Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 37/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.11.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.37
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Municipiul A reprezentat prin Primar împotriva sentinței civile nr.373/08.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Liber al salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurent avocat, iar în reprezentarea reclamantului, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocata recurentului depune la dosar tabele privind funcționarii publici, cât și personalul contractual din cadrul Primăriei municipiului A, precum și înscrisuri în susținerea recursului.
Instanța pune în discuție competența instanței de contencios administrativ privind pronunțarea asupra ambelor categorii de reclamanți și acordă cuvântul pe această excepție.
Reprezentantul reclamantului, avocat solicită admiterea excepției. Depune concluzii scrise.
Avocata recurentului solicită admiterea excepției, trimiterea cauzei la instanța competentă pentru judecarea acțiunii formulate de reclamanții, persoane care au calitatea de personal contractual, precum și a acțiunii formulate de reclamanții funcționari publici.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad sub nr-, reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A, în reprezentarea funcționarilor publici și personal contractual membrii de sindicat a solicitat obligarea pârâtului Municipiul A reprezentat prin Primar la alocarea, calcularea și plata la valoarea actualizată a drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 1.02.2005 și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului de muncă și actualizarea acestor sume cu rata inflației de la data scadenței până la plata efectivă; obligarea pârâtului să dispună serviciului de specialitate competent, consemnarea în carnetele de muncă ale reclamanților, a indemnizației de dispozitiv, retroactiv, începând cu data de 01.02.2005 și în continuare.
În motivarea cererii se arată că reclamanții au calitatea de funcționari publici și personal contractual, funcționând în cadrul Primăriei Municipiului A și sunt îndreptățiți de a beneficia de indemnizația de dispozitiv conform punctului 9 pct.2 din Ordinul L nr.275/2002 modificat și completat de Ordinul L nr.496/2003.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, motivând că dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice, de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, se aplică personalului militar și civil din cadrul, și
Prin sentința civilă nr.373/8.07.2098, Tribunalul Arad a admis acțiunea formulată de Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A, în numele membrilor funcționari publici și personal contractual împotriva pârâtului Municipiul A reprezentat prin Primar, a obligat pârâtul să plătească reclamanților, indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.02.2005, actualizată cu indicele de inflație de la scadenței până la plata efectivă, a obligat pârâtul să aloce acelorași reclamanți drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază și în continuare, să emită dispoziția în favoarea reclamanților pentru consemnarea în carnetele de muncă a indemnizației de dispozitiv și a obligat pârâtul să plătească reclamanților 7.500 lei cheltuieli de judecată, reținând că membrii de sindicat reprezentați de Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria Municipiului, au calitatea de angajați ca funcționari publici și personal contractual și își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei Municipiului
Potrivit art.109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, iar pentru o mai bună administrare a justiției, în baza art. 17 și 164 Cod procedură civilă, se va soluționa cererea și pentru membrii de sindicat salariați cu contracte individuale de muncă.
În privința reclamanților indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr. 138/1999, prin Ordinul nr.496/2003 emis de, unde la punctul 9.2 s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar la punctul 31.1 se arată că prin personalul civil în sensul prezentului ordin se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din, personal civil care beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr. 138/1999 cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din Legea nr.138/1999 prevede că indemnizația de dispozitiv lunară de 25 % din salariul de bază se acordă și angajaților pe bază de contract și salariaților civili.
De asemenea, prin Ordinul nr.496/2003. a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ce privesc drepturile salariale ale personalului aflat în subordinea sau coordonarea, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru întregul personal din cadrul acestui minister.
Conform Legii nr. 188/1999 raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile și instituțiile publice din care face parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, a consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv celor bănești și plata integrală a muncii prestate având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, impunându-se plata tuturor drepturilor salariale datorate, inclusiv cele cuprinse în Ordinul 496/2003.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația universală a drepturilor omului cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Conform art.2 pct.l din Declarația universală a drepturilor omului sunt interzise orice discriminări, iar art.25 din Declarație prevede în mod expres faptul că aceasta este garantul dreptului tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
Art.5 din Codul Muncii interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar art.l din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se prevede că prin discriminare se înțelege orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condițiile de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii a vieții publice.
Față de aceste considerente instanța a apreciat că acțiunea reclamantului în reprezentarea membrilor de sindicat funcționari publici și personal contractual este întemeiată, urmează ca în baza art.l8 din Legea nr.554/2004 coroborat cu pct.9, pct.2 și pct.31.1 din Ordinul nr.496/2003 să admită acțiunea reclamantului și să oblige pârâtul Municipiul A reprezentat prin Primar să plătească reclamanților indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 01.02.2005, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
A obliga pârâtul să aloce reclamanților drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv, precum și să emită dispoziția în favoarea acelorași reclamanți pentru consemnarea în carnetele de muncă a indemnizației de dispozitiv, retroactiv începând cu data de 01.02.2005 și în continuare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 7.500 lei, reprezentând onorariu avocațial, dovedit de reclamanți cu facturile fiscale nr. 2/19.02.2008, respectiv 4/19.03.2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivare, recurentul consideră că nu au fost luate în considerare dispozițiile Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice, de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, se aplică personalului militar și civil din cadrul, I, S și
Mai mult, Ordinul I nr.496/2003 nu este opozabil, acesta nefiind publica în Monitorul oficial al României.
Astfel aceste prevederi legale stabilesc categoriile de personal care sunt îndreptățite să beneficieze de acest spor de dispozitiv, iar din acest categorie nu face parte funcționarii publici din cadrul unităților administrativ teritoriale.
