Contestație la executare. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 94/CA
Ședința publică de la 02 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de contestatorul împotriva încheierii de ședință din data de 11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect contestație la executare - ordonanță președințială.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 23.02.2009, fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 2 martie 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 69/CA/ 27.01.2009, Tribunalul Iași și-a declinat, în favoarea Judecătoriei Iași, competența de soluționare a contestației la executarea formulată de reclamantul.
Raportându-se la dispozițiile art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă, prima instanță a reținut că orice contestație se introduce la instanța de executare.
Coroborând art. 400 alin. 1 cu art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, prima instanță a concluzionat că litigiul dedus judecății este contestația la executare propriu -zisă și că, într-un asemenea caz, competența de soluționare a contestației aparține întotdeauna judecătoriei în raza căreia se face executarea.
Împotriva acestei sentințe precum și a încheierilor de ședință din dosarul - a Tribunalului Iași din 11.11.2008, prin care soluționarea cauzei a fost amânată la 2.12.2008, dispunându-se emiterea unei adrese contestatorului pentru a depune duplicat de pe acțiune și precizările depuse la acel termen, pentru comunicare fiecărui intimat, sub sancțiunea suspendării conform art. 155 indice 1 Cod procedură civilă, respectiv încheierea de ședință din 2.12.2008, prin care s-a dispus amânarea soluționării cauzei pentru data de 13.01.2009, în vederea soluționării cererii de recuzare formulate de reclamant și a cererii de abținere formulate de grefierul de ședință, a formulat cerere de recurs contestatorul.
Motivează contestatorul că se impune ca instanța de recurs să hotărască, prin încheiere separată, restituirea de urgență a sumelor de bani ce i-au fost furate din conturile sale bancare deschise la BRD și BCR, fără vreo înștiințare prealabilă sau confirmarea de primire din partea sa, respectiv a se dispune măsurile necesare pentru ca Direcția Generală a Finanțelor Publice I să respecte legea, returnându-i sumele de bani pe care i le-a furat din drepturile sale salariale și de pensie, în sumă de 3485 lei, aflate în conturile
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că organele fiscale au început executarea silită a veniturilor și disponibilităților bănești ale debitorului -contestator, în baza actelor emise de Administrația Finanțelor Publice I, și că împotriva acestora s-a formulat prezenta contestație, cerere prin care se solicită anularea actelor de executare silită îndeplinite, restituirea sumelor de bani reținute și repararea prejudiciului pretins suferit.
Împrejurarea că executarea silită a veniturilor și disponibilităților bănești ale contestatorului s-a început și s-a realizat în baza unor acte administrativ -fiscale, emise de administrația Finanțelor Publice I, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură fiscală, nu este însă de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, chiar dacă art. 172 alin. 4 Cod procedură fiscală nu arată în mod explicit care este instanța judecătorească la care se introduce contestația.
Chestiunea modului de interpretare a dispozițiilor art. 169 alin. 4 (actualul art. 172 alin. 4 din nr.OG92/2003, republicată) a fost însă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general, prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 733/30.2007, a stabilit că "Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este, potrivit art. 329 alin. 3) Cod procedură civilă, obligatorie pentru instanțele judecătorești, astfel că odată contestată lipsa competenței materiale de a soluționa contestația, introdusă în condițiile art. 399 Cod procedură civilă, tribunalului, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, îi era interzis să mai cerceteze și respectiv să mai soluționeze orice cerere s-ar fi formulat de către părțile aflate în litigiu, fie că ar fi fost vorba de anularea actelor de executare silită îndeplinite, de restituirea sumelor încasate de la contestator sau de repararea prejudiciului pretins suferit de acesta.
Cât privesc încheierile de ședință din 11.11.2008 și 2.12.2008, pronunțate de instanța de fond pe parcursul soluționării cauzei, curtea constată că acestea se constituie ca încheieri preparatorii, ce nu au întrerupt cursul judecății și nici nu au rezolvat aspecte legate de fondul cauzei, de natură a anticipa soluționarea cauzei, astfel că nu pot constitui obiect al cenzurii în faza de recurs.
Ca atare constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și că tribunalului îi este interzis, legalmente, să cerceteze, pe cale incidentă, sau în mod nemijlocit, vreuna din cererile formulate de contestator, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat de contestator, dosarul urmând să fie trimis Judecătoriei Iași, în vederea competentei soluționări a cererilor formulate de contestatorul recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererile de recurs introduse de contestatorul împotriva încheierilor de ședință din data de 11 noiembrie 2008 și din data de 2 decembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr-, precum și împotriva sentinței civile nr. 69/CA din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în aceeași cauză, hotărâri pe care le menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex./06.03.2009
Jud.fond: Tribunalul Iași -.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
