Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 366/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- secția de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr.366/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de19 mai 2009
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr.104/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr- având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 mai 2009.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 104/3.02.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, s-a admis cererea formulata de reclamanții rvin, orumboi p., orina, ercu, acovițan, oicea, răciun, ren ldiko, eronka, lajos, tiopu, onica, rahoveanu p., odica, liviu, ănolăchescu, isH., ingner, liver, zava, ttila și îrlănescu, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului C și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Au fost obligați pârâții să acorde și să plătească reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza, începând cu data de 01.01.2004 și pe viitor (corespunzător duratei raportului de serviciu pentru fiecare reclamant în parte), până la încetarea raportului de serviciu ori noi dispoziții legale, la sumele datorate urmând a fi aplicata dobânda legală, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Pârâta Instituția Prefectului jud. Caf ost obligată la înscrierea în cartea de muncă a fiecărui reclamant în parte a drepturilor bănești sus menționate.
Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții rvin, orumboi p., orina, ercu, acovițan, oicea, răciun, ren ldiko, eronka, lajos, tiopu, onica, rahoveanu p., odica, liviu, ănolăchescu, isH., ingner, liver, zava, ttila și îrlănescu au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte, conform adeverințelor depuse.
Conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 Republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine însă prevederilor art. 41 și prevederilor art. 53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, instanța de fond a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în dezlegarea unui recurs în interesul legii dat pe o chestiune de drept asemănătoare (suspendarea acordării primelor de vacanță - Decizia nr. 23/2005) că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
În plus, instanța de fond a reținut și dispozițiile art. 38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecință, instanța de fond a apreciat că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici, sunt contrare Constituției, astfel că reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Apoi, raportându-se la prevederile art. 6 par. 1 din CEDO care garantează dreptul fiecărei persoane la un proces echitabil, instanța reține că în sfera acestui drept intră nu numai garanțiile procesuale ce privesc faza judecății procesului civil, ci și cele referitoare la etapa executării dispozițiilor dintr-o hotărâre judecătorească.
În acest sens, Curtea Europeană a statuat că dreptul prevăzut de art. 6 par. 1 CEDO ar fi iluzoriu dacă hotărârea judecătorească definitivă și obligatorie pronunțată de instanță ar rămâne fără efect în detrimentul uneia din părți.
În speță, dreptul reclamanților la suplimentele salariale pretinse izvorăște dintr-o dispoziție legală, însă nefiind cuantificat de către legiuitor, realizarea acestui drept salarial apare iluzorie, teoretică.
Așa fiind, pentru a asigura posibilitatea executării (realizării) drepturilor salariale cuvenite reclamanților în baza dispozițiilor legale sus menționate, instanța de fond a admis integral cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, urmând a acorda părților sporurile pretinse în cuantumul indicat (atâta vreme cât în speță autoritatea pârâta nu a răsturnat prin probe cuantumul pretins de reclamanți).
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea pârâților să acorde și să plătească reclamanților începând cu data de 1.01.2004 și pentru viitor (în funcție de perioada în care aceștia au avut raporturi de serviciu) suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, la sumele datorate aplicându-se dobânda legală, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
De asemenea, a fost obligată pârâta Instituția Prefectului jud. C la înscrierea în cartea de muncă a fiecărui reclamant în parte a drepturilor bănești sus menționate.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, întrucât părțile îndreptățite nu le-au solicitat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că otărârea recurată este nelegală și netemeinică.
In cauza dedusă judecății, recurentul nu are calitate procesuală pasivă, pentru că ntimații-reclamanți își desfășoară activitatea în cadrul Instituției Prefectului - Județul -
Potrivit dispozițiilor art.1, alin.2 din Legea nr.340/2004 privind instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare, activitatea instituția prefectului este o institute publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și bugetul propriu".
Potrivit art.6 alin. 1 din Legea nr.340/2004,activitatea instituției prefectului este finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administratei i Internelor, și din alte surse legal constitute".
Finanțarea instituției prefectului prin bugetul, nu justifică o eventuală calitate procesuală pasivă a instituției recurente în cauza dedusa judecații.
Recurentul nu poate dispune cu privire la plata unor drepturi salariale pentru angajații unei alte instituții cu personalitate juridică și, pe cale de consecință, să admită recursul declarat și excepția invocată, să modifice hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondu1 cauzei, recurentul a precizat că hotărârea pronunțată nu indică temeiul legal în baza căruia instanța a dispus acordarea sporurilor solicitate in cuantum de 25%.
Legea nr. 188/1999, republicată, prevede ca salariul funcționarilor publici poate fi compus din 4 elemente, respectiv salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare, iar salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu preveder ile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Până la adoptarea acestei legi, salarizarea funcționarilor publici se realizează în acord cu legile bugetare anuale, precum și cu actele normative anuale de salarizare a funcționarilor publici. Aceste acte normative au caracter special în domeniul salarizării funcționarilor publici, iar, față de lipsa unor prevederi exprese, clare și suficiente, în temeiul cărora sporurile solicitate sa fie calculate și acordate, în mod nejustificat, instanța de fond a concluzionat că intimații - reclamanți sunt îndreptățiți să li se acorde aceste sporuri de 25 % astfel cum și-au formulat pretențiile.
