Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 378/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 378/ Dosar --
Sedința publică din 3 iunie2008
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, -, -, și intervenientul G împotriva sentinței civile nr. 220 /CA din 25.03.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de03 iunie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată că:
La data de 1.10.2007, reclamanții ( căș.) și reclamanții, -, -, și intervenientul G au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Brașov, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Tribunalul Brașov, solicitând despăgubiri în calitate de funcționari publici în cadrul Curții de Apel Brașov, reprezentând spor de confidențialitate de 15% începând cu luna octombrie 2006 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor.
Acțiunea inițială a reclamanților a format obiectul dosarului - al Tribunalului Brașov - secția civilă complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
În acest dosar fiind reclamanți atât grefierii instanței persoane cu contract de muncă cât și reclamanți funcționari publici, instanța a dispus cererea reclamanților ce au calitatea de funcționari publici înaintând dosarul secției comerciale și de contencios administrativ prin Încheierea din 30.10.2007 a Tribunalului Brașov - secția civilă.
Ca urmare a acestei încheieri cererea reclamanților s-a înregistrat la Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ formând obiectul dosarului nr. -.
În acest dosar ( vol I și II), instanța în baza probelor administrate și față de excepțiile invocate de pârâți prin Întâmpinarea depusă la dosar a pronunțat sentința civilă 220/CA/ 25.03.2008 prin care a dispus următoarele:
S-a admis excepția netimbrării acțiunii de reclamanta, cu domiciliu ales in B, Bd. -, -. 5 ( la sediul Curții de Apel Brașov ), invocată din oficiu și, in consecință, anulează ca netimbrată acțiunea formulată de această reclamantă in contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediu in B, Str. -, -. 17, Sect. 5, Curtea de Apel Brașov, cu sediu in B, Bd. -, -. 5, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediu ales in B, Str. -, -. 7 ( la sediul DGFP B ) și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediu in B, -. 1-3, Sect. 1.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, in consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, -, - și, toți cu domiciliu ales in B, Bd. -, -. 5 ( la sediul Curții de Apel Brașov ) in contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediu ales in B, Str. -, -. 7 ( la sediul DGFP B ).
S-a respins excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, - și in contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții și in contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins cererea de intervenție a intervenientului G, cu domiciliu ales in B, Bd. -, -. 5 ( la sediul Curții de Apel Brașov ) in contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărât astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate, conform art. 137 Cod Procedură Civilă, instanța de fond a apreciat ca întemeiată excepția netimbrării acțiunii formulate de reclamanta având in vedere că potrivit dispozițiilor art. 20 din. 146/1997, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat" iar "dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii."
Prin citațiile emise pe numele acestei reclamante i s-a pus in vedere obligația de a achita taxa de timbru și timbru judiciar, precizându-i-se sancțiunea neîndeplinirii acesteia, respectiv cea a anulării cererii. Prezenta acțiune nu este scutită de plata taxei de timbru, practica instanțelor fiind constantă in acest sens.
Având in vedere aceste aspecte, precum și dispozițiile legale citate anterior urmează a fi admisă excepția netimbrării cererii și a fi anulată acțiunea formulată de reclamanta, ca netimbrată.
De asemenea, și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este fondată, având in vedere că,potrivit dispozițiilor art. 21 al. 3 din nr.OG 137/2002, in litigiile întemeiate pe acest act normativ, este citat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, fără însă a se atribui acestuia calitatea de pârât. Nici o altă dispozițielegală din nr.OG 137/2000 nu conferă această calitate procesuală Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, motiv pentru care va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, in consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, -, -, - și, in contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Este nefondată excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor având in vedere că potrivit dispozițiilor. 500/2002 și HG 208/2005 Ministerul Economiei și Finanțelor este singurul abilitat in domeniul stabilirii bugetului de stat, așa încât excepția urmează a fost respinsă.
Și excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondată întrucât sentința civilă 1297/M/03.12.2007 dată de Tribunalul Brașov in dosarul - ( f 18 vol. II ) nu îi privește pe reclamanții din prezenta cauza iar condiția triplei identitate ( de părți, obiect și cauză) nu este realizată.
