și 6 din dosar.
Instanța a admis de asemenea cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative fiind îndeplinită condiția cerută de art.60 alin.(1) Cod procedură civilă având în vedere că bugetul de stat este administrat de chematul în garanție așa cum rezultă din prevederile nr.HG386/2007, art.2 alin.(2) lit.e) și art.3 alin.(1) lit.A pct.2, 3 și 7.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit s-a admis cererea de chemare în garanție, nefiind îndeplinite cerințele art. 60-63 Cod Procedură Civilă. Între Ministerul Economiei și Finanțelor și de Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție, faptul că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamanților nu-i conferă acestuia o garanție egală din partea Ministerul Economiei și Finanțelor. Se menționează că atât Ministrul Economiei și Finanțelor cât și de Ministrul Internelor și Reformei Administrative sunt ordonatori principali de credite, iar conform art. 23 alin. 3 din Legea 72/1996 și 500/2002,creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin Legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite", deci Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să vireze sumele de bani ce fac obiectul litigiului. Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a grupa solicitările tuturor ministerelor și a înainta spre aprobare proiectul de buget. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților și nu poate fi obligat să le plătească acestora drepturile cuvenite.
Potrivit Legii nr.72/1996 în vigoare până la 1.01.2003 nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată, plătită dacă este aprobată unui ordonator de credite nu poate fi utilizată pentru finanțarea altui ordonator de credite.
În drept se invocă prevederile art. 3041Cod procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea, apreciază recursul ca nefondat.
Conform art. 19 din Lege nr. 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; aprobă clasificările bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
Ordonatorii de credite repartizează veniturile bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21. Ei au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.
Proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform Legii Ministerul Finanțelor Publice care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea, doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Recurentul nu a fost chemat în garanție pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altor ordonatori de credite (în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative) ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform Legii privind finanțele publice.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.
Corect a admis prima instanță cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Soluția nu a fost criticată pe fondul cauzei.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și să mențină sentința atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței nr. 162/CA/04.03.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru - -, - --- - - aflată în concediu de odihnă
semnează,
delegat să înlocuiască
vicepreședintele instanței
Grefier,
Red.: / 30.05.2008
Tehnored.: / 11.06.2008 /- 2 ex -
Judecător fond: Gh.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
