Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 370/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 370
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, cu sediul în-, -.5, parter, județul B, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, cu sediul în B, - nr.294,.C, Corp B, sector 6, și MINISTERUL MEDIULUI B,-, sector 5 împotriva sentinței nr.403//10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns intimata, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind recurentele Agenția pentru Protecția Mediului B, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B și Ministerul Mediului.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul este la primul termen, motivat, timbrat, după care;
Apărătorul intimatei, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului. Solicită respingerea recursurilor recurentelor Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului, ca fiind declarate de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă. Pe fond, arată că în mod corect și legal instanța de fond a admis cererea și sub aspectul actualizării drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, actualizat cu indicele de inflație, conform dispozițiilor art.1082 Cod civil. Solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Depune concluzii scrise la dosar.
Curtea rămâne în pronunțare atât pe excepție cât și pe fondul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 403/fca/2008 a Tribunalului Brăila s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Protecția Mediului B având ca obiect drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință a fost obligată pârâta la plata acestor drepturi bănești pentru perioada 1.01.2004 până la data acordării efective.
Totodată s-au respins ca nefondate excepțiile lipsei procedurii prealabile, a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului și dezvoltării Durabile și a lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la exceptia lipsei procedurii prealabile invocata de parata Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile Tribunalul a respins-o intrucat reclamanta a facut dovada ca anterior promovarii actiunii s-a adresat cu o cerere autoritatii competente cerere care insa i-a fost respinsa.
este si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei intrucat cu actele depuse la dosar reclamanta a facut dovada raporturilor de serviciu pe care le are cu parata Agentia Pentru Protectia Mediului
Cu privire la exceptia invocată de aceeasi parte privind lipsa calitatii procesual pasive a Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile Tribunalul d e asemenea o apreciaza ca neintemeiata intrucat exista relatii de subordonare intre toate cele trei parate, aceasta din urma fiind ordonator principal de credite.
In ceea ce priveste fondul cauzei Tribunalul a retinut urmatoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretense prin actiune il constituie dispozitiile art. 29 alin. 1 lit. c si din Legea 188 / 1999, modificata care in forma actuala prevede ca salariul functionarului public este compus din salariul de baza, sporul de vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Aceasta componenta a salariului a fost introdusa prin art. 13 din Titlul III - Reglementari privind functia publica si functionarii publici din Legea 161 / 2003 care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea 188 / 1999 si care prin art. 25 din aceeasi lege a prevazut si data aplicarii acestora, respectiv 01.01.2004.
Prin urmare instanta considera ca sporurile cerute prin actiune sunt intemeiate intrucat legiuitorul le-a prevazut expres in lege din acel moment, nefiind lasate la aprecierea ordonatorilor de credite si urmand a fi aplicate direct in baza legii.
In ceea ce priveste efectul suspendari sporurilor prin ordonantele succesive emise in perioada 2004 - 2006 instanta constata ca dreptul in sine nu a fost abrogat, reintrand in vigoare la data incetarii perioadei de suspendare conform dispozitiilor art. 64 alin. 2 din Legea 24 / 2000 privind tehnica legislativa.
Lipsa prevederii acestor sporuri prin OG6 / 2007 privind salarizarea functionarului public pentru anul 2007 nu poate conduce automat la concluzia ca aceste sporuri nu mai sunt datorate sau ca ele au fost abrogate intrucat dispozitiile unei ordonante nu pot inlatura o prevedere a legii in vigoare, abrogarea putand fi realizata doar printr-un act normativ cel putin de acelasi nivel.
Avand insa in vedere ca legislatia in vigoare cu privire la salarizarea functionarilor publici, nu reglementeaza nivelul cuantumului acestor drepturi si cum acesta nu poate fi stabilit in mod arbitrar, in lipsa unei prevederi legale exprese, instanta in temeiul disp. art. 18 din Legea 554 / 2004 va admite actiunea numai in parte, și a obligat paratele sa plateasca reclamantei drepturile banesti prevazute de lege, reprezentand suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare incepand cu data de 01.01.2004 si pana la data acordarii efective, insa nu si pe viitor intrucat creanta nu indeplineste cele 3 conditii: certa, lichida si exigibila, nefiind nascuta putand fi influentata de modificarile legislative ulterioare sau de raporturile de serviciu dintre parti.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat de Agenția pentru protecția Mediului s-a arătat că instanța a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, fiind suspendate în perioada 2004 - 2006 conform art.44 din nr.OUG92/2004.
În mod greșit prima instanță dispus acordarea celor două sporuri retroactiv, reactualizate, pârâta fiind în imposibilitate de a le acorda datorită aspectelor legislative intervenite (abrogare, suspendare).
