Obligare emitere act administrativ. Decizia 369/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.369
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta FEDERAȚIA ROMÂNĂ PENTRU PROTECȚIA ȘI CONTROLUL ANIMALELOR, C, cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței nr.260/ din 23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatele Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Animalelor, prin consilier juridic în baza delegației aflată la dosar, și Asociația Pentru Protecția Animalelor și Mediului prin consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta Federația Română Pentru Protecția și Controlul Animalelor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recurenta a depus un set de înscrisuri la dosar.
Întrebate fiind părțile prezente precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Animalelor, susține oral motivele în combaterea recursului, dezvoltate pe larg și în concluziile scrise pe care le depune la dosar. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Reprezentantul intimatei Asociația Pentru Protecția Animalelor Mediului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.260/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Federația pentru Protecția și Controlul Animalelor, cu sediul în C,- județul D împotriva pârâților Direcția Sanitar Veterinara Si Pentru Siguranța Alimentelor, cu sediul In B, G Nr.344 și Asociația Pentru Protecția Animalelor Si Mediului, cu sediul in B,-, parter.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr-, reclamanta Federația pentru Protecția și Controlul Animalelor a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitar Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor și Asociația pentru Protecția Animalelor și Mediului, interzicerea funcționării activității serviciului public de gestionare desfășurat de către și a adăpostului Lacu S, prin Ordonanță, conform dispozițiilor legale în vigoare.
Prin ordinul nr. 62/07.03.2007 Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a aprobat Norma sanitară veterinară privind procedura de înregistrare și autorizare sanitar-veterinară a unităților și a mijloacelor de transport din domeniul sănătății și a bunăstării animalelor.
Prezenta normă prin anexele sale stabilește unitățile supuse înregistrării de către (anexa 2a) și autorizării de către același for (anexa 2b). De asemenea, stabilește unitățile supuse autorizării sanitare veterinare care funcționează pe baza declarației pe propria răspundere și a certificatului constatator (anexa 5) precum și a unităților care desfășoară activități supuse controlului sanitar-veterinar (anexa 6).
Conform mențiunilor din anexa 2-a a Ordinului 62/2007 emis de rezultă că activitățile veterinare respectiv adăposturile pentru câini sunt supuse înregistrării de către Județeană ele nefiind supuse autorizării sanitar veterinare așa cum pretinde reclamanta.
Este adevărat că în anexa 2b pct. 7 sunt indicate ca fiind supuse autorizării și activitățile veterinare însă se precizează în mod expres care sunt acestea, respectiv cabinetele medicale veterinare, dispensarele sanitar-veterinare, clinicile veterinare universitare și spitalul veterinar.
Prin urmare, în condițiile în care legea nu condiționează înființarea și desfășurarea activității adăposturilor de câini de obținerea autorizării funcționării, fiind obligatorie doar înregistrarea acestei activități de către, ceea ce în speță s-a efectuat, susținerile reclamantei sunt lipsite de temei legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, cu următoarea motivare:
La acest moment pârâta a obținut documentul de înregistrare sanitar veterinară, dar nu și autorizația sanitar veterinară, cele două noțiuni neputând fi confundate.
Obligația desfășurării activității numai după obținerea în prealabil a autorizației sanitar veterinare reiese din dispozițiile Ordinului nr.139/2004 și a Ordinului nr.62/2007.
Astfel, art.2 lit.e din Ordinul nr.139/2004 definește activitățile supuse aprobării sanitare veterinare sau pentru siguranța alimentelor ca fiind acele activități supuse controlului sanitar veterinar sau pentru siguranța alimentelor, care înainte de a se desfășura trebuie aprobate de direcția sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană și, respectiv, a municipiului B sau, după caz, de Direcția Generală Sanitară Veterinară din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, prevăzute în anexa nr.1, lit.B, în această anexă este prevăzută și activitatea pârâtei, cod 8520.
