Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.42
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1423/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familie C-S, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic Decretul-lege nr.118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtei.
Reclamanta depune la dosar înscrisuri în susținerea recursului și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursul astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr-, reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr.372 din 01.04.2008, emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului C-S-comisia instituită în baza Decretului Lege nr.118/1990 cu modificările și completările ulterioare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nelegalitatea și netemeinicia acestei decizii.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta nu a reținut faptul că tatăl - a fost arestat de și Organele de Securitate ale regimului comunist și condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. În urma arestării tatălui reclamantei, aceasta și întreaga familie au avut domiciliul forțat în loc.. Totodată, a mai menționat că după executarea celor 3 ani de închisoare, tatăl reclamantei a fost dus cu domiciliul forțat în loc. Tîrgu Ocna din jud. B, fiind reținut de către organele de securitate în această localitate până în anul 1953 iunie 13, când a decedat.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivând faptul că reclamanta a depus la sediul pârâtei cererea nr.1218/27.03.2008, prin care a solicitat acordarea calității de persecutat politic, întrucât tatăl său a fost condamnat politic iar reclamanta ar fi avut domiciliul obligatoriu, cerere care a fost respinsă întrucât nu s-a făcut dovada că nu a putut să se încadreze în muncă, în funcții pentru care avea pregătirea profesională, reclamanta la data condamnării tatălui său având doar vârsta de 4 ani. În concluzie, pârâta a considerat că reclamanta este doar urmașă pe linie paternă a persoanei persecutate politic.
Prin sentința civilă nr.1423/30.09.2008, Tribunalul C- a respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva deciziei nr.372 din 01.04.2008 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S, reținând că prin cererea adresată de reclamantă- Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie C-S, înregistrată sub nr.1218/27.03.2008, aceasta a solicitat să i se acorde drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 și OG nr. 214/1999, pe motiv că a avut domiciliul obligatoriu, începând cu anii 1949 - 1952 și pe tot timpul cât tatăl său, a fost arestat.
În dovedire, a depus, în copii, adeverința nr. C-40 din 20.02.2006 eliberată de Tribunalul militar Timișoara, certificat de deces privind pe, declarații autentificate ale martorilor, certificat de naștere reclamantă, adeverința nr. 300/08.02.2008, eliberată de Primăria com..
Prin Decizia nr. 372/01.04.2008, Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S a respins cererea reclamantei, cu motivarea că nu face dovada persecuției sale politice, conform dispozițiilor art. 1 lit. d din Decretul-Lege nr. 118/1990, fiind doar urmașul pe linie paternă a celui persecutat politic, respectiv, născut la data de 12.12.1909 și decedat la 15.06.1953.
Potrivit dispozițiilor art. 1 al (1) lit. d) din Decretul nr. 118/1990, constituie vechime în munca și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acorda-, timpul cat o persoana, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a avut stabilit domiciliu obligatoriu.
Așadar, pentru a se încadra în prevederile art. 1 al 1 lit. d din Decretul-lege nr. 118/1999 și a obține astfel drepturile prevăzute de art. 3 al 2 (indemnizația lunară) și art. 6 (scutire de impozite și taxe și alte facilități) din același act normativ, persoanei în cauză trebuie să i se fi stabilit de către organele statului domiciliul obligatoriu, din motive politice.
Ținând seama de vârsta reclamantei la data arestării tatălui său, de 3 ani, dată la care familia sa, au avut domiciliul forțat în localitatea, instanța a apreciat că persoanei reclamantei nu i-a fost stabilit domiciliul obligatoriu, din motive politice.
Reclamanta este doar urmașa persoanei persecutate politic-tatăl său, care a fost condamnat la închisoare corecțională, din motive politice.
