Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 380/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 380/CA
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții:, --, -, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Tribunalului Vaslui, în V,-, județul V, în contradictoriu cu intimații: Tribunalul Vaslui, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Justiției și Libertăților, având ca obiect-litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva sentinței numărul 52/CA/16.02.2009 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, care învederează că recursul este formulat în termen procedural, că s-a solicitat și judecata în lipsă și că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, precizări formulate de recurenți și întâmpinare formulată de intimatul Ministerul Justiției și Libertăților.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat și judecata în lipsă,rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 52/CA/16.02.2009 Tribunalul Vasluia respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanții, -, -, cu domiciliul procesual ales în V-, jud. V în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Vaslui, cu sediul în V,-, jud. V, Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în I,-, jud. I, și Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5.
În motivarea sentinței a reținut instanța că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ la Tribunalul Vaslui și începând cu data de 01.09.2004 salarizarea acestora s-a efectuat conform Anexei 3 din nr.OUG 191/2002, în timp ce salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentului economico-financiar al a fost stabilită conform Anexei 1 aceluiași act normativ, anexă care se referă la aparatul Administrației Prezidențiale, Parlamentului, Guvernului, Înaltei Curți de Justiție si Casație, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție si Casație, Consiliului Legislativ, Consiliului Concurenței, Curții de Conturi, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității si Consiliului Național al Audiovizualului.
Această situație a fost menținută si prin actele normative ulterior ace au reglementat salarizarea funcționarilor publici, respectiv nr.OUG 82/2004, nr.OUG 92/2004, nr.OG 2/2006 și nr.OG 6/2007.
Totodată, recrutarea și atribuțiile managerului economic și a celorlalți funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, sunt reglementate unitar de dispozițiile art. 126 - 130 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, avându-se în vedere că în cauză se ridică problema unei discriminări în materie de salarizare, pentru a se stabili dacă între cele două categorii de funcționari publici există o situația analoagă sau comparabilă, instanța va analiza acest aspect nu numai raportat la calitatea de funcționar public a reclamanților, dar si a celor față de care se reclamă existenta situației de discriminare, ci si din punctul de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de serviciu, complexității acestora si responsabilității funcției.
Astfel, spre deosebire de președinții tribunalelor si ai curților de apel, care au calitatea de ordonatori terțiar si secundari de credite, președintele instanței supreme are calitatea de ordonator principal de credite, aceasta putând fi delegată managerului economic, conform prevederilor art. 129 din Legea nr. 304 din 2004. Astfel, calitatea managerilor economici poate fi stabilită în raport de calitatea președintelor instanțelor de ordonatori de credite.
În plus, unul dintre criteriile pentru salarizarea funcționarilor publici, instituit de art. 4 din OG nr. 6/2007, este cel constând în nivelul la care se prestează activitatea, respectiv cel central sau local, iar după acest criteriu diferența dintre reclamanți si funcționarii publici din cadrul Înaltei Curți de Justiție si Casație este evidentă.
În atare condiții, instanța retine faptul situațiile deosebite în care se găsesc reclamanții si funcționarii publici din cadrul Înaltei Curți de Justiție si Casație justifică instituirea de către legiuitor a unor soluții diferite privind salarizarea acestora fără să se încalce principiul egalității, care nu semnifică uniformitate.
Totodată, instanța retine faptul că reclamanții nu pot fi considerați a fi discriminați prin aplicarea unei grile diferite de salarizare față de funcționarii publici din cadrul Înaltei Curți de Justiție si Casație deoarece, după cum a stabilit Curtea Constituțională în jurisprudența sa referitoare la art. 16 din Constituție, care reglementează la nivel constituțional principiul egalității, situațiile deosebite în care se găsesc diferite categorii de salariați, determină soluții diferite ale legiuitorului cu privire la salarizarea acestora. iar tratamentul juridic diferențiat nu constituie un privilegiu ori o discriminare. Legiuitorul este în drept, ținând seama de importanța si complexitatea diferitelor funcții, să instituie anumite diferențe între categoriile de personal cărora li acordă dreptul în discuție.
De asemenea, reclamanții nu se afla într-o situație discriminatorie în raport de funcționarii publici din cadrul Înaltei Curți de Justiție si Casație, nefiind incidente prevederile art.14 Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale deoarece prin legile de salarizare descrise anterior funcționarilor publici din cadrul compartimentului economic a Tribunalului Vaslui nu le este recunoscut dreptul de a beneficia de accesai grilă de salarizare ca si funcționarii publici din cadrul departamentului economic al Înaltei Curți de Justiție si Casație.