Față de rolul instanței de judecată de a realiza justiția, respectiv de a soluționa, aplicând legea,
Având în vedere natura de drept public a raportului de serviciu al funcționarilor publici, sistemul de salarizare a funcționarilor publici se stabilește exclusiv prin lege.
In cauza dedusă judecații, în lipsa unor norme juridice de aplicare (de stabilire a condițiilor, a cuantumului, a situațiilor în care se pot acorda suplimentele prevăzute la art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999), acestea nu pot produce efecte juridice.
Până în prezent, aceste suplimente nu s-au regăsit în normele privind salarizarea funcționarilor publici, suspendarea dispozițiilor art.29 din Legea nr. 188/1999, prin legi succesive, nu are relevanță sub aspectul efectelor juridice pe care ar fi putut să le producă.
In acest caz, nu poate fi vorba de un drept care, prin efectul suspendării, a fost lipsit de conținut, redus la nudum jus, deoarece chiar conținutul acestui drept nu a fost încă reglementat de lege. Prin urmare, neacordarea acestor suplimente nu poate constitui o îngrădire nelegitima a exercitării acestor drepturi, atât timp cât nu se cunosc (nefiind încă reglementate) limitele exercitării acestora.
Cu privire la aplicarea dobânzii legale, recurentul a învederat că ctul normativ care reglementează dobânda legală este nr.OG 9/2000, cu modificările și completările aduse de Legea nr. 356/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 8 din actul normativ mai sus - menționat,pârtile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligații bănești, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate".
Or, în cauza dedusă judecații, recurentul nu numai că nu a stabilit printr-o convenție dobânda legală, dar nici nu poate fi pusă în întârziere, deoarece, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat instituției se face numai in limita creditelor bugetare aprobate.
Intimații reclamanți rvin, orumboi p., orina, ercu, acovițan, oicea, răciun, ren ldiko, eronka, lajos, tiopu, onica, rahoveanu p., odica, liviu, ănolăchescu, isH., ingner, liver, zava, ttila și îrlănescu au solicitat prin concluziile scrise depuse la dosar, respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 104/3.02.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, ca fiind legală.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 104/3.-, pronunțată de Tribunalului Covasna este întemeiat în parte.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamanții rvin, orumboi p., orina, ercu, acovițan, oicea, răciun, ren ldiko, eronka, lajos, tiopu, onica, rahoveanu p., odica, liviu, ănolăchescu, isH., ingner, liver, zava, ttila și îrlănescu au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte, conform adeverințelor depuse (filele 84-86), respectiv moștenitorii ai unui funcționar public, sunt îndreptățiți la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art.31, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999, republicată (fostul art.29, lit.c și lit.d).
Aceste drepturi au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 și nr.OG2/2006, însă nu au fost abrogate expres sau implicit.
Aceste suplimente sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, motiv pentru care se impune acordarea acestora odată cu încetarea motivelor care au dus la suspendarea acestora.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea constată că art.31, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 republicată, nu prevăd un cuantum de 25%, astfel cum a acordat instanța de fond.
Pe cale de consecință, Curtea va înlătura din dispozitivul sentinței atacate, mențiunea privind stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază, deoarece dispozițiile legale nu indică acest procent, și nici o grilă în baza căreia să se poată determina aceste sporuri, ori, în lipsa acestor prevederi, instanța nu se poate substitui legiuitorului.
Susținerile recurentului Ministerului Administrației și Internelor potrivit cărora nu are calitate procesuală pasivă deoarece intimații reclamanți sunt funcționari publici în cadrul Instituției Prefectului, instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu, sunt neîntemeiate având în vedere dispozițiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 340/2004 care prevăd "(1) Capacitatea juridică de drept public a instituției prefectului se exercită în exclusivitate de către prefect."
De asemenea, nici criteriile referitoare la acordarea dobânzii legale nu este întemeiată, deoarece intimații reclamanți au dreptul la recuperarea integrală a prejudiciului cauzat damnum emergens și lucrum cessans - care, dată fiind natura obligației ( sumei de bani) se realizează prin achitarea debitului și dobânzii legale, astfel cum prevede art. 1088 Cod civil.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1și 2 Cod procedură civilă, va admite în parte recursul declarat de recurentul Ministerul Administrației și Internelor B, împotriva Sentinței civile nr. 104/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că:
Va înlătura din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Va menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 104/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr - pe care o modifică în sensul că,
Înlătură din cuprinsul sentinței civile dispozițiile privind cuantumul de 25% al suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - -
Grefier
CU OPINIA SEPARATĂ A DOMNULUI JUDECĂTOR, în sensul admiterii recursului formulat de pârâta Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr 104/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr -, modificării în parte a sentinței civile atacate cu consecința admiterii în parte a acțiunii și a constatării că reclamanții, în calitate de funcționari publici au dreptul la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, corespunzător art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și respingerii celorlalte pretenții ale reclamanților.