Art.1 lit.g din Ordinul nr.62/2007 definește unitățile supuse controlului sanitar-veterinar pentru care nu este necesară autorizația sanitară veterinară, ca fiind acele unități care desfășoară activități supuse controlului sanitar-veterinar numai pe baza declarației pe propria răspundere și care sunt prevăzute în anexa nr.5 a acestui ordin.
Prin întâmpinare, pârâta B solicită să fie respins recursul ca nefondat, pe următoarele considerente:
În perioada octombrie 2006 - martie 2007, legislația privind autorizările și aprobările unităților supuse controlului sanitar-veterinar a suferit modificări, în sensul abrogării Ordinului nr.139/2004(aprobat de art.5 din Ordinul nr.276/2006) privind aprobarea Normei sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind procedura de aprobare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor a activităților desfășurate de persoanele juridice definite conform art.2 din legea nr.359/2004, cu modificările și completările ulterioare - și până în martie 2007, nu s-a elaborat de către legiuitor o legislație în acest sens, fapt pentru care nu s-au putut emite documente de aprobare sau autorizare sanitară-veterinară.
Înregistrarea s-a efectuat cu respectarea prevederilor Ordinului 62/07.03.2007 - pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de înregistrare și autorizare sanitar-veterinară a unităților și a mijloacelor de transport din domeniul sănătății și al bunăstării animalelor conform Anexei 2 și nu conform anexei 2 b - la norma sanitară veterinară în care sunt menționate unitățile supuse autorizării sanitar veterinare.
Activitatea desfășurată în această unitate este stipulară clar numai în anexa 2 a la pct.4 - cod 8520 - activități veterinare - denumirea unității - adăpost pentru câini, anexă în care sunt trecute unitățile care necesită doar înregistrare și nu autorizare.
"Înregistrarea" nu semnifică doar un simplu înscris într-un registru al DSVSDA, ci prevede că și la autorizare, o procedură dar mai simplă, constând în depunerea unui dosar cu o documentație referitoare la spații, dotare, personal calificat, etc.
Ulterior depunerii dosarului în vederea înregistrării, unitatea este obligatoriu verificată de către un inspector de profil din cadrul DSVSA, care are obligația să emită un Referat de conformitate, sau eventual de neconformitate, a celor declarate în documentele și propune conducerii DSVSA, emiterea sau nu a documentului de înregistrare.
Ordinul nr.62/2007 al stabilește prin anexele sau unitățile supuse înregistrării - anexa 2 a, autorizării - anexa 2 b - cele supuse autorizării care funcționează pe baza declarației pe propria răspundere și a certificatului constatator - anexa 5, precum și a unităților care desfășoară activități supuse controlului sanitar-veterinar - anexa 6.
Anexa 2 a - cuprinde adăposturile pentru câini și sunt supuse înregistrării.
Ordonanțele de suspendare sau interzicere, reprezintă o măsură radicală ce se aplică în situații de abateri grave și repetate de la normele sanitare veterinare de funcționare, nefiind cazul la această unitate, neconformitățile constatate putând fi remediate în paralel cu desfășurarea activității de gestionare a câinilor fără stăpân.
Curtea, analizând actele dosarului constată:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală atunci când a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Într-adevăr, așa cum reiese din actele dosarului Asociația pentru protecția Animalelor și Mediului, funcționează legal, întrucât înregistrarea acestuia s-a făcut cu respectarea prevederilor Ordinului nr.62/2007. Ordinul 139/2004 a fost abrogat prin art.5 al Ordinului nr.276/2006. Ca atare nu există nici o confuzie între "înregistrarea și autorizația sanitar-veterinară, " după cum susține recurenta.
Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în prezent pentru asociația mai sus amintită este necesară și suficientă înregistrarea potrivit unei proceduri prin depunerea unui dosar ce cuprinde documentele prevăzute de lege.
Ca atare, având în vedere cele mai sus expuse și pe temeiul disp.art.312 Cod proc.civilă, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanta FEDERAȚIA ROMÂNĂ PENTRU PROTECȚIA ȘI CONTROLUL ANIMALELOR, C, cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței nr.260/ din 23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IRE VO CABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VS/01.06.2009
Tehno ZE/09.06.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Gina Ignat
