Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 372/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-- 06.03.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 372
Ședința publică de la 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr.793/CA/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, având ca obiect litigii privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului lipsă avocat,lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra,recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 793 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre,instanța a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților la plata sumelor de bani constând în drepturi salariale cuvenite si neachitate ca urmarea a nereducerii impozitului pe venitul din salariu cu 30% pentru perioada 15.03.2004-25.10.2004 si 40 % in perioada 26.10.2004-31.12.2005.
Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului la calcularea, actualizarea la data efectuării plății și restituirea acestor drepturi, prin aplicarea coeficientului de inflație și a dobânzii legale la sumele neachitate lunar funcție de dreptul ce i-a revenit potrivit semnului onorific deținut, de la data nașterii dreptului, neprescris și până la data depunerii prezentei acțiuni, respectiv în perioada 15.03.2004-25.10.2004 și 26.10.2004-31.12.2005.
In fapt, reclamantul relevă că, a fost distins cu semnul onorific "In Serviciul Patriei" distincție care îi conferă dreptul de a beneficia de o reducere a impozitului pe venit cu 30% pentru perioada 15.03.2004-25.10.2004 și 40 % în perioada 26.10.2004 - 31.12.2005 în raport de prevederile art.10 din nr.80/1995, coroborate cu art.10 si art.12 din nr.573/2004.
Apoi, reclamantul, arată că deși, cadrele militare au beneficiat de dreptul respectiv până în luna decembrie 1999, inclusiv, ulterior acestei date, acest drept nu a mai fost acordat, invocându-se abrogarea expresă a prevederilor art.10 din nr.80/1995, prin OG nr.73/1999.
Reclamantul, în acțiunea introductivă apreciază că, un asemenea efect nu se putea produce din momentul în care noua reglementare juridică a constituit obiect a reglementării printr-o ordonanța guvernamentală având caracterul legii ordinare inferioare celei conținute în nr.80/1995, care este o lege organică, în consecință prev.art.10 din nr.80/1995, sunt în vigoare și conferă dreptul la reducerea impozitului pe venitul salarial, drept ce trebuia acordat lunar odată cu plata drepturilor salariale.
Reclamantul mai invocă, în drept, prevederile art.29 alin.1 din Legea nr.360/2002, art.12 din Legea nr.573/2004, art.2 pct.1 lit. b indice 1, art.109 alin.1 și art.112 pr. civilă. art.283 alin.2, art.284 alin.1,2 din Codul Muncii si art.91 ind.1 din Legea nr.188/1999.
Prin întâmpinare, pârâtul FTa solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată în raport de prev.art.3 al.1, raportat la art.55 alin 4 din nr.571/2003, text de lege în cuprinsul căruia sunt precizate în mod distinct și limitativ sumele care nu sunt incluse în veniturile salariale și deci nu sunt impozabile, printre acestea, neregăsindu-se și sumele de bani provenite din reducerea la plata a impozitului pe venit in baza acordării ordinului Meritul Militar.
Tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată este neîntemeiata și pe cale de consecința a respins-o pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează:
Reclamantul este beneficiarul distincției semnul onorific "In Serviciul Patriei.
Aceasta distincție, a avut ca efect reducerea impozitului pe salariu în considerarea prevederilor art.10 din nr.80/1995, potrivit căruia "cadrele militare în activitate decorate cu Ordinul Meritul Militar, clasele -a III-a, a-II-a și I, beneficiază de reducerea impozitului pe venit cu 30 %, 40% si respectiv 50%.
Prin emiterea OG nr.73/1999, la art.5 si 6, au fost restrânse categoriile de venituri care anterior erau scutite de impozitare, iar prin art.86-9, au fost abrogate prevederile art.9 lit. c, si art.10 privitoare la reducerea impozitului pe venit din nr.80/1995, dispoziții apreciate de Curtea Constituționala prin.nr.174/2001, ca fiind in concordanta cu prevederile Constituției României.
Susținerea reclamantului potrivit căreia respingerea OG nr.73/1999, prin nr.206/2002, nu are un caracter definitiv, este una eronată, deoarece respingerea OG nr.73/1999, prin nr.206/2002, s-a realizat după abrogarea acestui act normativ prin OG nr.7/2001, iar pe cale de consecință respingerea ordonanței nu a avut nici un efect, de vreme ce conform art.1 C.civil și art.15 al.2 din Constituția României, legea dispune doar pentru viitor, adică nu se putea respinge un act normativ care a fost deja abrogat.
Mai mult, nr.571/2003, intrată în vigoare la 1.01.2004, nu conține disp. referitoare la reducerea impozitului pe veniturile aferente drepturilor de solda /salariu ale cadrelor militare și polițiștilor, iar potrivit art.1 al.3 din lege " în materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile codului fiscal.
Așa fiind, instanța a constatat că abrogarea dispusă prin art.86-9 din OG nr.73/1999, este una definitivă, în sensul în care s-a pronunțat și J, prin dec.nr.3076/2005 și nr.55/2007, și în temeiul art.1, art.10 și art.18 din nr.554/2004, acțiunea reclamantului a fost respinsă conform dispozitivului care face parte integranta din prezenta hotărâre.
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii, arătând:
Recurentul critică prima instanță pentru că hotărârea nu este motivată, pentru că există formulări de considerente contradictorii, de asemenea este lipsită de temei legal și s-a dat cu încălcarea legii, pentru că în fapt, art.10 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare se prevede: "Cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I-a beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și respectiv 50%."
Dispozițiile de mai sus se completează cu prevederile art.10 și art.12 din Legea nr.573/2004 privind Semnul onorific "În Serviciul Patriei" pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, se instituie în locul vechiului Ordin Meritul Militar și al onorific În Serviciul Armatei pentru ofițeri, în conformitate cu prevederile Legii nr.29/2000, respectiv "Ofițerii și funcționarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, decorați cu Ordinul Meritul Militar, instituit în anul 1954, cu Semnul onorific " În Serviciul Armatei" și cu Semnul onorific "În Serviciul Patriei", beneficiază de prevederile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu prevederile art.11 al.2 pct. IX, poz.6 din Legea nr.29/2000, fiind indubitabil faptul că există o echivalență între cele trei denumiri de decorații, adică Ordinul Meritul Militar, Semnul onorific În Serviciul Armatei și Semnul onorific În Serviciul Patriei.
Pentru rigoarea celor invocate mai sus, în sensul coroborării textelor actelor normative menționate, recurentul arată faptul că la art.11 al.4 pct.IX poz.6 din Legea nr.29/2000 se prevede că "Ofițerii, maiștri militari, subofițerii decorați cu însemnele onorifice beneficiază de prevederile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare", deci toate cadrele militare beneficiază de dreptul la reducerea impozitului pe venit, indiferent de categoria din care fac parte, ofițeri, maiștri militari sau subofițeri, cu condiția să fie deținătoare a brevetului pentru un semn onorific a cărui clasă este condiționată numai de vechimea efectivă în muncă în calitate de militar sau funcționar public cu statut special și de o activitate profesională corespunzătoare.
Prevederile Legii nr.80/1995, în legătură cu reducerea impozitului pe salariile cadrelor militare, de care a beneficiat până în luna decembrie 1999, inclusiv, în raport de clasa ordinului (semnului onorific) deținut, au fost abrogate parțial în baza art.86, liniuța 9 din nr.OG73/1999 privind impozitul pe venit care dispunea că: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă prevederile art.9 lit.c referitoare la reduceri sau scutiri de impozit pe venit și ale art.10 referitoare la reducerea impozitului pe venit din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.155/20.07.1995", însă acest act normativ prohibitiv nu a fost aprobat, ci a fost respins prin Legea nr.206/19.04.2002, publicată în, Partea I, nr.275/24.04.2002.
Pe de altă parte, nr.OG73/1999, anterior respingerii sale prin lege, a fost aprobată prin nr.OG7/2001 privind impozitul pe venit, iar nou act normativ nu mai conținea dispoziții exprese relevante în legătură cu obiectul prezentei cauze civile.
