Obligația de a face. Decizia 3944/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3944
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - COM SRL împotriva sentinței nr.714 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă - COM SRL și intimații pârâți B, -CENTRUL JUDEȚEAN D și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr.714 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s- admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj.
S-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - COM SRL și pe pârâții AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE ÎN AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN D, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE ÎN AGRICULTURĂ B, având ca obiect obligația de a face, în favoarea Judecătoriei Craiova.
La pronunțarea acestei soluții, prima instanță a avut în vedere că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004,orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Pentru a fi admisibilă o acțiune în contencios administrativ, nu este suficientă condiția ca pârâții chemați în judecată să fie autorități publice, noțiune definită de art. 2 alin. 1 litera b) din Legea 554/2004, ci este necesar să se conteste un act administrativ sau să fie invocat un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri ori să se solicite constatarea nesoluționării în termenul legal a unei cereri.
Astfel, o cerere prin care se solicită obligarea unei autorități publice la plata de despăgubiri materiale, dar care nu este precedată de o acțiune în contencios administrativ formulată și soluționată în temeiul art. 1 din Legea 554/2004, are un obiect pur patrimonial și este de competența instanței de drept comun, neatrăgând competența instanțelor de contencios administrativ, potrivit art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Tribunalul a reținut că normele de competență materială sunt de strictă interpretare, astfel încât rezultă că, în măsura în care Codul d e procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea în fond a unei anumite cereri, competența revine judecătoriei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - COM SRL criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că cererea introdusă vizează pretenții contra unor autorități publice care acționează ca reprezentanți ai puterii publice, raporturile stabilite între părți fiind de drept administrativ.
S-a mai susținut că Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Dolj are competența de soluționare a cererii formulate împotriva autorității publice care în mod nelegal a solicitat restituirea unor sume acordate ca sprijin financiar în baza OUG nr. 20/2006.
La data de 14.07.2009 intimata - Centul Județean Daf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat.
În motivarea acestei cereri s-a arătat că în mod corect instanța de fond și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova în raport de obiectul cererii reclamantei, respectiv pretenții în sumă de 37.500 lei, plată nedatorată.
S-a mai susținut că obiectul acțiunii reclamantei nu se încadrează în ipotezele prev. de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată de intimata s-a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă cu motivarea că acțiunea având ca obiect obligarea pârâtelor la plata unor sume de bani nu reprezintă o acțiune în contencios administrativ întemeiată pe dispozițiile Legii 554/2004, ci o acțiune în pretenții specifică dreptului comun.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă și a dispozițiilor art. 3041. se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Prin acțiunea formulată la data de 03.12.2008 reclamanta - COM SRL Cas olicitat obligarea pârâtelor și Ministerul Finanțelor Publice la restituirea sumei de 37.500 lei, plătită nedatorat, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii 554/2004.
Prin precizarea acțiunii din data de 04.03.2009 reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.992-994.civ. Legii 554/2004 și OUG 20/2006 susținând că se impune restituirea sumei de 37.500 lei de către pârâte întrucât au fost îndeplinite condițiile de acordare a sprijinului financiar potrivit OUG 20/2006.
În raport de obiectul acțiunii reclamantei, precum și de temeiul juridic al acesteia, astfel cum a fost precizată prin cererea din 04.03.2009, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 și 8 din Legea 554/2004, acțiunea reclamantei neavând ca obiect anularea unui act administrativ vătămător sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
În speță, acțiunea reclamantei tinde la valorificarea unui eventual drept de creanță având ca izvor o plată nedatorată având ca temei juridic dispozițiile art. 992-994.civil, în raport de care competența de soluționare a cauzei revine instanțelor de drept comun cum corect a reținut și instanța de fond.
Critica recurentei reclamante în sensul că pretențiile sunt formulate împotriva unei autorități publice, raporturile dintre părți fiind astfel de drept administrativ, nu poate fi reținută având în vedere, pe de o parte, că în speță nu s-a solicitat anularea unui act administrativ, eventual a procesului verbal de restituire nr. 6/22.06.2008 întocmit de, ci restituirea unor sume ca efect al unei plăți nedatorate, iar, pe de altă parte, că autoritățile publice pot fi părți nu doar în raporturi juridice de drept administrativ ci în raporturi juridice specifice altor ramuri de drept, respectiv drept civil, dreptul muncii.
Față de ceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de reclamantă urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. menținând ca temeinică și legală sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - COM SRL împotriva sentinței nr.714 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.CM
CB/2 ex./16.11.2009
Jud.fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
