Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 376/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr-
DECIZIA NR. 376/
Ședința publică din 3 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- -- - președinte de secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B împotriva sentinței civile nr. 25/CA din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 27 mai 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 3 iunie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 25/CA/15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor invocată prin întâmpinare și s-a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, C, G, R toți cu domiciliul ales la Politia orașului, în contradictoriu cu pârâții:
- Inspectoratul Județean de Poliție B cu sediul în mun. B str. - nr.28 si
- Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B nr.1A sectorul 1.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004, 2005, 2006 sumele de bani urmând a fi actualizate cu rata inflației la data efectuării plătii, aceste drepturi bănești urmând a fi plătite în funcție de anul încadrării fiecărui reclamant, pentru perioada efectiv lucrată conform situației de la fila 79 din dosar care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor si Reformei Administrative si în consecință:
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei si Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Internelor si Reformei Administrative sumele de bani necesare punerii în executare a prezentei hotărâri.
A fost obligat pârâtul Ministerul Internelor si Reformei Administrative, în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în bugetul propriu sumele de bani necesare plătii primelor de concediu cuvenite reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții sunt angajați în calitate de polițiști în cadrul Inspectoratului de Politie al Județului B.
Conform art.37 alin.2 din OG 38/2003 " La plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Această dispoziție legală a rămas practic fără conținut întrucât prin legile anuale ale bugetului de stat aplicarea ei a fost suspendată din rațiuni de austeritate bugetară.
Dreptul salarial menționat nu a fost însă înlăturat printr-un act normativ ulterior ci a persistat, iar realizarea acestui drept este asigurată de principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate, în acest sens fiind si Decizia nr. XII /5.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție dată în soluționarea recursului în interesul legii.
În consecință instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâții Inspectoratul de Politie al județului B si Ministerul Internelor si Reformei Administrative să plătească reclamanților prima de concediu actualizată cu rata inflației la data plătii.
Instanța de fond a admis, însă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei si Finanțelor și a respins în consecință acțiunea fată de acesta pentru considerentul lipsei vreunui raport juridic de orice natură între acest pârât și reclamanți cu privire la drepturile salariale pretinse.
A fost admisă însă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor formulată de pârâtul MIRA, fiind întrunite condițiile prev.de art. 60 din Codul d e procedură civilă având în vedere că chematul în garanție gestionează bugetul de stat conform HG 208/2005 și în consecință a fost obligat să îi vireze pârâtului fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de DGFP B, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a respingerii acțiunii față de acesta.
În motivare, recurentul a arătat că, în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Instituția chemării în garanție astfel cum este reglementată în art.60-63 Cod procedură civilă este acea formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă unei din părți posibilitatea de a solicita introducerea în cauză a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau despăgubiri în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul, deci această instituție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubiri care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor; cererea de chemare în garanție este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat reclamanților drepturile salariale în cauză, nu îi conferă acestuia nicio garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă. Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art. 19-35 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice: "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite"; Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților are Ministerului Administrației și Internelor, raporturile de muncă există între reclamanții în cauză și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.25/CA/15 ianuarie 2008 Tribunalului Brașov este nefondat.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Consecința admiterii acestei cereri de chemare în garanție este aceea a obligării Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Rațiunea admiterii cererii de chemare în garanție este aceea că partea care cade în pretenții să se poată întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri.
În speță Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de autoritate publică centrală cu atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat, a avut inițiativa de a suspenda acordarea acestui drept (prima de vacanță în anii 2004, 2005, 2006) și tot acest minister, în aceeași calitate va avea obligația de a prevedea în proiectul bugetului de stat, respectiv în proiectul de rectificare a bugetului de stat sumele necesare executării hotărârii judecătorești.
Acest minister are și obligația legală de a acoperi cheltuielile privind despăgubirile acordate în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 25/CA/ 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B cu sediul în B, B- - nr. 7, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 25/CA/15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Georgeta
Pt. - -, aflată în - - - - -- concediu de odihnă, semnează
Vicepreședinte instanță,
Grefier,
Red./12.06.2008
Dact./16.06.2008/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