Văzând dispozițiile art.4 al.1 din Legea nr.24/2000 republicată în nr.777/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, rezultă că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar potrivit art.62 al.3 din aceeași lege, rezultă că "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament", deci, concluzionează recurentul, că în speța de față, ordonanța fiind respinsă prin lege, abrogarea prevederilor legale favorabile acestuia să nu mai aibă efect, fiind astfel repus în vigoare actul normativ inițial.
Mai mult, ordonanța care nu a fost aprobată prin lege, ci a fost respinsă, nu este investită cu rangul de lege, astfel că rămâne un act normativ care emană de la o autoritate ierarhic inferioară și, pe cale de consecință, nu poate abroga un act normativ care a fost emis de o autoritate ierarhic superioară, în cazul în speță prevederile nr.OG73/1999, respinsă prin Legea nr.206/2002, nu pot abroga dispozițiile din Legea nr.80/1995.
Totodată, recurentul invocă în susținerea cererii prevederile art.29 al.1 din Legea nr.360/2002, privind statutul polițistului, art.29 al.3 din același statut și art.12 din Legea nr.573/2004 privind semnul onorific.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se respinge ca nefondat pentru că:
Critica din recurs referitoare la faptul că hotărârea primei instanțe ar fi nemotivată este nefondată. Tribunalul a reținut în sentința recurată, în esență, că textul legal pe care își întemeiază reclamantul acțiunea este abrogat, referindu-se, de asemenea, pe larg, la actele normative invocate chiar de reclamant în acțiune, constatând inaplicabilitatea lor în raport de aceea că art.10 din Legea nr.80/1995 a fost abrogat, toate aceste elemente satisfăcând pe deplin exigența motivării unei hotărâri judecătorești.
Esențial este că prevederile art.10 din Legea nr.80/1995 au fost abrogate prin art.86 pct.9 din nr.OG 73/1999 care a fost abrogată prin art. 85 litera din nr.OG 7/2001.
Astfel, art. 10 din Legea nr.80/1995 este și rămâne definitiv abrogat. Împrejurarea că nr.OG 73/1999 a fost respinsă prin Legea nr.206/2002 este, în speță, irelevantă deoarece textul art. 60 (3) din Legea nr.24/2000 nu reglementa în acel moment excepția de la regulă, în sensul repunerii în vigoare a normelor inițial abrogate prin ordonanța de guvern, ce ulterior a fost respinsă prin lege de Parlament. Reglementarea mai sus amintită a fost consacrată abia prin Legea nr.189/2004, ce a intrat în vigoare, conform art. 78 din Constituția României la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, eveniment ce s-a produs în data de 27 mai 2004 (Monitorul Oficial nr. 463) fiind așadar aplicabilă exclusiv situațiilor juridice născute după intrarea în vigoare a Legii nr.189/2004. Cum abrogarea nr.OG 73/1999 s-a produs anterior intrării în vigoare a Legii nr. 189/2004, acesta are caracter definitiv.
Apoi, susținerile din recurs în privința incidenței unor dispoziții din Legea nr.360/2002 (art.29 al.1) din Legea nr.573/2004 (art.12), sunt lipsite de orice relevanță în speța dedusă judecății, în condițiile inexistenței temeiului de drept al acțiunii (art.10 din Legea nr.80/1995).
Astfel, este de evidență maximă că o persoană ce are statutul reclamantului beneficiază de toate drepturile dobândite anterior intrării în vigoare a Legii privind statutul polițistului, înțelegându-se prin aceasta că beneficiază de drepturile reglementate prin normele dreptului pozitiv (art.29 alin.3 din Legea nr.360/2002). Evident, reclamantul a avut beneficiul art.10 din Legea nr.80/1995 câtă vreme textul legal era în vigoare, dar nu și după abrogarea acestei dispoziții prin art.86 pct.9 din nr.OG73/1999.
pentru aceeași rațiune referirea din recurs la dispozițiile art.12 din Legea nr.573/2004 este superfluă.
Față de cele ce preced, conform art.312(1) Cod procedură civilă recursul reclamantului urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantului, împotriva sentinței civile nr.793/2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 III 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
rima instanță - Tribunalul Timiș - judecător,
Red. -21.04.2008
Tehnored LM-21.04.2008- 2 expl.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
