Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 394/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 394

Ședința publică de la 28 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Teodora Bănescu

JUDECĂTOR 2: Doina Lupea

JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței numărul 4729 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții reclamanți, și și intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă potrivit art.302 Cod procedură civilă și este scutit de taxa de timbru.

S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.

Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 4729 din 24.10.2007 stată în dosarul nr- a respins acțiunea reclamanților, și împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice

În considerentele sentinței s-a reținut că în dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici nu există reglementat sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din sistemul finanțelor publice, iar în actele normative speciale se prevede în mod expres categoria de funcționari publici care beneficiază de sporul de confidențialitate, între aceștia nefiind incluși și funcționarii publici din sistem,ul finanțelor publice.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, care a arătat că instanța de fond a apreciat eronat că, dacă părțile nu au convenit asupra clauzelor de mobilitate și confidențialitate, instanța nu se poate substitui angajatorului și să-i impună acordarea sporului aferent acestei clauze.

Recursul este nefondat.

Reclamanții, în calitate de succesori ai tatălui lor au calitatea de funcționar public, deținând în cadrul DGFP

A solicitat ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, să le acorde spor de confidențialitate în cuantum de 15%, susținând aplicarea prevederilor art.25 și 26 din Codul Muncii și în cazul funcționarilor publici.

Ordonatorul principal de credite nu a aprobat cererea reclamanților, cu motivarea că prin actul de numire în funcție nu s-au convenit prestații suplimentare în bani sau în natură.

Soluția adoptată de ordonatorul principal de credite și menținută de prima instanță, care formează obiectul criticilor în prezentul recurs, este legală și temeinică.

În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.

În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de confidențialitate, reglementat de art.25 și 26 din Codul Muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.

Reclamanții nu au invocat în sprijinul acțiunii lor nici un act normativ, privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispozițiile art.25 și 26 din Codul Muncii și aplicabilitatea acestora în cazul funcționarilor publici.

Arătăm că pentru a se acorda sporul de confidențialitate, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcționarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.

Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.

În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de confidențialitate, acesta nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei reglementări legale.

Dacă, în ceea ce privește consilierii juridici, în statutul profesiei de consilier juridic se prevede expres în art.60 alin.2 că deosebit de remunerația de bază stabilită prin legi speciale, în temeiul art.25 și 26 din Legea 53/2003, aceștia pot negocia și beneficia de prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și confidențialitate, pentru funcționarii publici nu există o prevedere expresă în acest sens.

Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.

Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.

În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.

Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.

Din expunerea efectuată în această decizie, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidențialitate și mobilitate și că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.

Clauzele de confidențialitate nu sunt contrare statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.

În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze acest drept în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor, cu excepția consilierilor juridici, care în statutul profesional au prevăzut dreptul de a primi sporurile aferente celor două clauze.

Față de considerentele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr. civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței numărul 4729 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Februarie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. Jud. D

Ex.2//19.03.2008

Jud. fond A

Președinte:Teodora Bănescu
Judecători:Teodora Bănescu, Doina Lupea, Doina Ungureanu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 394/2008. Curtea de Apel Craiova