Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 4/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 4
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
Grefier: - - -
XXXXX
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Sport D, Agenția Națională pentru Sport și Ministerul T și Sportului, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru pârâta Direcția pentru Sport D, lipsind reclamanta și pârâții Agenția Națională pentru Sport și Ministerul T și Sportului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Consilier juridic pentru pârâta Direcția pentru Sport D depune la dosarul cauzei întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru pârâta Direcția pentru Sport D solicită respingerea acțiunii.
INSTANȚA
Asupra acțiunii de față;
Prin sentința nr. 562 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Direcția Pentru Sport A Județului D și Agenția Națională Pentru Sport și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei, de la data încadrării în funcția publică și timpul efectiv lucrat, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază pentru perioada 19.11.2005 - 12.03.2009, data pronunțării prezentei hotărâri, actualizate la data executării.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 19.11.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal reclamanta, a chemat în judecată pârâții Direcția pentru Sport a Județului D și Agenția Națională pentru Sport, solicitând obligarea pârâților la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivare, reclamanta arată că are calitatea de funcționar public în cadrul DIRECȚIA PENTRU SPORT A JUDEȚULUI
Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care reglementează și salarizarea funcționarilor publici, a fost modificată și completată prin Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției introducând elemente noi în ce privește salariul funcționarilor publici.
Astfel art.29 din Legea nr. 188/1999 inițială devenit ulterior art.31, a fost modificat și completat în sensul ca:
"Art. 29. - (1) Pentru activitatea desfășurata funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul gradului."
Arată că până în prezent nu a beneficiat de aceste elemente care compun salariul unui funcționar public, întrucât aplicarea acestor prevederi normative exprese au fost suspendate succesiv, și anume: pentru anul 2005 prin art.44 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005; pentru anul 2006 prin art.48 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006;
Precizează că normele legale de suspendare a aplicării drepturilor solicitate nu mai sunt în vigoare, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a acestor acte normative, raportată la art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, rezultă că suspendarea unui act normative are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
S-a mai arătat că solicitarea respectivelor drepturi este îndreptățită și că rezultă și din alte acte normative, în care aceste sporuri sunt recunoscute ca fiind datorate, respectiv Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului economiei și finanțelor nr-.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 rep. Legea nr.554/2004, Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului economiei și finanțelor nr-, art.112 și următoarele pr.civ.
În susținerea acțiunii s-a depus la dosar practică judiciară.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivate de faptul că temeiul legal de acordare a suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art.31, alin.1, lit. c și d din Legea 188/1999 au fost suspendate în perioada 2004-2006 prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată prin modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Analizând cauza dedusă judecății, instanța a constat următoarele:
Relativ la perioada 01.01.2004-18.11.2005, potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958,dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege". Termenul de prescripție este de 3 ani (conform art. 3 alin.1) și începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune (art.7 alin.1).
Reclamantul a formulat acțiune la data de 19.11.2008, așa cum rezultă din rezoluția de primire a acțiunii, deși a solicitat drepturile bănești începând cu data de 01.01.2004.
Având în vedere că normele care reglementează prescripția extinctivă sunt imperative, excepția prescripției fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța constată că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris pentru această perioadă.
Pe fond instanța a reținut că în perioada 19.11.2005 - 12.03.2009, reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul unității pârâte și nu a primit suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, așa cum rezultă din adeverința aflată la fila 47 din dosar.
În drept,s-a apreciat că acțiunea formulată de către reclamantă este întemeiată în parte și a fost admisă în această limită.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtul D și Ministerul T și Sportului ca și continuator al Agenției Naționale Pentru Sport, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin Decizia nr. 4368 din data de 28 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, au fost admise recursurile declarate de pârâții Direcția Pentru Sport D și Ministerul T Și Sportului împotriva sentinței nr.562 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
S-a casat sentința și a fost reținută cauza pentru soluționare în primă instanță de către Curtea de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această soluție Curtea, analizând recursurile formulate în raport de motivele expuse, de apărările invocate, de actele depuse în recurs și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ.a apreciat că sunt fondate, însă pentru alte considerente decât cele invocate și care urmează a fi expuse:
Întrucât în cererea introductivă reclamanta a menționat că ar îndeplini funcția de director, Curtea a solicitat acesteia să depună actul de numire, aceasta depunând la dosar copii ale Ordinului nr. 4/14.07.2003 și a anexelor acesteia precum și ale sentinței civile nr. 7619 din 04.07.2003 de divorț, si ale certificatului de căsătorie.
Conform Ordinului nr. 4 din 14.07.2003 emis de Președintele Agenției Naționale pentru Sport s-a reținut că reclamanta fostă, îndeplinește funcția publică de conducere de director executiv al Direcției Județene pentru Sport
În raport de acest înscris s-a constat că raportul de serviciu al reclamantei nu este cu pârâta Direcția Județeană pentru Sport D, ci cu pârâta Agenția Națională Pentru Sport actualmente reorganizată în cadrul Ministerului T și Sportului.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004 republicată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Dată fiind calitatea de autoritate publică centrală atât a fostei Agenții Naționale Pentru Sport cât și a continuatorului acesteia Ministerul T și Sportului, s-a constat că tribunalul a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate, în condițiile art. 105 alin. 1.Proc.Civ. aceasta fiind dată cu încălcarea normelor privind competența materială.
Cauza a fost înregistrată ca dosar de fond,pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 04.12.2009 sub nr-.
La data de 12.01.2010 pârâta Direcția pentru Sport Dad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
Analizând cererea și înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că reclamanta are calitatea de funcționar public, fiind salarizată în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. prin Statutul funcționarilor publici, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.
Analizând temeinicia susținerilor reclamantei privind plata drepturilor bănești solicitate, instanța reține că dispozițiile art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. În privința ultimelor două componente, prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG 6/2007 act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest context legal, se pune problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici. Astfel, se apreciază că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia. Faptul că, alin. 3 al art. 31 din 188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult decât atât, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamantă în petitul cererii lor fiind arbitrar și fără susținere legală. Aceste aspecte conduc la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior. În atare situație, reclamantul este în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil. Recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final - punerea în executare.
Nu pot fi reținute susținerile reclamantei privind faptul că drepturile solicitate constituie "un bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului Instanța Europeană a decis în jurisprudența sa că atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pendinte" pe rolul jurisdicțiilor interne, acestea nu făceau să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că "o creanță nu poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat" (decizia din 18 octombrie 2002, - și alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocată de reclamantă nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul l la CEDO.
În raport de aspectele analizate, apreciind că reclamanta nu a făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei, se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet de Av., str. -, - Ap. 6, Jud. D, în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Sport D - C, G, Nr. 2, Agenția Naționaă pentru Sport - B, Nr. 16, Sector 2 și Ministerul T și Sportului - B, Nr. 16, Sector 2.
Cu drept de recurs în termen 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2010.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehnored.- 18.01.2010
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță
