Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 375/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 375/ Dosar nr-
Ședința publică din 3 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de reclamanții I, -, împotriva deciziei nr.150/R din 04.03.2008, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 27 mai 2008, când părțile prezente a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 3 iunie 2008.
CURTEA
Curtea, asupra cererii de revizuire, constată că:
La data de 4.09.2007, reclamanta I, funcționar public la ITM C, au chemat în judecată pe pârâta ITM C solicitând:
- obligarea pârâtei să emită decizie individuală pentru fiecare reclamant, cu privire la salarizare, și stabilirea drepturilor funcționarilor publici;
- să fie încadrați în gradul profesional superior treapta I, începând cu data de 14.07.2005 pentru toți reclamanții;
- obligarea pârâtei la plata în favoarea fiecărui reclamant a diferențelor de drepturi de natură salarială: prime de vacanță, sporurile cu caracter permanent (spor vechime, spor pentru confidențialitate, spor pentru mobilitate, spor pentru funcția de auditor) calculate pe baza realizării obligațiilor de la petitele 1 și 2;
- obligarea pârâtei la plata, în favoarea fiecărui reclamant a sumelor constând în actualizarea diferențelor de drepturi de natură salarială mai sus menționate cu rata dobânzii BNR.
- obligarea pârâtei la înscrierea în carentul de muncă a încadrărilor în clasa, gradul profesional și treapta de salarizare corespunzătoare și a plății tuturor obligațiilor aferente (contribuții asigurări sociale).
Acțiunea reclamanților a fost înregistrată la Tribunalul Covasna, sub nr-, dosar în care instanța a pronunțat sentința nr. 1044/11.10.2007.
Prin această hotărâre s-au dispus următoarele:
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții I, -, împotriva pârâtului Inspectoratul teritorial d e Muncă
A obligat pârâta să încadreze reclamanții în grad profesional superior, treapta I începând cu data de 14.07.2005 după cum urmează:
- Pentru funcția de inspector de muncă, grad profesional superior, treapta I pe reclamanții I, și;
- Pentru funcția de consilier juridic, grad profesional superior, treapta I pe reclamanta -;
- Pentru funcția de auditor grad profesional superior treapta I pe reclamanta;
A obligat pârâtul să plătească fiecărui reclamant diferențele de drepturi salariale reprezentând prime de vacanță și sporurile cu caracter permanent (spor pentru vechime, confidențialitate,mobilitate, pentru funcția de auditor) în raport de încadrarea în grad profesional superior, începând cu data de 14.07.2005, cu dobânda legală aferentă de la data menționată și până la achitarea integrală.
A obligat pârâtul la înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carentul de muncă al reclamanților conform celor de mai sus și la plata tuturor obligațiilor aferente drepturilor cuvenite.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ITM C, ce a format obiectul dosarului nr- al Curții de APEL BRAȘOV.
În recurs instanța a pronunțat decizia civilă nr.150/R/4.03.2008, prin care a admis recursul formulat de ITM C împotriva sentinței civile nr.1044/11.2007 a Tribunalului Covasna, pe care a modificat-o în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanții I, -, împotriva pârâtului Inspectoratul teritorial d e Muncă
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la încadrarea în gradul profesional superior, treapta I, începând cu data de 14.07.2005, pentru toți reclamanții și plata primei de concediu și a sporurilor cu caracter permanent.
Prima instanță a admis acțiunea reclamanților pe baza dispozițiilor legale anterioare promovării cererii de chemare în judecată, neavând în vedere faptul că atare cerere trebuie să se bazeze respectiv să se întemeieze pe legile care sunt în vigoare la momentul acționării în judecată și care reglementează regimul raporturilor juridice dintre funcționarii publici și administrația publică locală ca raporturi de serviciu, condițiile stabilite pentru promovarea în funcții superioare. Temeiul legal aplicabil în cauză vizează condițiile actuale care trebuie să fie îndeplinite atât de către funcționarul public cât și de către autoritatea publică la promovarea în funcțiile publice superioare, în scopul derulării raporturilor de serviciu în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării funcției publice.
Astfel, conform art. 56 alin.2 din Legea 188/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2006, începând cu 1.01.2007, promovarea în gradul profesional imediat superior celui deținut de funcționarul public se face prin concurs sau examen, organizat anual, prin transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării concursului sau examenului. Fișa postului funcționarului public care a promovat în funcție publică se completează cu noi atribuții și responsabilități.
Deci, dispozițiile legale mai sus arătate, reglementează, în prezent, modalitatea de promovare a funcționarilor publici, promovarea nefiind condiționată de existența posturilor vacante, aceasta realizându-se prin transformarea postului ocupat de funcționarul public. postului are loc însă, ca urmare a promovării concursului sau examenului susținute de funcționarul public.