Pe fond Tribunalul Brașova reținut următoarele:
Acțiunea reclamanților nu este fondată, la fel și cererea de intervenție, pentru următoarele motive:
Sporul de confidențialitate este prevăzut prin o serie de acte normative (. 444/2006 - art. 4, nr.OG 6/2007) pentru unii funcționari publici, care sunt limitativ și expres prevăzuți de aceste acte normative, respectiv cadrele militare in activitate,funcționarii publici cu statut special,militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și funcționarii publici din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, cei din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului și Consiliului Legislativ.
Pentru reclamanții din prezenta cauză nici un act normativ nu prevede dreptul de a beneficia de sporul de confidențialitate iar a le acorda acest drept înseamnă pe de o parte o adăugare la lege, iar, pe de altă parte, depășirea atributelor puterii judecătorești, niciuna din cele două variante nefiind permisă.
Dispozițiile legale la care fac reclamanții referire și care prevăd, pentru alte categorii de funcționari publici, acest spor de confidențialitate, prevăd necesitatea dobândirii unui certificat - aviz de securitate, pe care, evident, reclamanții din prezenta cauză nu îl posedă. În plus, aceleași acte normative la care fac trimitere reclamanții prevăd posibilitatea acordării acestui spor de până la 15% și nu 15%, așa cum pretind reclamanții, nivelul acestui spor fiind raportat la gradul se securitate la care pot avea acces funcționarii publici. Or, in cauza de față, chiar și in ipoteza in care instanța ar admite că reclamanților li se cuvine acest spor, ar fi in imposibilitatea de a-l cuantifica, legea neprevăzând nici un criteriu legal strict pentru această categorie de funcționari publici din cauză și pentru gradul de securitate al documentelor cu care reclamanții lucrează.
Întemeiată pe dispozițiile nr.OG 137/2000, instanța, in cazul constatării unui tratament diferențiat, discriminatoriu, între reclamanți și alte categorii profesionale, ar fi putut acorda despăgubiri.
Raportat circumstanțelor concrete din speța de față, instanța apreciază că nu există discriminare nici in sensul prevederilor nr.OG 137/2000 care să justifice despăgubiri și nici in lumina practicii CEDO.
Astfel, potrivit practicii CEDO, diferența de tratament devine discriminare, in sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții in situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Deși dispozițiile art. 16 din Constituția României prevăd că "cetățenii sunt egali in fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", Curtea Constituțională a statuat constant in jurisprudența sa că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite in raport de natura deosebită a raporturilor reglementate. Astfel, s-a arătat că principiul egalității in fața legii nu presupune o uniformitate, așa încât, dacă la situații similare trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Deși reclamanții din prezenta cauză sunt funcționari publici, nici o dispoziție legală care le reglementează activitatea in cadrul instanțelor nu prevede sporul de confidențialitate care să fie acordat altor funcționari care își desfășoară activitatea pe lângă instanțele judecătorești așa încât modul lor de salarizare - inclusiv prin acordarea unor sporuri - nu poate fi raportat decât la funcționarii din același sistem și nu din alte instituții, chiar dacă in cadrul acelor instituții anumiți funcționari publici beneficiază de sporul de confidențialitate.
Raportat considerentelor expuse, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, și precum și cererea de intervenție formulată de intervenientul
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, -, și intervenientul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea reclamantului așa cum a fost formulată și casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii reclamanților.
În dezvoltarea criticilor de recurs se invocă următoarele:
Sentința atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive de drept: art. 304 alin.1 pct.5 și art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, fiind aplicabile prevederile art. 312 alin.3 teza finală și alin.4 Cod procedură civilă.
În fapt, reclamanții au susținut că instanța de fond nu a respectat dispozițiile de procedură privind soluționarea excepțiilor invocate de pârâți în procesul civil.
Pe fondul soluției date de Tribunalul Brașov se conturează netemeinicia și nelegalitatea acestei hotărâri față de dispozițiile legale și față de actele dosarului.
Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 304 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, recurenții reclamanți au arătat că la termenul din data de 25.03.2008 instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și excepția autorității de lucru judecat și excepția netimbrării acțiunii de reclamanta.
Estede observat faptul că instanța de judecată a dispus unirea cu fondul a două excepții dirimante, absolute, de natură a face de prisos dezlegarea fondului cauzei, pentru soluționarea cărora nu era necesară administrarea probatoriului cauzei.
Apreciază că prin aceste dispoziții instanța de fond a încălcat
prevederile art.137 din Codul d e procedură civilă, norme procedurale imperative ce instituie obligativitatea și principiul soluționării prealabile a excepțiilor ridicate,realizându-se astfel celeritatea necesară procesului de judecată.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă recurenții au invocat faptul că "Pentru reclamanții din prezenta cauză nici un act normativ nu prevede dreptul de beneficia de sporul de confidențialitate iar a le acorda acest drept înseamnă pe de o parte o adăugare la lege, iar, pe de altă parte, depășireaatributelor puterii judecătorești, niciuna dintre cele două variante nefiind permisă."Totodată, instanța de fond reține că,"Raportat circumstanțelorconcrete din speța de față, instanța apreciază că nu există discriminare nici în sensul prevederilor G.nr. 137/200(care să justifice despăgubiri și nici în lumina practiciiCEDO"Astfel, instanța de judecată reține faptul că în cauză nu există situații analoage și comparabile și că"principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformitate, așa încât, dacă la situații similare trebuie să corespundă un tratament egal la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit"
Recurenții susțin că instanța a soluționat cauza pe fond fără a avea la dosar toate înscrisurile depuse de reclamanți în probațiune și în susținerea acțiunii în sensul admiterii acesteia.
Astfel, se arată că "Deși legiuitorul a stabilit condiții de lucru și atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din cadrul departamentului economico-financiar, administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, atribuțiile având același conținut, totuși salarizarea s-a efectuat în baza unor anexe diferite ale nr.OUG82/2004, permițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate " în esența aceste două hotărâri judecătorești stabilind în mod concurent discriminări de natură salarială între reclamanți și angajații omologi din cadrul și pe fondul unei similitudini ce caracterizează activitățile acestora, acte ce au fost predate în ședința de judecată, completului de judecată, dar nu se mai regăsesc la dosar, motiv pentru care le depune încă o dată în recurs pentru a fi luate în considerare la soluționarea recursului ca fiind probe concludente și pertinente, și ca probe privind dovedirea situației discriminatorii a acestora.
Recurenții au invocat și faptul menționat de instanță în Decizia nr. 355/R/2007 a Curții de Apel Brașov " Deși legiuitorul a stabilit condiții de lucru și atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din cadrul departamentului economico-financiar, administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, atribuțiile având același conținut, totuși salarizarea s-a efectuat în baza unor anexe diferite ale nr.OUG82/2004, permițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate ".
Recurenții susțin că nu se poate să fie discriminare în privința salarizării între cele două categorii de personal al instanțelor și a sporurilor acordate, iar în ce privește activitatea prestată aceasta să fie identică la ambele categorii de personal.
Sub acest aspect, recurenții susțin că sentința atacată este discriminatorie prin soluția adoptată de instanță, și reprezintă un studiu superficial al probelor administrate în cauză, care deși dovedesc existența unor situații analoage, comparabile ce conturează discriminarea, totuși instanța nu le-a luat în considerare la pronunțarea hotărârii atacate.
În recursul declarat recurenții au subliniat importanța Hotărârii nr. 199/2007, prin care se menționează sporurile de care beneficiază acționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului propriu al, sporuri de care nu beneficiază funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Curții de Apel Brașov în condițiile unei identități privind atribuțiile, răspunderea, calitatea și cantitatea muncii depuse, identitatea ce a trecut neobservată instanței de fond.
În concluzie recurenții au solicitat admiterea recursului pentru motivele de fapt și de drept invocate și casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii formulate.
În susținerea recursului, recurenții au depus înscrisuri ( filele 5-44 dosar recurs ), copia sentinței civile nr. 3553/Com/2007, Decizia civilă nr. 355/R/2007, adresa nr. 1212//2008 a, Decizia nr.176/R/2008 a Curții de Apel Tg. M, ca practică în domeniu.
Recursul reclamanților a fost depus în termen legal și timbrat legal ( fila 43 -44 dosar ).
Față de recursul declarat în cauză de reclamanți, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin B în calitate de reprezentanta în teritoriu, a formulat Întâmpinare ( filele 45-47 dosar ) prin care a solicitat instanței de recurs să respingă recursul declarat în cauză, apreciind că sentința Tribunalului Brașov este temeinică și legală, și că în cauză nu poate fi vorba de vreo discriminare în sensul prevederilor OUG nr. 137/2000, care să justifice acordarea acestor despăgubiri.
Intimata susține că nu există acte normative prin care să se prevadă acordarea acestui spor de până la 15 % funcționarilor publici.
În concluzie, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Tribunalului Brașov ca legală și temeinică.
Intimatul Ministerul Justiției, a formulat Întâmpinare ( filele 5-53 dosar ) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate a Tribunalului Brașov ca temeinică și legală.
În apărare, în recurs, Ministerul Justiției a arătat următoarele:
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
n mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispozițiilegalecare instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul Ordonanței Guvernului nr.137/2000,cu modificările și completările ulterioare.
Se susține că, cu atât mai nefondate apar pretențiile recurenților-reclamanți privind acordarea pentruviitor prin hotărârea pronunțată de către instanță a unui spor de confidențialitate, ceea ce ar însemna ca aceasta să depășească atribuțiile puterii judecătorești și să legifereze acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a funcționarilor publici.
Însă pentru a putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Dreptul la sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din cadrul instanțelor:
Nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin niciun act normativ în vigoare
Nu face obiectul articolului 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si aLibertăților Fundamentale, întrucât Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea 103/2006consacră expres la art.1 că "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fărănici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alteopinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.",astfel ca nu poate fi aplicat în speța câtă vreme nu exista niciun text legal care să recunoască dreptul la spor de confidențialitate pentru funcționarii publici încadrați la instanțe.
Prevederile art. 14 din Convenție, așa cum CEDO a statuat in jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei), "nu are o existență independentă, întrucât are efect doar in relație cu drepturile si libertățile protejate de prevederile Convenției si Protocoalelor sale",or dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental apărat și garantat de Convenție.
Consiliul Național pentru Combaterea discriminării in hotărârea 232/29.08 2007 statuat că "diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta soluție să se încalce principiul egalității".
Acesta a solicitat să se observe că actele normative la care se referă recurenții-reclamanți încererea de chemare in judecată reglementează salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar (salariați ai CNCD, personal militar etc.) și nu exista nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi funcționarilor publici încadrați la instanțe.
Funcționarii publici reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 188/1999, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007. OG 6/2007 a instituit sporul de confidențialitate pentru anumite categorii de funcționari publici si anume ^funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ"
Rezulta cu evidență că legiuitorul a avut în vedere doar o anumite categorii de funcționari publici, care își desfășoară activitatea în anumite instituții ale statului, enumerate limitativ în actul normativ special care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile si salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.".
Intimata a solicitat instanței de judecată să constate că discriminarea de care vorbesc recurenții-reclamanți nu există, iar pretențiile acestora referitoare la acordarea unui spor de confidențialitate suplimentar față de cele prevăzute de lege sunt neîntemeiate, susținând că:
A admite recursul, ar însemna implicit a admite că o instanță de judecată poate să adauge la lege, ceea ce nu poate fi permis, având în vedere atribuțiile, competențele conferite de Legea fundamentală celor trei puteri în actualul stat de drept.
În sprijinul apărării a invocat și practica judecătorească: sentințele civile 1575/2007 și 1501/2007 ale Tribunalului Sălaj, Sentința civilă 1081/2007 a Tribunalului Prahova, sentința 930/17.09.2007 a Tribunalului Mehedinți, și Hotărârea nr. 232 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
n concluzie, având în vedere argumentele învederate prin întâmpinare și a solicitat să a se aibă în vedere și să se aprecieze că susținerile formulate de recurenții-reclamanți sunt în mod vădit nefondate și pe cale de consecință, respingerea ca atare și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 220/CA/25.03.2008 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs formulate de recurenții reclamanți, -, -, și intervenientul G, constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la excepțiile invocate de recurenți în cauză, se constată că în mod corect au fost soluționate de instanța de fond sens în care se vor înlătura criticile din recurs privind soluționarea excepțiilor.
