Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 377/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 377/ Dosar --
Sedința publică din 03 iunie2008
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții împotriva sentinței civile nr. 289/CA din 11.04.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de03 iunie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 289/CA/11.04.2008 a Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ a fostadmisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediu ales in B, Str. -, -. 7 ( la DGFP B) și, in consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, ȘI, toți cu domiciliu ales in B, Str. - -, -. 28 - Compartimentul de Inspecție Internă in contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiunea formulată de reclamanți pentru perioada 01.09.2002 - 20.12.2004 și, in consecință, respinge ca fiind prescrisă acțiunea reclamanților in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului B pentru perioada 01.09.2002 - 20.12.2005, respingându-se restul pretențiilor formulate de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că având in vedere modalitatea in care reclamanții au înțeles să cheme in judecată acest pârât,solicitarea acestora de a-l obliga pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor in solidar cu ceilalți pârâți la plata sumelor reprezentând c/val tichetelor de masă ( și nu doar la alocarea unor fonduri către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, necesare in ipoteza admiterii prezentei acțiuni) și faptul că între reclamanți și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport de serviciu, reclamanții nefiind angajați în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, urmează a fi admisă excepția invocată și a fi respinsă acțiunea formulată de reclamanți prin reprezentant in contradictoriu cu acest pârât.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române s-a constatat a fi nefondată, astfel că a fost respinsă, întrucât, față de dispozițiile. 218/2002, acesta este ordonator secundar de credite, Inspectoratul de Poliție al Județului B, in cadrul căruia își desfășoară activitatea reclamanta fiind ordonator terțiar, în subordinea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este fondată față de dispozițiile art. 3 din Decr. 167/1958 (care prevăd un termen de 3 ani pentru introducerea acțiunii), de data introducerii acțiunii (20.12.2007) și data de la care se solicită sporul de 30% ( 01.09.2002) urmând a fi admisă excepția si respinsă acțiunea reclamanților cu privire sporul de 30% pentru perioada 01.09.2002 - 20.12.2004.
Pe fondul cauzei, cu privire la restul pretențiilor reclamanților privind acordarea sporului de 30% până la data de 31.03.2006, acțiunea este nefondată urmând a fi respinsă. Acest spor a fost instituit prin dispozițiile OUG 43/2002, art. 28 al. 5, pentru polițiștii detașați in DNA, motivat atât de nevoia de a asigura incoruptibilitatea polițiștilor detașați, cât și de necesitatea de a răsplăti activitatea pe care o presupunea instrumentarea unor dosare de competența DNA, cu un grad ridicat de complexitate, persoanele implicate in instrumentarea unor astfel de cauze fiind expuși unor anumite riscuri. In același timp, beneficiarii sporului de 30% au o pregătire profesională specializată, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție. In aceste condiții, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită in raport cu situația obiectivă diferită in care se află polițiștii care își desfășoară activitatea in cadrul DNA. Chiar dacă și celelalte categorii de polițiști instrumentează cauze penale, nu se poate pune semn de egalitate între cauzele care revin in competența DNA și celelalte cauze penale.
De altfel, și practica instanței de contencios constituțional a stabilit constant, că egalitatea in fața legii, ca principiu consacrat de legea fundamentală, nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Și practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, chiar dacă nu este obligatorie pentru instanță, a stabilit că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit dispozițiilor art. 2 din nr.OG 137/2000 ( Hotărârile 271/05.09.2007,419/27.11.2007 și 418/28.11.2007). Hotărârile la care fac referire reclamanții, privesc alte categorii, respectiv magistrații sau ofițerii de poliție detașați in cadrul DIICOT, această ultimă categorie fiind îndreptățită să beneficieze de sporul de 30%, desfășurând o activitate similară cu polițiștii detașați in cadrul DNA.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamanții, G, și, iar, în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.09.2002 -20.12.2004, deoarece în situații discriminatorii, termenul de prescripție începe să curgă din momentul luării la cunoștință despre aceasta. De asemenea, în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece acesta are obligația de a aloca fondurile necesare plății drepturilor bănești față de reclamanți.
Se mai arată că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea pe fond a reclamanților, deoarece în speță există situația discriminatorie, deoarece potrivit prevederilor Legii 360/2002, la art. 47 alin.1 se menționează că polițistul poate fi delegat, detașat ori transferat iar în acest sens s-au pronunțat instanțele și în cazul magistraților care judecau cauze de corupție. De asemenea, prin Hotărârea nr. 219/2007 a se constată existența discriminării în acest caz.