Prin admiterea prezentei cereri de chemare în judecată prin care, în esență, se solicită recunoașterea si acordarea unor drepturi bănești prevăzute de lege pentru o altă categorie de funcționari publici, respectiv pentru funcționarii din cadrul Înaltei Curți de Justiție si Casație, tinzându-se la modificarea( lărgirea) sferei de aplicare a unui act normativ cu privire la un număr determinat de persoane, care nu intră în sfera sa de aplicare stabilită de legiuitor, s-ar nesocoti deciziile nr. 818,819, 820 si 821/ 2008, pronunțate toate la data de 3.07.2008, ale Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.1,2,3 si 27 al.1 din OG nr.137/2000, sediul reglementării interne în materia discriminării, în cuprinsul căreia se învederează expres că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege pe considerentul că ar fi discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale jurisprudențială sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.Astfel, instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un drept salarial unei categorii de funcționari publici care nu intră în sfera de aplicare a acestui text de lege, așa cum a fost aceasta stabilită de legiuitor cu prilejul adoptării legii în discuție, deoarece astfel instanța si-ar depăși atribuțiile stabilite de lege, respectiv cea constând în aplicarea legii în cazul de speță. Ba dimpotrivă, ar încălca legea, lărgindu-i sfera de aplicare. Cum edictarea legii constituie indiscutabil atributul puterii legislative, nicidecum a cele judecătorești, instanța nu poate modifica pe cale jurisprudențială o normă de drept lărgind sfera de aplicare a acesteia cu privire la o categorie de persoane neavută în vedere prin însuși actul normativ deoarece, astfel, ar încălca principiul separației puterilor în stat, arogându-și atribuții de legiuitor.
Împotriva sentinței civile 51/CA/16.02.2009 au declarat recurs reclamanții.
Susțin recurenții că recrutarea și atribuțiile managerului economic, indiferent dacă funcționează la sau la alte instanțe, sunt reglementate unitar de art. 126 -128 din Legea 304/2004.
Începând cu 1.11.2004, salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentului economico -financiar și administrativ al a fost stabilită în Anexa 1 OUG82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcționarilor publici, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentelor celorlalte instanțe au fost salarizate conform anexei 3, aceeași situație discriminatorie perpetuându-se prin dispozițiile OUG92/2004, OG2/2006, OG6/2007.
Prin sentința civilă 102/CA/31.03.2008 s-a admis capătul de cerere privind plata drepturilor salariale pentru perioada 01.11.2004 -01.11.2007.
Prin Legea nr.97/2008 pentru aprobarea OUG100/2007 s-a reglementat această situație discriminatorie, însă prin sentința pronunțată instanța nu a ținut cont de acest fapt.
Intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare, răspunzând criticilor formulate și solicită respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
În mod corect a apreciat instanța de fond că reclamanții, funcționari publici în cadrul Tribunalului Vaslui se află în altă situație decât cei din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar instituirea de către legiuitor a unor criterii diferite de salarizare nu are caracter discriminatoriu și nu încalcă principiul egalității.
Se impune a fi avut în vedere conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ce revin funcționarilor publici din diferite instituții, complexitatea acestor atribuții și responsabilitățile concrete ce revin fiecărei funcții.
Dispozițiile Legii 97/2008, invocate de recurenți, reglementează situația funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor, Ministerul Justiției, Institutul Național de Expertize Criminalistice, și Școala Națională de Grefieri, stabilind că "sunt salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile aceleași categorii de personal din aparatul ", în timp ce, referitor la Înalta Curte de Casație și Justiție, se impune a fi avut în vedere că președintele acestei instituții este ordonator principal de credite calitate ce poate fi delegată managerului economic, conform art.129 din Legea nr. 304/2004.
În esență, este de arătat că salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico -financiare și administrative ale instanțelor judecătorești se realizează prin raportare la conținutul concret al atribuțiilor de serviciu, ce diferă la instanțe de grade diferite, iar nu prin raportare la atribuțiile cu caracter generic.
Recunoscând și acordând drepturi bănești prevăzute de lege pentru alte categorii de funcționari publici, instanța de fond ar fi fost în situația de a-și depăși atribuțiile și ar fi încălcat dispozițiile obligatorii ale deciziei Curții Constituționale.
Astfel fiind, Curtea va respinge recursul conform art. 312 Cod procedură civilă, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de, --, -, împotriva sentinței civile nr. 52/CA/16.02.2009 a Tribunalului Vaslui,sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - I -
Grefier
Red.
14.97.2009
Tehnored.
2 ex.
15.07.2009
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