Reclamanții, în aceste condiții, sunt obligații să se subordoneze dispozițiilor legale mai sus arătate indiferent că în perioada anterioară acestor reglementări ar fi beneficiat de condiții sau de dispoziții legale favorabile de promovare.
În altă ordine de idei, este de reținut că în baza art.57 alin.1 din Legea nr. 188/1999 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2007, cu intrare în vigoare de la 1.01.2007, examenul de promovare în gradul profesional se organizează de autoritatea sau instituția publică, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în limita funcțiilor publice rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate. Raportat la aceste dispoziții legale, autoritatea publică trebuie să respecte și să se încadreze din punct de vedere financiar în fondurile bugetare alocate și să respecte limitele funcțiilor publice rezervate promovării.
În atare împrejurări, nu poate fi constatată culpa pârâtului pentru neorganizarea concursurilor sau examenelor de promovare profesională a funcționarilor publici cu atât mai mult cu cât, dispozițiile art. 45 din nr.OG6/2007, prevăd că în anul 2007, promovarea funcționarilor publici în grad profesional se face, în condițiile legii, în perioada iulie 2007- septembrie 2007, în limita funcțiilor publice rezervate promovării prin planul de ocupare a funcțiilor publice, pe baza normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Prevederile art. 45 din nr.OG 6/2007 au fost modificate prin nr.OG 9/2008, care, pentru anul 2008, stabilesc că promovarea funcționarilor publici în grad profesional se face, în condițiile legii, în limita funcțiilor publice rezervate promovării prin planul de ocupare a funcțiilor publice, pe baza normelor privind organizarea și dezvoltarea carierii funcționarilor publici, care se aprobă prin hotărâre de Guvern.
Reclamanții, subordonându-se limitelor acestor dispoziții legale aveau posibilitatea să solicite Guvernului, pe cale amiabilă sau judecătorească emiterea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, pentru ca, în baza acestora instituția publică să organizeze examenul de promovare în limita funcțiilor publice rezervate promovării și cu încadrarea în fondurile bugetare alocate.
Față de aceste considerente curtea a constat că petitul din cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la încadrarea în gradul profesional superior, treapta I pentru toți reclamanții este nefondat și în mod greșit a fost admis de prima instanță.
De asemenea s- constatat că în mod greșit prima instanță a admis și petitul privind obligarea pârâtului la acordarea sporurilor cu caracter permanent respectiv spor de vechime raportat la gradul profesional superior treapta I așa cum s-a solicitat la petitul 2 din acțiune, spor pentru confidențialitate, spor pentru mobilitate, spor pentru funcția de auditor. Reclamanții beneficiază de sporul de vechime acordat conform funcției publice pe care o exercită, în baza dispozițiilor art. 29 alin.1, lit. b din Legea nr.188/1999 condiții în care acest petit nu mai are obiect raportat la respingerea celui cu privire la încadrarea în gradul profesional superior.
Sporurile de confidențialitate, de mobilitate și de auditor nu pot fi acordate de către instanța de judecată deoarece aceste avantaje materiale sunt prevăzute numai de codul muncii precum și de legi care reglementează activitatea altor categorii profesionale, acestea nefiind prevăzute în dreptul comun aplicabil funcționarilor publici. Reclamanții au calitatea de funcționari publici în baza unui contract de drept public în care libertatea contractuală a părților în cea mai mare parte este suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală.
Deci, reclamanților le sunt aplicabile dispozițiile Legii 188/1999 ca drept comun pentru toate categoriile de funcționari publici, astfel că aceștia nu pot solicita drepturi care nu sunt prevăzute în lege și care cad sub incidența altor acte normative.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii prin decizia nr.LXXVIII (78) 5.XI.2007.
Reclamanții, de asemenea, nu puteau solicita acordarea primei de concediu calculată pe baza obligațiilor de la petitele 1 și 2 din cererea de chemare în judecată respectiv raportat la gradul profesional superior, treapta I, deoarece s-a reținut că aceste petite sunt nefondate și neîntemeiate potrivit considerentelor mai sus arătate astfel că, în mod greșit prima instanță a admis această cerere.
Față de aceste considerente curtea a constatat că recursul declarat de pârât este fondat, motiv pentru care instanța în baza art.304 pct. 9 Cod procedură civilă a admis recursul, a modificat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
S-a constatat că recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, recurenții reclamanți au formulat cerere de revizuire la data de 6.04.2008, în temeiul art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, solicitând admiterea cererii de revizuire, modificarea în tot a deciziei nr. 150/R/4.03.2008 a Curții de APEL BRAȘOV în sensul respingerii recursului declarat de Inspectoratul teritorial d e Muncă C, menținerea sentinței civile pronunțate de Tribunalul Covasna nr. 1044/11.2007.
