Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 39/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 39/CA
Ședința publică de la 02 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier - - -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții, G, -, și în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru toți reclamanți, lipsă fiind reprezentantul pârâtului și al chematului în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat din care rezultă că s-a depus la dosar, de către chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare și că nu s-a primit răspuns la adresa către pârâtă.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul cu privire la naturaq raportului juridic dintre părțile din litigiu și la competența Curții de APEL IAȘI de a rezolva acțiunea de față.
Avocat, pentru reclamanți, consideră că nu este competentă a soluționa această cauză Curtea de APEL IAȘI deoarece reclamanții nu sunt funcționari publici, în sensul Legii 188/1999, și între părți există raporturi de natură contractuală și că, în atare condiții, competența revine Tribunalului Iași - secția litigii de muncă.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr.7115/99 din 23 septembrie 2008, reclamantul și alți 23 de salariați din cadrul Camerei de Conturi I au solicitat ca pârâta Curtea de Conturi a României să fie obligată la plata de despăgubiri, echivalente cu sporul de stabilitate și risc pentru suprasolicitare neuropsihică, neacordate în perioada iulie 2005 - iulie 2008, și în continuare, actualizate cu indicele de inflație, precum și la corectarea carnetelor de muncă cu încadrările salariale corecte, pe motiv că drepturile recunoscute prin Legea nr.104/1999 nu pot fi considerate abrogate prin nr.OUG160/2000.
Tribunalul Iași, prin sentința nr.1792 din 7 noiembrie 2008, și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de APEL IAȘI, pe considerentul că, atâta timp cât controlorii financiari sunt numiți în funcție, potrivit art.111 din Legea nr.94/1992, și au calitatea de funcționari publici, cu atât mai mult cu cât, conform art.3 din nr.OUG160/2000, în cazul lor, indemnizația lunară este unica formă de salarizare, fapt ce impune aplicațiunea dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că actul normativ în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari este nr.OUG160/2000, care, la art.3, prevede că indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de control financiar.
Totodată, pârâta a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, prin care se solicită ca, în cazul admiterii cererii de chemare în judecată a reclamanților, chematul în garanție să fie obligat să asigure fondurile necesare plății sporului solicitat.
Curtea, investită, în condițiile mai sus arătate, cu soluționarea acțiunii în pretenții, formulată de personalul Camerei de Conturi I, constată însă că nu are competență materială de a cerceta pricina, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Camerei de Conturi I, unde îndeplinesc funcția de controlori financiari și că regimul lor juridic este guvernat de Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Este de asemenea necontestat faptul că, potrivit art.115 din Legea nr.94/1992, controlorii financiari (auditorii publici) sunt numiți de președintele Curții, iar personalul cu funcții de conducere de către plenul Curții de Conturi.
Simplul fapt al numirii, de către conducătorul Curții de Conturi, a personalului camerelor de conturi județene, nu semnifică însă că funcția pe care acesta o exercită este o funcție publică și că cei în cauză au statut de funcționari publici, în sensul dat acestui termen de Legea nr.188/1999, întrucât doar legiuitorul este în drept să stabilească care sunt, în sistemul Curții de Conturi, funcțiile publice și regimul juridic aplicabil acestora, modificările aduse Legii nr.94/1992 prin Legea nr.217/2008 neaducând nici o clarificare în această materie.
În lipsa unei norme exprese, care să stabilească că funcția de controlor financiar (auditor public extern) este o funcție publică și că cei care o ocupă au statut de funcționar public, Curtea consideră că răspunsul la problema naturii funcției și a statutului personalului încadrat la camerele de conturi județene trebuie căutat în actele normative prin care s-a reglementat salarizarea acestei categorii de personal.
Ori, sub acest aspect, se constată că prin chiar titlul nr.OUG24/2000, care în anexele III/2 și VI/2 lit. D) face trimitere expresă la funcțiile de execuție și de specialitate specifice Curții de Conturi, se stabilește, fără echivoc, că acesta se referă la categoria personalului contractual din sectorul bugetar, definit de art.1 alin.2 ca fiind personalul angajat în acest sector, în funcții de conducere sau în funcție de execuție, pe bază de contract individual de muncă, în condițiile legii.
Chiar dacă anexele referitoare la funcțiile specifice Curții de Conturi au fost abrogate prin nr.OUG160/2000, acest fapt nu are nici o înrâurire asupra reglementării asupra statutului și regimului juridic al personalului încadrat la camere de conturi județene, întrucât cel din urmă act normativ se referă exclusiv la chestiunea salarizării controlorilor financiari, nu și la regimul lor juridic, care a fost și rămâne acela de personal contractual din sectorul bugetar.
Că așa este o dovedește și faptul că, pe lângă ordinul de numire în funcție, emis de președintele Curții de Conturi, s-a încheiat și un contract individual de muncă, cu fiecare reclamant în parte, ceea ce arată că natura raporturilor dintre părțile în litigiu este una contractuală și că nu ne aflăm în prezența unui raport de serviciu, specific dreptului administrativ, în sensul dat acestui termen de art.1 din Legea nr.188/1999.
Urmare faptului că raporturile dintre părțile în cauză sunt calificate de chiar legiuitor ca fiind raporturi contractuale, Curtea consideră că și litigiul privitor la executarea obligațiilor contractuale, în partea referitoare la remunerarea muncii prestate de angajați, trebuie să se supună regulilor stabilite prin Legea nr.168/1999 și nu dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999, republicată.
Pe cale de consecință, constatând că nu are competența materială să soluționeze prezentul conflict de drepturi, Curtea, în temeiul art.158 alin.3 Cod procedură civilă își va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului muncii, atât în ceea ce privește judecata acțiunii principale, cât și în ceea ce privește judecata cererii de chemare în garanție.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, între Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI, Curtea, în temeiul art.22 Cod procedură civilă, va suspenda judecata pricinii și va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea emiterii regulatorului de competență.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a acțiunii introdusă de reclamanții:, G, -, și, în contradictor cu pârâta Curtea de Conturi a României, precum și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta-reclamantă Curtea de Conturi a României în contradictor cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă - litigii de muncă.
Suspendă din oficiu judecata pricinii.
Înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea rezolvării conflictului negativ de competență apărut între Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședința publică din 2 martie 2009.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
04.III.2009.-
2 ex.-
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
I - 09.03.2009
Către
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- B,-, sector 2
Vă facem cunoscut că, prin sentința nr.39/CA, din 02 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă-litigii de muncă, și, urmare conflictului negativ de competență ivit, s-a suspendat, din oficiu, judecata în acest dosar, în temeiul art.21 Cod procedură civilă.
Având în vedere disp.art.22 pct. pct.3 Cod procedură civilă, vă transmitem, pentru a se soluționa conflictul negativ de competență ivit între Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași, dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI privind pe reclamantul a în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, dosar ce conține 50 file și are în componență și dosarul nr- al Tribunalului Iași (122 file).-
PREȘEDINTE
Judecător - -
GREFIER
- -
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