Pe cale de consecință, instanța, în baza dispozițiilor art. 11 al 4 din Decretul-Lege nr. 118/1990, a respins contestația formulată de reclamanta, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 23 martie 2008 depus la dosarul întocmit toate actele necesare pentru a putea beneficia de indemnizația lunară, potrivit Decretului Lege nr.118/1990 art.1 (1) lit.d și art.3 (2), întrucât tatăl său a fost arestat de Organele Securității Statului Comunist și condamnat de Tribunalul Militar Timișoara la 3 ani închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale a regimului comunist. După arestarea tatălui său, nu au mai avut să părăsească localitatea fără aprobarea miliției-Securității și locale a Consiliului Popular.
De asemenea, în cuprinsul sentinței instanța de fond nu precizează ce anume declară martorii și.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul litigiului este reprezentat de legalitatea Deciziei nr. 372/1.04.2008 emisă de Comisia instituită în baza Decretului-Lege nr. 118/1990 din cadrul Direcția de Muncă și Protecție Socială C S - decizie prin care a fost respinsă cererea doamnei de stabilire a calității domniei sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.
Prin Decizia nr. 372/1.04.2008 (atașată la fila 4 din dosarul Tribunalului C S), s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada persecuției sale politice, fiind doar urmașul persoanelor persecutate politic - părinții reclamantului.
Prin sentința civilă recurată, având nr. nr. 1423/30.09.2008, Tribunalul C-S a respins acțiunea judiciară formulată de reclamantă pentru anularea Deciziei nr. 372/1.04.2008 a Comisiei instituită în baza Decretului-Lege nr. 118/1990 din cadrul Direcția de Muncă și Protecție Socială C S, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada persecuției sale politice, fiind doar urmașul persoanelor persecutate politic - părinții reclamantului.
Examinând fondul cauzei, Curtea reține că tatăl reclamantei, a fost arestat la data de 10.02.1949, fiind condamnat la 3 ani închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 din Codul penal în vigoare la momentul respectiv, astfel cum rezultă din adresa atașată la fila 27 din dosarul Tribunalului C
Conform aceleiași adrese, nu rezultă data eliberării din arest a domnului, însă acesta a decedat la data de 15.06.1953, astfel cum rezultă din certificatul de deces atașat în copie la fila 28 din dosarul Tribunalului C
Examinând fondul cauzei, Curtea reține și că din depoziția martorului (atașată la fila 29 din dosarul de fond) și din depozițiile martorilor și (atașate la filele 23, 24 și 30 din dosarul de fond) rezultă că doamna a avut domiciliul forțat în localitate, în perioada 10.02.1949-15.06.1953, respectiv după arestarea tatălui său și până la decesul acestuia. Conform martorilor, reclamanta și familia sa trebuia să anunțe organele de poliție când mergea la muncile, nu avea voie să părăsească localitatea și li s-a interzis celor de agricolă de producție să furnizeze alimente acestei familii.
Or, conform art. 1 alin. 1 lit. d) din Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, "(1) constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu".
Reținând că din depozițiile martorilor audiați în cauză a rezultat că reclamanta a avut domiciliul forțat în perioada 10.02.1949-15.06.1953, Curtea constată, așadar, că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, soluția instanței de fond fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1423/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va anula Decizia nr. 372/1.04.2008 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C
Curtea va obliga pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C S la emiterea unei noi decizii, prin care să recunoască reclamantei calitatea de persoană persecutată politic, persecuție care a avut loc în perioada 10.02.1949-15.06.1953, și să dispună acordarea către reclamantă a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 persoanelor persecutate politic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1423/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 1423/30.09.2008 a Tribunalului C S în sensul că anulează Decizia nr. 372/1.04.2008 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C
Obligă pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C S la emiterea unei noi decizii, prin care să recunoască reclamantei calitatea de persoană persecutată politic, persecuție care a avut loc în perioada 10.02.1949-15.06.1953, și să dispună acordarea către reclamantă a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 persoanelor persecutate politic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.--17.02.2009
Tehnored. / 17.02.2008/ 9 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Răzvan Pătru, Rodica Olaru