În dezvoltarea motivelor de revizuire se arată că:
La data de 14.04.2008, pe site-ul www.avocatnet.ro a fost publicat un text din care reieșea că "ocuparea posturilor în administrația publică nu este restricționată în anul 2008" și că la 27.03.2008 a intrat în vigoare Legea nr. 47/2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacității administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană.
Revizuenții au susținut că au aflat din acest articol că: de la măsura suspendării ocupării prin concurs a posturilor vacante la data de 31 ianuarie 2006 care a "operat" în perioada 1 februarie -31 decembrie 2006, pentru toate autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare a acestora, se adaugă la excepții, ocuparea posturilor prin promovare pe un post vacant, într-un grad profesional superior, pe bază de examen sau concurs organizat la nivelul autorității sau instituției publice, precum și a posturilor cu atribuții de control din Inspecția și inspectoratele teritoriale de muncă.
Au considerat că, acest articol este un înscris de natură să permită admisibilitatea cererii de revizuire având în vedere că decizia nu le-a fost comunicată de către instanță, iar acest înscris coroborat cu apariția legii nr. 47/2008 în Monitorul Oficial nr. 225/24.03.2008 care a apărut efectiv în data de 31.03.2008 sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Pe fondul cauzei, au apreciat că drepturile de promovare prin transformarea posturilor începând cu data de 14.07.2005, când erau îndeplinite toate condițiile pentru promovare, au fost suspendate nelegal de către conducerea instituției prin neorganizarea concursurilor de promovare. Mai mult decât atât, în baza art. 3 din nr.OUG1/2006 aprobată prin Legea nr.47/2008 s-a recunoscut dreptul funcționarilor publici de a promova în grad superior și a fost prevăzut ca o excepție de la suspendare. Condiția esențială este existența unui post vacant.
Revizuenții au susținut că din dovezile care însoțesc recursul se constată că existau și există posturi vacante de funcționari publici superiori treapta I de salarizare astfel: în 2005 - 4 posturi, în 2006 -6 posturi, în 2007 - 7 posturi, dar pentru aceste posturi intimata nu a organizat concursuri de promovare, deși este o obligație a acesteia.
Au învederat instanței că, prin existența unui post vacant, pentru a ocupa acest post sau pentru a promova în grad superior pe acele posturi existente ca vacante, procedura de concurs este cea prevăzută de nr.HG 1209/2003, dar cu reducerea termenelor prevăzută în nr.OUG 1/2006. Din punct de vedere financiar, prevederile ordonanței sunt foarte clare și în acest sens, deoarece legiuitorul a prevăzut fondurile necesare aplicării acestei norme juridice și, în acest sens, a dispus ca ordonatorii de credite să introducă modificările corespunzătoare în anexele la bugetele lor.
Au învederat instanței că se consideră discriminați în drepturile lor, de către instituție care, pentru funcțiile vacante au organizat concursuri de ocupare a acestora, iar pentru promovare nu au fost organizate concursuri.
Totodată, au invocat art. 38 din codul muncii care constituie dreptul comun în materie și unde se stipulează că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
De asemenea, au învederat instanței faptul că alte instanțe din țară au recunoscut ca fiind legitime drepturile reclamante de alți colegi, funcționari publici, obligând instituțiile publice respective la acordarea acestor drepturi din momentul nașterii lor, prin hotărâre intrată în puterea lucrului judecat. În acest sens, au apreciat că în temeiul principiului dreptului la egalitate de șanse consfințit de dispozițiile legale în vigoare, se consideră îndreptățiți la încadrarea corectă și legală.
În opinia lor, cererea de revizuire este admisibilă, modificarea deciziei nr. 150/R/2008 se impune și pe cale de consecință, recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 1044/11.10.2007 pronunțate de Tribunalul Covasna este nefondat, instanța de fond apreciind corect situația de fapt a aplicat corect legislația în vigoare.
În drept și-au întemeiat cererea de revizuire pe prevederile Legii 188/1999, ale nr.OUG1/2006, ale Legii nr. 47/2008 și ale HG nr. 1209/2003, precum și pe prevederile Codului d e procedură civilă.
În probațiune au anexat: articolul din data de 14.04.2008 de pe site-ul www.avocatnet.ro; OUG nr. 1/2006 și Legea nr. 47/2008.
Față de cererea de revizuire formulată în cauză, intimata recurentă ITM Caf ormulat întâmpinare depuse la dosar ( filele 17-20), prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, ca inadmisibilă, susținând că acest articol - invocat de revizuenți ca înscris nou - de pe o pagină de web, de pe site-ul www.avocatnet.ro-, nu constituie o dovadă nouă în sensul solicitat de lege și că este inacceptabilă administrarea acestuia.
Legea nr. 47/19.03.2008 nu poate reprezenta ca un mijloc de probă nou, deoarece este un act normativ și se publică în monitor Oficial, iar art.322 pct.5 Cod procedură civilă se referă la probe, nu la acte normative.
În esență, pe cale de excepție s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă față de prevederile art. 322 pct.5 Cod procedură civilă și probele invocate.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire, deoarece prin aceasta se tinde la modificarea obiectului acțiunii, în sensul că inițial acțiunea reclamanților avea ca temei de drept Legea nr. 188/1999 modificată prin Legea nr. 125/2006, iar prin cererea de revizuire se invocă promovarea unor dispoziții ale Legii nr. 47/19.03.2008.
În concluzie, intimata a solicitat - pentru motivele de fond prezentate în întâmpinare - respingerea cererii de revizuire formulată de I, -, funcționari publici în cadrul ITM C, ca neîntemeiată și menținerea deciziei nr. 150/R/4.03.2008 pronunțată în recurs de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr- ca fiind fondată și legală.
În cauză, revizuenții I au formulat note de ședință în sensul admiterii susținerilor lor.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, decizia civilă nr.150/R/4.03.2008 a Curții de APEL BRAȘOV raportat la cererea de revizuire formulată de revizuenții reclamanți I și la temeiul de drept al cererii de revizuire, art.322 pct.5 Cod procedură civilă, ținând cont și de condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, constată cererea de revizuire formulată în cauză ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Decizia nr. 150/R/4.03.2008 a Curții de APEL BRAȘOVa soluționat recursul declarat de ITM C conform probelor de la dosar și prevederilor legale aplicabile în cauză.
Ca atare, instanța de recurs s-a raportat la criticile de recurs formulate cu privire la sentința instanței de fond nr. 1044/11.2007 a Tribunalului Covasna, având în vedere temeiul de drept al acțiunii reclamanților și obiectul cererilor lor. Ori, potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/1999 modificată prin Legea nr. 251/2006 și potrivit prevederilor OUG nr. 1/2006 aplicabilă de la 1.II.2006 până la 31.XII.2006, desigur că cererea reclamanților nu era întemeiată și legală.
Faptul invocat în cererea de revizuire că potrivit prevederilor Legii nr. 47/2008 de aprobare și completare a OUG nr. 1/29.01.2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacității administrative a României pentru integrarea în Uniunea
Europeană, cu incidență în promovarea în grad profesional a funcționarilor publici, nu poate constitui un motiv legal de admitere și admisibilitate a cererii de revizuire formulată în cauză.
Cererea de revizuire trebuie să se fundamenteze pe un înscris nou doveditor, descoperit după pronunțare hotărârii definitive și revocabile, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a modificat sau desființat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Deci, în condițiile stricte prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă de admisibilitate a cererii de revizuire, revizuirea nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute în textul sus citat.
Actul normativ nou, respectiv Legea nr.47/2008, mai favorabil lor, nu poate fi considerat ca un înscris nou sau reținut de partea potrivnică, încât să conducă la modificarea deciziei a cărei revizuire se cere, deoarece actul normativ a intrat în vigoare în 15.03.2008 și nu se poate aplica retroactiv, cererea reclamantei a fost formulată la data de 4.09.2007 și nu se putea întemeia în drept pe acest act normativ.
În esență, analizând cererea de revizuire sub aspectul condițiilor impuse de lege de admisibilitatea acesteia, în speță se constată că această cerere de revizuire a deciziei nr. 150/4.03.2008a Curții de APEL BRAȘOV este inadmisibilă.
Pe fondul cererii de revizuire se constată că aceasta este neîntemeiată, că într-adevăr revizuenții încearcă să modifice obiectul și temeiul de drept al acțiunii inițiale, ceea ce nu poate fi admis în această fază procesuală.
În concluzie, se va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Referitor la apărarea intimatei ITM C formulată prin întâmpinare, se reține ca întemeiată și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții reclamanți I, -, împotriva deciziei nr. 150/R din 4.martie 2008 Curții de APEL BRAȘOV - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Pt.- - - - - - --
aflată în concediu,semnează
judecător,
delegat să înlocuiască
vicepreședintele instanței.
Grefier,
Red./5.06.2008
dact. /11.06.2008 - 2 ex.
Jud.recurs:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