JUDECĂTOR 3: Silviu
- -
Opinia separată
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor este în parte întemeiat, dar numai cu privire la dispoziția instanței de fond de obligare a pârâtului la plata către reclamanții rvin, orumboi p., orina, ercu, acovițan, oicea, răciun, ren ldiko, eronka, lajos, tiopu, onica, rahoveanu p., odica, liviu, ănolăchescu, isH., ingner, liver, zava, ttila și îrlănescu a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, dar nu și în privința recunoașterii dreptului reclamantului la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare ca părți componente ale salariului, potrivit dispozițiilor art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată și modificată.
În opinia separată se constată că prin art.44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2006 s-a suspendat numai executarea dreptului la cele două categorii de suplimente salariale, fără să se înlăture existența acestora. Suspendarea dreptului nu poate echivala cu eliminarea, abrogarea, anularea dreptului consacrat prin lege anterior, suspendarea exercițiului dreptului nu poate conduce la suprimarea dreptului însuși, deoarece ar însemna că voința reală a legiuitorului ar fi extinsă și asupra unei situații pe care acesta nu a avut-o în vedere, încălcând principiul legalității, cu atât mai mult cu cât actele normative prin care a fost dispusă suspendarea acordării celor două suplimente salariale nu mai sunt în vigoare; de altfel, suspendarea aplicării unor dispoziții legale se poate dispune numai cu respectarea cerințelor impuse de art.56 și art.64 din Legea nr.24/2000. OUG nr.92/2004, nefiind în prezent în vigoare și prin natura sa de ordonanță cu aplicare temporară, poate fi criticată pentru neconstituționalitate de către instanțele de judecată, fără a mai fi necesar filtrul controlului posterior de constituționalitate pe care îl exercită Curtea Constituțională potrivit art. 146 lit.d din Constituția României. De asemenea, instanța de recurs constată că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.38 din Codul muncii, potrivit cărora drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, acestea fiind protejate de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Tribunalul Covasnaa constatat corect, în motivarea soluției date, că dreptul reclamantului la cele două suplimente salariale este un drept actual prevăzut în art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată privind statutul funcționarilor publici, din moment ce această lege este în vigoare, cu acest conținut normativ pentru art.31 lit. c și Legea nr.188/1999 republicată și modificată prevede, însă, în cuprinsul art.31 alin.3 că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
În opinia separat se constată că această din urmă lege, de stabilire a sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, nu a fost încă adoptată. În materia salarizării efective a funcționarilor publici este în vigoare în prezent un alt act normativ cu putere de lege, anume OG nr.6/2007 care "reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare" (art.1). În economia OG nr.6/2007 nu există nicio reglementare explicită pentru acordarea, plata efectivă a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, astfel încât, deși aceste două componente salariale sunt prevăzute de plano în Legea privind statutul funcționarilor publici ca fiind părți ale salariului unui funcționar public, totuși ele nu pot fi acordate efectiv de către instanța de judecată, în sensul ca instanța de judecată nu poate să oblige angajatorul pârât în cauză la plata către funcționarul public reclamant a acestor două suplimente salariale, din moment ce cele două sporuri revendicate nu se regăsesc în legea de salarizare în vigoare, anume OG nr.6/2007. Cu atât mai mult nu pot fi acordate cele două suplimente în cuantum de câte 25% fiecare, cum a procedat instanța de fond, din moment ce acest cuantum nu este prevăzut în nicio lege, ordonanță de guvern sau alt act normativ în materia drepturilor funcționarilor publici.
În cauză sunt incidente dispozițiile art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială în diferite domenii și în alte situații prevăzute de lege, cum este și cazul funcționarilor publici, unde legiuitorul a prevăzut expres acordarea celor două categorii de sporuri menționate în acțiunea introductivă, precum și incidența art.15 alin.1 și 2 din Constituție privind principiul activității legii, respectiv neretroactivitatea legii, astfel încât un drept consacrat prin lege trebuie respectat de autoritățile statale, trebuie pus în viață norma juridică cu putere de lege care a consacrat acel drept sau drepturi, pentru a se respecta principiul activității legii și cel al securității juridice.
Însă, instanța de judecată nu are abilitarea constituțională de a dispune în sectorul rezervat altor puteri publice, fiind imperativă respectarea principiului separației puterilor în stat, potrivit art.1 alin.4 din Constituție, precum și cel de respectare a competențelor autonome și exclusive ale celorlalte puteri constituționale. Însă recunoașterea unor drepturi de natură salarială ce sunt expres reglementate de o lege în vigoare intră în atribuțiile constituționale explicite ale instanțelor de judecată, prevederea plății efective și stabilirea cuantumului acestor drepturi de natură salarială fiind atributul altor autorități publice (legislativ, executiv).
În consecință, în opinia separată apreciem că recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor urmează ar trebui admis în parte, iar sentința atacată ar trebui modificată în sensul că instanța de recurs să constatate dreptul reclamantului la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare corespunzător art.31 lit. c și d din Legea nr.188/1999 republicată și modificată, respingând restul pretențiilor reclamantului.
Judecător
- -
Red. - 19.06.2009/SB
Dact. - 24.06.2009/2 ex.
Jud fond.- C
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Silviu