De altfel, se poate constata și că nu există o practică unitară în soluționarea acestei situații, majoritatea instanțelor judecătorești fiind de părerea că aceste acțiunii formulate de funcționarii publici, în vederea obținerii sporului de dispozitiv sunt inadmisibile.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului Municipiul A prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prezentul litigiu are ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamanți - care au calitatea de funcționari publici, respectiv de persoane angajate cu contract de muncă în cadrul aparatului de specialitate al Primarului municipiului A - a indemnizației de dispozitiv, prevăzută de art. 3 și 13 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Examinând competența instanțelor de contencios administrativ de soluționarea prezentei acțiuni, Curtea precizează că, în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, (astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, și modificată ulterior republicării prin Legea nr. 164/2004, Legea nr. 344/2004; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2005 - aprobată prin Legea nr. 228/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380/2005, Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, și prin Legea nr. 442/2006), " cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Curtea constată, totodată, că instanța de fond - Secția de Contencios Administrativ-Litigii de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului Arad - a soluționat cauza în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea litigiilor de contencios administrativ.
Pe de altă parte, Curtea observă că o parte dintre reclamanți au calitatea de funcționari publici în cadrul aparatului de specialitate al Primarului municipiului A, în timp ce alți reclamanți au calitatea de persoane angajate cu contract de muncă în cadrul aceleiași instituții administrative.
În raport cu starea de fapt constată, Curtea reține că instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze acțiunea reclamanților numai în măsura în care toți reclamanții au calitatea de funcționari publici și invocă această calitate în litigiul privind acordarea drepturilor salariale de către pârât.
Curtea constată că, în privința reclamanților care au calitatea de persoane angajate cu contract de muncă, instanțele de contencios administrativ nu sunt competente să soluționeze cererile acestora privind obligarea pârâtului la acordarea drepturilor salariale.
În raport cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, competența instanțelor de contencios administrativ se limitează la litigiile având ca obiect "raportul de serviciu al funcționarului public", fiind în discuție o normă de competență specială, derogatorie de la dreptul comun și, în consecință, de strictă interpretare.
Cum reclamanții care au calitatea de persoane angajate cu contract de muncă nu își desfășoară activitatea în baza unui raport de serviciu, ci în temeiul contractului de muncă încheiat cu angajatorul, acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile privind raporturile de serviciu specifice funcționarilor publici, chiar dacă își desfășoară activitatea în cadrul unei instituții publice sau autorități administrative în care activează și funcționari publici.
În privința reclamanților care au calitatea de persoane angajate cu contract de muncă, Curtea constată că le sunt aplicabile dispozițiile legislației muncii, inclusiv în materia soluționării conflictelor de muncă.
Din acest punct de vedere, Curtea constată greșita compunere a completului care a soluționat cauza în fond, nefiind respectate dispozițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, conform cărora "completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari."
Curtea nu consideră justificată împrejurarea invocată de reprezentantul reclamanților, care a învederat că se impunea soluționarea cauzei de către aceeași instanță de judecată, pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri diferite. În această privință, Curtea subliniază că în cauză este vorba despre două categorii de persoane cărora li se aplică reglementări diferite și ale căror raporturi cu pârâtul au natură juridică diferită. Astfel, reclamanților care au calitatea de persoane angajate cu contract de muncă, Curtea constată că le sunt aplicabile dispozițiile legislației muncii, iar reclamanților care au calitatea de funcționari publici le sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici. Pe de altă parte, normele de competență judiciară sunt de strictă interpretare, și nu se poate reține un caz de prorogare a competenței instanței de contencios administrativ în cazul soluționării litigiului privind drepturile salariale ale personalului contractual din cadrul Primăriei municipiului
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 punctul 3 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe", precum și dispozițiile art. 304 punctul 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere "când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale",
Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi,", Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite și va dispune casarea sentinței civile nr. 373/8.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul art. 312 alin. 5 Cod de Procedură Civilă, Curtea va dispune casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Tribunalul Arad va proceda la stabilirea calității fiecărui reclamant - de funcționar public sau persoane angajate în baza unui contract de muncă, precum și la disjungerea cererilor formulate de reclamanții funcționari publici de cererile formulate de reclamanții care sunt angajați în baza unui contract de muncă.
Acțiunea formulată de reclamanții funcționari publici va fi soluționată de către Tribunalul Arad - Secția de Contencios Administrativ - Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea litigiilor de contencios administrativ.
Acțiunea formulată de reclamanții care sunt angajați în baza unui contract de muncă va fi soluționată de către Tribunalul Arad - Secția de Contencios Administrativ - Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea conflictelor de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Municipiul A împotriva sentinței civile nr. 373/8.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Tribunalul Arad va proceda la stabilirea calității fiecărui reclamant - de funcționar public sau persoane angajate în baza unui contract de muncă, precum și la disjungerea cererilor formulate de reclamanții funcționari publici de cererile formulate de reclamanții care sunt angajați în baza unui contract de muncă.
Acțiunea formulată de reclamanții funcționari publici va fi soluționată de către Tribunalul Arad - Secția de Contencios Administrativ - Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea litigiilor de contencios administrativ.
Acțiunea formulată de reclamanții care sunt angajați în baza unui contract de muncă va fi soluționată de către Tribunalul Arad - Secția de Contencios Administrativ - Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea conflictelor de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.--18.02.2009
Tehnored. / 18.02.2008/ 9 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Răzvan Pătru, Rodica Olaru
