Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 384/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 384
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr.47 din 13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta N consilier juridic, care depune delegație
și arată că răspunde și pentru intimații-pârâți Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Economiei și Finanțelor, iar pentru intimatul-reclamant a răspuns avocat.
Procedura este completă la termenul de astăzi, fiind acoperită lipsa dovezii de îndeplinire a procedurii de citare cu intimații-pârâți și prin prezența consilierului juridic.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul declarat și motivat în termen, scutit de plata taxelor de timbru.
Părțile prezente arată că pentru acest termen nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat la acest termen, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței cu diminuarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art.274, pct.3, Cod procedură civilă, sentința fiind netemeinică și nelegală.
Avocat pentru intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, neexistând motive care să întrunească cerințele legale pentru recurs. Apreciază că pârâții avea posibilitatea la primul termen să-și retragă afirmațiile dar nu au făcut acest lucru. Există la dosar chitanța care face dovada onorariului și în mod corect instanța a obligat pârâta la cheltuieli.
În concluzie, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului, în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 47/CA/13 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003.
A fost admisă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele N, și Ministerul Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor) și a fost obligată pârâta N să plătească reclamantului drepturile bănești, reprezentând primă de vacanță aferentă anilor 2001 - 2005 cuvenită acestuia, corespunzător intervalului de timp cât a avut calitatea de funcționar public în cadrul, sume actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligate pârâtele și să dispună măsurile ce se impun pentru asigurarea fondurilor bănești necesare în contul N, în vederea achitării drepturilor bănești stabilite prin prezenta sentință.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Legea nr. 188/1999 republicată, prin art. 34 alin. 2 (art. 33 alin. 2 în reglementarea inițială) a prevăzut în favoarea funcționarilor publici dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Începând cu anul 2001 acordarea acestui drept a fost suspendată prin art. 3(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/26.02.2001 până la data de 101.2002, suspendare menținută ulterior prin legile bugetului de stat, respectiv art.12(4) din Legea nr. 743/2001, art. 10(3) din Legea nr. 631/2002, art. 9(7) din Legea nr. 507/2003, art. 8(7) din Legea nr. 511/2004 și art. 5(5) din Legea nr. 379/2005.
Instanța a constatat că nici unul dintre actele normative menționate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestui drept, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu înlăturarea lui, astfel că dispoziția prevăzută de art. 34 (2) din Legea nr.188/1999 republicată fiind în vigoare și nefiind abrogată. Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2001-2006, această suspendare având caracter temporar, nu echivalează cu stingerea dreptului și de acest drept prevăzut de Legea nr.188/1999 republicată să beneficieze persoanele îndreptățite, reprezentând un drept de remunerare a muncii.
Întrucât ultimul act normativ care a prevăzut suspendarea drepturilor funcționarilor publici la prima de vacanță este Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2005 și având în vedere că potrivit art.5(5) din această lege suspendarea acestor drepturi este limitată până la data de 31.12.2006, instanța constată că începând cu data de 01.01.2007 prevederile din actele normative referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de produc efecte juridice.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Naf ost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat.
În termen legal a declarat recurs pârâta N, criticând soluția numai sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.000 lei, dispoziție apreciată ca fiind nelegală și netemeinică.
A considerat recurenta că suma la care a fost obligată este prea mare față de valoarea pricinii și de munca îndeplinită de avocat.
Recursul de față apare ca nefondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
La baza obligației de acoperire a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală, partea din vina căruia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile făcute în mod nejustificat de către cealaltă parte.
Poziția de parte câștigătoare este determinată de raportul existent între conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărâre.
Apreciind, în concret, în raport de dispozițiile art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă, că în mod corect a fost obligată recurenta - pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acțiunea reclamantului a fost admisă în totalitate.
Observând și că suma solicitată cu acest titlu este constituită din onorariu de avocat, văzând și dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, precum și cele ale art. 30 și 34 al. l din Legea nr. 51/1995, apreciază că respectiva sumă apare ca fiind una rezonabilă în raport de natura pricinii și de munca îndeplinită de avocat.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 47 din 13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimații - pârâțiAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂșiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la16 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef secție comercială, | ||
Red. / |
Red.
Tehnored. 2 ex.
02/02 iunie 2008
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Violeta Chiriac, Claudia Popescu
