Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3945/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3945
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei numărul 2619 din 26 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI O și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra contestației de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr.258 din 05 februarie 2009, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea intentată de reclamanta împotriva pârâților Primăria Municipiului O și primarul Municipiului O și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de la 01.01.2004 până la 30.11.2008, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiată, întrucât prescripția extinctivă reprezintă o sancțiune specifică prin care legea sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului.
În cauză, starea de pasivitate a reclamantului nu s-a datorat atitudinii acestuia, ci a fost generată de acte, fapte, împrejurări mai presus de voința lui, respectiv, de apariția legilor bugetare anuale, prin care s-a suspendat, succesiv, plata drepturilor cuvenite, care au afectat exercițiul liber al drepturilor procesuale ale reclamantului și au suspendat cursul prescripției dreptului la acțiune, potrivit art.13 din Decretul nr.167/1958.
Astfel, nu se poate reține că, acțiunea privind plata sporurilor solicitate nu a fost exercitată în termenul legal de prescripție prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, fiind prescrisă.
Cu privire la excepția privind prematuritatea acțiunii prima instanță a apreciat că acesta este neîntemeiată deoarece plata drepturilor cuvenite fiind un domeniu reglementat prin Legea nr.188/1999.
Referitor la actualizarea sumelor de primit în raport de inflație, tribunalul a reținut că prin Codul Civil, adoptat într-o perioadă de stabilitate economică, a fost instituit principiul nominalismului monetar, care însă nu mai este actual pentru o economie în care rata inflației continuă să aibă un nivel ridicat.
Aplicarea principiul nominalismului monetar, consacrat de Codul Civil, ar face inaplicabile cel puțin alte două principii de drept, respectiv, cel al echității și îmbogățirii fără justa cauză.
În fond, prin aplicarea ratei inflației, se acordă aceeași valoare exprimată într-un număr mai mare de unități monetare, iar reclamantul poate pierde doar beneficiul nerealizat reprezentat de o dobândă real pozitivă care nu a fost solicitată prin acțiune, iar instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut.
Cererea de înscriere a sporurilor în carnetul de muncă a fost apreciată ca prematur formulată, înscrierea urmând a se face în temeiul unui titlu cu caracter irevocabil.
Pe fondul cauzei, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 care precizează că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
S-a constatat că ultimele două elemente, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art.44 din OUG92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art.48 din nr.
OGS-a mai reținut că suspendarea prevăzută de actele normative anterior menționate nu operează și pentru anii 2007 și 2008m astfel că dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în drepturi cu caracter retroactiv, adică începând cu 1 ianuarie 2004.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și PRIMARUL MUNICIPIULUI
În motivele de recurs, recurenta reclamantă a criticat soluția instanței de fond sub aspectul neadmiterii capătului de cerere privind consemnarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, arătând că în mod greșit s-a reținut că cererea sa în acest sens este prematur formulată, înscrierea urmând a se face în temeiul unui titlu cu caracter irevocabil,
A mai susținut recurenta reclamantă că titlul în baza căruia se pot face mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă este reprezentat de sentința nr.258/05.02.2009 a Tribunalului Mehedinți.
Recurenții pârâți au arătat că prin dispoziția nr.1126 emisă la data de 02.12.2008 au fost acordate cele două sporuri în procent de 25% din salariul de bază, tuturor funcționarilor publici din cadrul primăriei Municipiului O, însă suplimentul postului și suplimentul gradului nu pot fi acordate retroactiv, deoarece au fost suspendate prin actele normative care au reglementat salarizarea.
Prin decizia nr. 2619 din 26 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-au admis recursurile declarate de reclamanta și pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și PRIMARUL MUNICIPIULUI O împotriva sentinței nr. 258 din 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
A fost modificată în parte sentința în sensul că cele două suplimente se vor acorda începând cu 10.12.2005, urmând ca pârâtele să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute de art.29 alin.1 lit. c și d din legea 188/1999.
A precizat reclamanta că aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 și 2006, dar că ulterior, pentru anii 2007 și 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acțiune.
Curtea a examinat în continuare legalitatea cererii reclamantei privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea a reținut că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantei, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanta ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanta a fost privată de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
S-a constatat că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
În ceea ce privește recursul pârâtei, a fost admis, având în vedere că în ceea ce privește perioada 01.01.2004-09.12.2005 a operat prescripția extinctivă, fiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, art.3.
Potrivit art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, în speță la finalul anului când încetează suspendarea anuală.
Curtea a constatat că față de data introducerii acțiunii -10.12.2008, dreptul la acțiune pentru plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004 -09.12.2005 s-a prescris.
Cum, în materia prescripției nu există dispoziții specifice, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, Decretul nr. 167/1958.
Decretul nr. 167/1958, în art. 13, 14 stabilește expres cazurile în care cursul prescripției se suspendă, reclamanta nefiind în nici unul din aceste cazuri.
Împotriva aceste decizii a formulat contestație în anulare reclamanta, in temeiul art. 318 teza a II-a civ.Cod Penal, sustinand ca instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra celui de-al doilea motiv care privea procentul solicitat, respectiv 25% din salariul de baza pentru fiecare dintre cele doua sporuri.
Contestatia in anulare este fondata.
Observand actele si lucrarile dosarului de recurs, instanta constata ca prin recursul formulat impotriva sentintei nr. 258 din 05.02.2009 a Tribunalului M, reclamanta a investit Curtea de APEL CRAIOVA cu solicitarea de a obliga parata Primaria O sa faca mentiunile corespunzatoare in carnetul de munca privind acordarea celor doua suplimente in cuantum de cate 25% fiecare.
Prin decizia nr. 2619 din 26 mai 2009, Curtea a admis ambele recursuri ( cel al paratei sub aspectul prescriptiei dreptului la actiune) si a dispus ca cele doua suplimente sa fie acordate de la data de 10.12.2005, iar paratele sa faca cuvenitele mentiuni in carnetul de munca al reclamantei.
Rezulta cu evidenta, asadar, ca instanta de recurs a omis sa analizeze motivul de modificare sub aspectul determinarii celor doua sporuri.
Aceasta fiind starea de fapt, Curtea urmeaza sa retina ca in cauza sunt incidente prevederile art. 318 teza a II-a civ.Cod Penal, in conformitate cu care, hotararile instatei de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cand instanta a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Concluzionand asupra celor expuse, Curtea constata ca instanta de recurs a omis sa examineze, cu ocazia solutionarii recursului, unul din motivele de modificare, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 318 teza a II-a civ.Cod Penal, in conformitate cu care Curtea va admite contestatia in anulare, va anula decizia nr. 2619 din 26 mai 2009 pronuntata de Curtea de APEL CRAIOVA in dosarul nr-.
Rejudecand cauza, instanta urmeaza sa admita recursurile, sa modifice în parte sentința nr. 258/05.02.2009 a Tribunalului Mehedinți, în sensul că cele două suplimente în procent de câte 25% fiecare se vor acorda începând cu 10.12.2005.
Dispune ca pârâtele să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei numărul 2619 din 26 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Anulează decizia nr. 2619/26.05.2009 a Curții de APEL CRAIOVA în sensul că admite recursurile, modifică în parte sentința nr. 258/05.02.2009 a Tribunalului Mehedinți, în sensul că cele două suplimente în procent de câte 25% fiecare se vor acorda începând cu 10.12.2005.
Dispune ca pârâtele să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-
Ex.2/22.10.2009
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