Din verificarea întregului probatoriu administrat în cauză se constată că instanța de fond nu a apreciat corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând astfel o hotărâre, pe fondul acțiunii reclamanților, neîntemeiată și nelegală, raportat la actele dosarului, la calitatea reclamanților și la atribuțiilor lor, locul unde își desfășoară atribuțiile de serviciul, sistemul în care lucrează și care -i remunerează.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 /1 și art. 304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, referitor la criticile formulate de recurenți cu privire la sentința atacată, Curtea constată că:
Referitor la prima critică întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, se reține ca neîntemeiată, deoarece soluția dată de instanța de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și față de excepția netimbrării acțiunii de către reclamanta, soluția este corectă și legală raportat la actele dosarului, în sensul respingerii excepțiilor.
Faptul că instanța a unit cu fondul aceste excepții nu conduce în mod direct la casarea hotărârii ( conform art. 304 pct.5 Cod procedură civilă ) deoarece, instanța a dorit prin această hotărâre să se pronunțe și asupra excepțiilor și asupra fondului acțiunii reclamanților.
Ca atare, această critică de recurs se va respinge ca neîntemeiată.
Pentru acest motiv se vor menține ca legale și temeinice dispozițiile instanței privind admiterea excepției netimbrării acțiunii, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor și a respingerii excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
2. Cu privire la fondul cauzei, respectiv în ce privește a doua critică formulată în recurs, privind sentința atacată cu numărul de mai sus, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă instanța de recurs constată că:
În mod greșit a respins instanța de fond acțiunea formulată de reclamanți și de intervenient, deoarece în cauză se aplică și prevederile Legii 188/1999 ca lege cadru ce statuează drepturile salariale inclusiv sporurile de care beneficiază funcționarii publici în general din administrația publică.
Ori în cauză, reclamanții și intervenientul au calitate de funcționari publici dar își desfășoară activitatea în cadrul instanței judecătorești adică, adică a Ministerului Justiției ceea ce nu înseamnă că autoritatea judecătorească este aceeași cu administrația publică.
Ca atare, potrivit prevederilor nr.OG 6/2007 și a Legii nr. 53/2000, salarizarea și sporurile de care beneficiază funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești sunt cele prevăzute în Legea 303/2004 ce se aplică magistraților.
Mai mult, în speță funcționarii publici ( recurenții ) s-au mai judecat în instanța de contencios administrativ pentru a se constata că sunt ( au fost ) discriminați la aplicarea grilei de salarizare, prevăzută de OG nr. 6/2007 anexa nr. 3, raportat la atribuții, competență, modul de intrare și criteriile de admitere în sistemul judiciar, față de funcționarii publici similari din Cadrul
În acest sens, se reține sentința Tribunalului Brașov nr. 3553/30.10.2007 pronunțată în dosarul nr- și Decizia nr. 355/18.12.2007 pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Brașov, prin care se constată că pentru anul 2004, salarizarea reclamanților s-a făcut conform dispozițiilor OUG nr.82/2004, și, deși potrivit art.125 - 128 din Legea nr.304/2004, organizarea și funcționarea departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul instanțelor judecătorești este uniformă pentru tribunale, curți de apel și pentru Înalta Curte de Casație și Justiție, salarizarea funcționarilor din respectivele departamente a fost diferită.
Deși legiuitorul a stabilit condiții de recrutare și atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din cadrul departamentului economico-financiar administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, atribuțiile având același conținut, totuși, salarizarea s-a efectuat în baza unor anexe diferite ale OUG nr.82/2004, permițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate.
S-a creat astfel un tratament diferențiat între aceste categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar, care a fost perpetuat și în anii următori în baza OUG nr.32/2005, OUG nr.2/2006 și OUG nr.6/2007.
