Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 368/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 368
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr.287/CA/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru pârâta intimată Casa Județeană de Pensii Sibiu, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate Casa Județeană de Pensii Sibiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate Casa Județeană de Pensii Sibiu solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare și expuse oral.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Reclamantele și au solicitat in contradictoriu cu parata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S obligarea la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masa pentru anii 2001-2006, suma actualizata cu indicele de inflație. In motivarea cererii se arata ca reclamantele au calitatea de funcționari publici, angajați ai paratei si ca in temeiul 142/1998 au dreptul la acordarea tichetelor de masa, deoarece se creează o situație discriminatorie intre salariații din diferite domenii de activitate ale sectorului bugetar.
Secția comerciala si contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 287/ca/5 12 2007 respins acțiunea in contencios administrativ. Instanța a reținut prin considerentele expuse ca potrivit legilor ce reglementează salarizarea funcționarilor publici, OUG 192/2002, 82/2004, 92/2004, OG 2/2006, 6/2007, 188/1999, anterior sesizării instanței de judecata, era necesara îndeplinirea procedurii prealabile de ordonatorul de credite, procedura neîndeplinită de reclamante. Pe fondul cauzei se arata ca reclamanții sunt funcționari publici si nu se încadrează in categoria personalului contractual in sensul art. 1 din L 142/1998, astfel ca nu pot beneficia de tichete de masa sau de contravaloarea acestora, iar pentru anii 2001-2003 dreptul la acțiune este prescris.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele solicitând modificarea hotărârii si admiterea acțiunii. Prin motivele de recurs se arata ca in cauza sunt aplicabile prevederile 188/1999 si nu cele ale art. 7 din 554/2004, iar in al doilea rând instanța in mod greșit a unit excepția cu fondul, deși in cauza era o excepție dirimanta asupra căreia trebuia sa se pronunțe cu prioritate, iar in al doilea rând nu s-a pronunțat expres, ci doar a soluționat cauza pe fond. Pe fondul cauzei se arata ca potrivit art.31 al. 2 din L 188/1999 funcționarii publici au dreptul de a beneficia de prime si alte drepturi salariale in condițiile legii, iar in aceste condiții au dreptul de a beneficia si de tichete de masa deoarece anumite categorii de salariați beneficiază de aceste drepturi, iar in caz contrar s-ar ajunge la un tratament neechitabil si discriminatoriu.
In drept s-a invocat art. 304 pct.9 Cod procedura civila. Recursul este scutit de plata timbrajului, potrivit art. 15 lit a din L 146/1997.
Casa Județeana de Pensii a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului, parata considera ca de legislația specifica aplicabila funcționarilor publici trebuia îndeplinită procedura prealabila, iar de prevederile 142/1998 acesta categorie de drepturi se acorda doar personalului contractual angajat cu contract individual de munca. Acordarea unor astfel de drepturi impune necesitatea cuprinderii sumelor in bugetul de venituri si cheltuieli al instituției, potrivit art.14 al. 3 din 500/2002.
Examinând sentința atacata sub aspectul recursului, Curtea constata următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai CJP, fiind funcționari publici.
c<LLNK 51998 142 10 20 0> Legea nr. 142 din 9 iulie 1998 privind acordarea tichetelor de masa prevede în art. 1 ca salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumite în continuare angajator, pot primi o alocatie individuală de hrana, acordată sub forma tichetelor de masa, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masa se acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Legiuitorul prevede expres prin norma citata ca acesta categorie de drepturi se acorda doar personalului contractual din cadrul sectorului bugetar, angajat cu contract de munca.
Legislația si jurisprudența recunosc regimurile juridice diferite aplicabile funcționarilor publici si salariaților. Funcționarii publici sunt supuși unui regim de drept public si jurisdicției administrative, le sunt aplicabile prevederile 188/1999 ca drept comun pentru toate categoriile de funcționari publici,iar drepturile salariale si alte categorii de drepturi sunt prevăzute expres de legiuitor. Salariații cu contractul individual de munca sunt supuși dreptului comun al muncii si sunt supuși jurisdicției ordinare, pe când funcționarul public beneficiază de investitura intr-o funcție publica, ceea ce determina un statut diferit de cel al personalului contractul, reglementat prin norme proprii. In acest sens este si jurisprudența instanței supreme, potrivit deciziei nr.2014/17 aprilie 2004 secției de contencios administrativ.
Fiind categorii profesionale distincte care beneficiază de reglementari diferite nu se poate extinde nejustificat aplicarea unui text dintr-o lege si acordarea unor drepturi expres stabilite pentru personalul contractual, funcționarilor publici care au propriile legi de salarizare. Curtea Constituționala prin decizia nr.721/24 10 2006 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 al. 1 si 2 din Codul d e muncii si art.21 al. 1 din OG nr. 137/2000 privind sancționarea faptelor de discriminare, respinsa in cele din urma, s-a pronunțat in sensul ca,in conformitate cu jurisprudența sa si a CEDO, cauzele Engel si alții împotriva Olandei-1976, împotriva Belgiei -1979 si împotriva Belgiei 1991, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibila stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifica in mod rațional si obiectiv. In consecință, acordarea unor drepturi diferite personalului contractual din anumite considerente si rațiuni ale legiuitorului, nu înseamnă o discriminare de funcționarii publici care au un sistem propriu de salarizare, iar discriminarea s-ar putea interpreta si in sens invers, a salariaților de funcționarii publici. Judecătorul nu se poate substitui legiuitorului, pentru ca in caz contrar s-ar depăși sfera puterii judecătorești.
de aceste considerente, in mod temeinic si legal a considerat prima instanța ca funcționarii publici, de dispoziția expresa a legii nu pot beneficia de aceste drepturi, neexistând cadru legal pentru acordarea lor.
Într-adevăr, potrivit legislației specifice ce reglementează salarizarea si alte drepturi ale funcționarului public OUG 192/2002, 82/2004, 92/2004, OG 2/2006, 6/2007, 188/1999 si deciziei Curții Constituționale nr. 441/10 mai 2007, ordonatorul de credite soluționează contestațiile formulate împotriva actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale. In cauza se solicita drepturi bănești care in opinia reclamantelor trebuia sa fie acordate de angajator si in consecință nu era necesara îndeplinirea procedurii prealabile cu ordonatorul de credite. Dar in cauza instanța nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra acestei excepții, ci doar in considerente menționează ca era necesara îndeplinirea acestei proceduri in condițiile in care soluționează cauza pe fond, iar parata nu formulează recurs prin care sa critice acest aspect. Instanța investita cu soluționarea unor cererii se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedura si asupra celor de fond ce fac de prisos cercetarea in fond a pricinii, potrivit art. 137 din Codul d e procedura civila si nu poate sa se pronunțe si asupra unor excepții pe care le găsește întemeiate si apoi sa soluționeze cauza pe fond.
de aceste considerente se apreciază ca in cauza nu exista motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate dintre cele prevăzute la art. 304, 312 Cod procedura civila si în consecință recursul reclamantelor va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de și împotriva sentinței civile nr.287/CA/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș, Marieta Florea