În motivarea recursului declarat de Ministerul Mediului s-a arătat că această parte nu are calitate procesuală pasivă, raporturile de serviciu fiind încheiate între reclamantă și pârâta Agenția pentru Protecția Mediului
Pârâtul a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada 1.01.2004 - 4.11.2005 în cauză nefiind întrunite condițiile de suspendare a dreptului la acțiune care nu se confundă cu dreptul subiectiv civil încălcat, contestat sau amenințat.
Arată recurentul că nu este posibilă cuantificarea celor două drepturi solicitate, soluția instanței de fond reprezentând o încălcare a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, dreptul solicitat de reclamanți nefiind posibil de exercitare efective.
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a OUG nr. 92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007 prin care nu au fost acordate cele două suplimente.
În motivarea recursului declarat de Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a Legii nr.188/1999, care, la art.31 alin.3 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Pentru perioada 2004 - 2006 prevederile referitoare la cele două suplimente au fost suspendare prin art.44 din OUG nr.92/2004 și prin art.48 din OG nr.2/2006.
În prezent se află în vigoare OG nr.6/2007 care nu prevede acordarea celor două sporuri.
În mod greșit instanța a dispus plata retroactivă a drepturilor solicitate, precum și reactualizarea acestora conform indicelui de inflație, neexistând temei legal pentru plata celor două sporuri.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 1.01.2004 - 4.11.2005, întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul Muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Cele două categorii de sporuri au fost introduse de legiuitor prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pentru a compensa gravele incompatibilități la care a fost supus prin această lege funcționarul public.
Instituirea celor două tipuri de sporuri salariale are menirea de a asigura funcționarului public venituri suficiente din activitatea pe care o desfășoară în funcție publică respectiv și să compenseze restrângerea libertății de a presta anumite activități (comerciale sau în baza altor contracte de muncă și colaborări - art.94 din Legea nr.161/2003).
Rațiunea legiuitorului a fost aceea de a asigura venituri suficiente funcționarului public, căruia îi este interzisă prestarea altor activități aducătoare de venit, cât și aceea de a asigura funcționarea eficientă a instituțiilor publice prin intermediul unor funcționari fideli și dedicați serviciului public.
Astfel, în contextul severelor incompatibilități prevăzute de lege acordarea drepturilor reclamate în prezenta cauză nu este numai în interesul particular al funcționarilor publici ci are în vedere și un interes de ordin general vizând funcționarea eficientă a instituțiilor statului cu personal de o bună calitate profesională și umană.
Legiuitorul a adoptat legea iar cei cărora li se adresează sunt obligați să o aplice. Prin prezenta acțiune se solicită instanței să dea eficiență acestei reguli elementare într-un stat de drept, obligând pârâții să se conformeze.
Este inadmisibil ca un drept instituit în mod necondiționat de lege să nu fie recunoscut și aplicat de cei cărora li se adresează norma legală. Este contrar noțiunii de "stat de drept" consacrată în Constituția României (art.1 alin.3), ca o lege să aibă un caracter pur formal. Legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei pentru a deveni efectivă, și nu în sensul neaplicării ei pe motivul că nu prevede, că nu este suficient de clară sau de îndestulătoare, principiu ce se regăsește și în art.3 din Codul civil.
În legătură cu cuantumul drepturilor solicitate, pentru diferite categorii de funcționari publici legiuitorul a optat pentru acordarea unui spor de 25% din salariul de bază: art.18 alin.3 din Legea nr. 672/2003 privind sporul pentru complexitatea muncii acordat auditorilor interni și art.9 alin.7 din OG nr.119/1999 privind sporul acordat controlorilor financiar.
Ca urmare, există posibilitatea stabilirii cuantumului acestor drepturi prin interpretarea sistematică a normelor și prin argumentul analogic când se apreciază că norma juridică este lacunară: unde există aceleași rațiuni, trebuie aplicate aceleași legi și aceeași soluție - ubi eadem est ratio, eadem lex (solutio) esse debet.
Decizia nr. 820/2008 a Curții Constituționale se referă la legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și nu are nici o legătură cu prezenta cauză.
Ca atare, nu sunt temeiuri justificate pentru a se refuza acordarea drepturilor solicitate pentru considerentul că legea este insuficientă.
Față de cele expuse, în mod corect s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Mediului existând relații de subordonare între cele trei pârâte, acesta având calitatea de ordonator principal de credite.
Corect instanța a dispus reactualizarea sumelor respective, numai astfel reclamanții putând beneficia de o reparație efectivă a prejudiciului suferit conform art.1082 Cod civil.
Față de cele expuse și constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței instanței, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de pârâtele AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, cu sediul în-, -.5, parter, județul B, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, cu sediul în B, - nr.294,.C, Corp B, sector 6, și MINISTERUL MEDIULUI B,-, sector 5 împotriva sentinței nr.403//10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VD/2.06.2009
Tehno ZE/09.06.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Gina Ignat