Acest tratament privind stabilirea grilei de salarizare pe anexe diferite a determinat situații inechitabile și discriminatorii referitor la salarizare, fapte constatate prin Hotărârea nr.262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În speță, pe fondul acțiunii se constată că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Curții de Apel Brașov, Departamentul economic, și potrivit fișei postului, fiecare reclamant are instituită obligația de a asigura protecția și realizarea securității datelor accesului monitorizat la datele care nu sunt de interes public, garantează distribuirea informațiilor clasificate exclusiv persoanelor îndreptățite să le cunoască, conform Legii nr. 182/2002 și Legii nr. 7/2004.
Așa fiind, instanța de recurs apreciază că sporul de până la 15% solicitat de reclamanți li se cuvine pe perioada IX. 2004 -IX. 2007 și în continuare pentru argumentele de fapt și de drept expuse.
Tot în sprijinul admiterii acțiunii pe fond a reclamanților, instanța de recurs a avut în vedere și prevederile Cartei Sociale Europene art.4 și art. 7 alin.1 lit.b, dispozițiile din DL 212/74, privind recunoașterea "dreptului lucrătorilor și lucrătoarelor la o salarizare egală pentru muncă de valoare egală", prevăzut la punctul numărul trei al art.4 din Carta Socială Europeană Revizuită, adoptată la Strazburg la 1 mai 1906, ratificată de România prin Legea nr.74/1999.
În Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1955, la art.23,se prevede că "toți cetățenii au dreptul, fără nici o discriminare la salariu egal pentru muncă egală".
Faptele de discriminare sunt combătute și interzise de art.7 alin.1 lit.b din Decretul nr.212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Toate aceste acte normative ocrotesc dreptul la muncă și la asigurarea unei remunerații egale, pentru o muncă de valoare egală, excluzând discriminarea, astfel că, în baza art.20 din Constituția României republicată.
În esență, Curtea va avea în vedere, cu prioritate la soluționarea recursului aceste reglementări internaționale raportat la actele dosarului.
De asemenea, instanța de recurs are în vedere și principiul practicii judiciare unitare în materie de sporuri acordate funcționarilor publici din cadrul Curților de Apel raportat la funcționarii publici de la ( conform hotărârilori definitive și irevocabile menționate de recurenți și depuse în copie la dosar ).
Prin urmare, critica de la punctul 2 recurs se reține ca fiind întemeiată și legală, sens în care se va admite recursul împotriva sentinței atacate.
În cauză, se constată ca fiind incidente prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, nefiind însă incidente prevederile art. 304 pct.5 Cod procedură civilă.
În ce privește apărarea formulată de cele 2 intimate pârâte Ministerul Economiei și Finanțelor prin B și Ministerul Justiției, instanța de recurs apreciază că susținerile acestora în sensul respingerii recursului și respingerii acțiunii pe fond a reclamanților sunt neîntemeiate și nelegale, că de fapt există discriminare privind acordarea sporului, spor ce li se cuvine astfel încât nu se impune menținerea hotărârii atacate a Tribunalului Brașov în totalitate ci în parte, doar cu privire la soluționarea excepțiilor de către instanța de fond.
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă constatând recursul ca fondat în ce privește critica de la pct.2 privind fondul acțiunii reclamanților urmează a-l admite.
În consecință se va modifica în parte sentința atacată, în sensul că se va admite acțiunea reclamanților și intervenientului în contradictoriu cu pârâții având ca obiect acordarea sporului de confidențialitate de până la 15 % lunar pentru perioada octombrie 2004 și până la data pronunțării în recurs a prezentei, și pentru viitor și se vor menține restul dispozițiilor sentinței 220/25.03.2008 a Tribunalului Brașov ca întemeiate și legale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții reclamanții, -, -, și intervenientul în nume propriu G împotriva sentinței civile nr. 220 /CA din 25 martie 2008 Tribunalului Brașov - secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr-,pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, -, -, și intervenientul în nume propriu G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor din sentința civilă atacată nr. 220/CA din 25 martie 2008 Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 3 iunie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- -Pt. - - - Pt. - -
plecată în concediu plecată în concediu
semnează semnează
vicepreședintele instanței vicepreședintele instanței
Grefier
Red. /16.07.2008
Dact. 17.07.2008 /3 ex.
Jud. Fond: /
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