La dosar au depus întâmpinare pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția generală a Finanțelor Publice B prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurenți, precum și din prisma dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății pronunțând o sentință legală și temeinică.
Prima instanță în mod corect a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește pretențiile solicitate de reclamanți pentru perioada 01.09.2002-20.12.2004, deoarece, așa cum corect s-a reținut, conform art. 3 din. -. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani.
Astfel, de la data la care se solicită sporul 01.09.2002 și până la data introducerii acțiunii 20.12.2007, termen de 3 ani a expirat, condiții în care pentru această perioadă pretențiile reclamanților sunt prescrise.
Din probele de la dosar rezultă că reclamanții sunt ofițeri de poliție judiciară și își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brașov, aceștia au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata diferențelor de salariu echivalente cu sporul de 30% din solda lunară neachitată în mod discriminatoriu începând cu data intrării în vigoare a prevederilor art.11 din OUG nr.177/2002, respectiv 1 ianuarie 2003 până la data de 26 aprilie 2006 și continuându-se în perioada 27 aprilie 2004 - 1 aprilie 2006, cu prevederile art.28 alin.4 din OUG nr.24/2004, art.3 din OUG 120/2005 și art.21 alin.1 din OUG nr.38/2003.
Cererea formulată de reclamant este neîntemeiată și nefondată așa cum corect a reținut prima instanță.
Reclamanții, fiind ofițeri în cadrul poliției judiciare sunt salarizați conform OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, iar, acest act normativ nu prevede prin nicio dispoziție legală acordarea sporului de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Reclamanții recurenți invocă în justificarea cererii lor dispozițiile art.11 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, putându-se constata că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză deoarece se referă la altă categorie de personal respectiv la magistrați, dispoziții care nu pot fi aplicate, prin asimilare polițiștilor.
Atât cu privire la magistrați cât și la polițiști au fost elaborate reglementări speciale de salarizare care au aplicabilitate proprie și care nu se pot substitui una pe cealaltă.
De asemenea, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.28 alin.4 din OUG nr.24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției întrucât se referă la procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție.
Recurenții mai invocă dispozițiile OUG nr.120/2005 cu modificările și completările ulterioare, privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precizând că la art.21 alin.11, se prevede că polițiștii care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de un spor lunar de 30% din salariul de bază, însă se constată că nici aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la polițiștii, care, așa cum se arată și în titulatura acestei ordonanțe de urgență, își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative ), or, în speță reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Conform dispozițiilor OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată la art.1 se stabilește că, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare V, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În același context, prevederile art.3 alin.2 din OG nr.137/2000 republicată, stabilesc că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Pentru a constata dacă reclamanții sunt supuși unei situații discriminatorii față de polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, instanța trebuie să analizeze dacă există distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă.
De asemenea, instanța trebuie să analizez și să aprecieze dacă una din cele două categorii de polițiști beneficiază de un tratament preferențiale și dacă acestea sunt plasate în aceeași situație profesională.
Din analiza comparativă a dispozițiilor OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, raportat la prevederile OUG nr.120/2005 privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor rezultă că aceste dispoziții legale nu creează situații discriminatorii între diferite categorii de polițiști, întrucât prin situațiile reglementate se stabilesc măsuri corespunzătoare de salarizare și stimulare, diferențiate în funcție de specificul activității desfășurate de fiecare dintre aceste categorii de polițiști. Sporurile specifice stabilite de OUG nr.120/2005, se acordă deci, pentru activitățile de descoperire a infracțiunilor de corupție ce intră în competența Parchetului Național Anticorupție săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor, condiții în care acordarea acestora nu vizează și polițiștii care nu desfășoară astfel de activități.
Diferențierea de salarizare este justificată de faptul că polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor nu se află într-o situație analoagă cu ceilalți polițiști care lucrează în cadrul poliției judiciare. Acesta a fost și motivul pentru care, legiuitorul, fără a încălca principiul egalității de tratament, a stabilit reglementări diferite de salarizare.
În aceste împrejurări se poate reține că nu au fost încălcate nici dispozițiile art.16 alin.1 din Constituția României republicată și nici cele ale art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale deoarece nu se constată distincții între situații analoage și comparabile, nu se constată diferențieri de tratament sau tratamente preferențiale între categoriile de polițiști.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul reclamantului, nefiind îndeplinite condițiile art.304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, -, -, -, și împotriva sentinței civile nr.289/CA/11.04.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 iunie 2008
Președinte Judecător Judecător
Pt. - - - - - - -
plecată în concediu,
semnează judecător
delegat să înlocuiască
vicepreședintele instanței.
Grefier
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
