Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 401/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 401
Ședința publică din data de 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Comuna, jud. D împotriva sentinței nr. 16 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții Sindicatul din Administrația Publică Locală Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,--3, jud. D, în numele și pentru membrii de - reclamanții A,.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă Comuna, reprezentată de din cadrul Baroului D, care depune împuternicirea avocațială nr.48, lipsind intimații-reclamanți Sindicatul din Administrația Publică Locală Târgoviște, în numele și pentru membrii de - reclamanții A,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus întâmpinare, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-pârâtă Comuna, reprezentată de, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamantul Sindicatul din Administrația Publică Locală Târgoviște, în numele și pentru membrii de, respectiv: A,
, au chemat în judecată pe pârâta comuna pentru obligarea acesteia la plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază calculate de la data nașterii dreptului - 01.01.2004 și până la data efectuării plății efective pentru fiecare. În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Pârâta comuna a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât legiuitorul nu reglementat acordarea acestor drepturi, iar în perioada 2004-2006 fost suspendată în mod expres acordarea lor, prin nr.OUG 92/2004 și nr.OG 2/2006.
Analizând actele si lucrările dosarului, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 16 din data de 15 ianuarie 2009, prin care a admis în parte cererea formulată de reclamantul Sindicatul din Administrația Publică Locală Târgoviște, în numele și pentru membrii de, în contradictoriu cu pârâta comuna și a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2005-2008 și pentru viitor, urmând ca sumele să fie reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici, iar prin drepturile de salarizare, aceștia nu au beneficiat de suplimentul postului și de suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare. În drept, aceste suplimente fac parte integrantă din salariul la care au dreptul funcționarii publici, așa cum reiese din dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999 republicată.
Tribunalul a reținut că n perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. Efectele actelor normative de suspendare au încetat la termenele prevăzute în cuprinsul lor și de la acea dată s-a putut relua exercițiul dreptului dobândit, respectiv dreptul la plata suplimentelor solicitate prin acțiunea de față.
Potrivit art. 1 al.3 din si art. 53 al.1 din Constituție, drepturile cetățenilor sunt garantate, iar suspendarea actelor normative generatoare de drepturi, care implicit duce la o restrângere a exercițiului acestor drepturi, poate fi dispusă numai în cazuri speciale și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Dreptul la suplimentul postului si la suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare este un drept recunoscut de lege, iar suspendarea anuală a acestui drept nu înseamnă desființarea lui, dreptul existând și în prezent, cu atât mai mult cu cât în prezent acesta nu mai este suspendat și nici nu a fost desființat.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta comuna jud. D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că pârâta nu a achitat reclamanților sumele pretinse, deoarece în perioada 2004-până în prezent, aceste drepturi nu au avut o reglementare legală expresă și, chiar dacă cele 2 suplimente apar menționate în enumerarea componentelor salariului funcționarului public din art. 31 lit.c și d din Legea nr. 188/1999, acordarea lor a fost suspendată expres în perioada 2004-2006 prin nr.OUG 92/2004 și nr.OG 2/2006.
Totodată, prin adresa nr. 4402/2008 expediată reclamantului Sindicatul din Administrația Publică Locală, pârâta a arătat că la nivelul Primăriei sunt încheiate atât un contract colectiv de muncă, cât și un acord colectiv de muncă, care nu identifică și nici nu cuantifică aceste sporuri solicitate de reclamanți.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii principaleca neîntemeiate.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu încălcarea principiului separației puterilor consacrat în art. 1 alin.(4) din Constituția României și a prevederilor art. 61 alin. (1) în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici. Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor
s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală, fiind bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În lipsa unui act normativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor 2 suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Executive și ar încălca principiul consacrat în art. 1 alin.4 din Constituția României iar acordarea drepturilor solicitate fără a fi cuantificate lipsește sentința de efecte juridice neputând fi executată.
Instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca, astfel, rolul Parlamentului de unică autoritate legitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Nefiind reglementate printr-un act normativ în vigoare, cuantumul drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu fac obiectul protecției normelor constituționale și nici al Protocolului adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și să creeze o nouă lege, ceea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința și va respinge acțiunea formulată de reclamanți, în cauză fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Comuna, jud. D împotriva sentinței nr. 16 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții Sindicatul din Administrația Publică Locală Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,--3, jud. D, în numele și pentru membrii de - reclamanții A,.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. A / - 3 ex./17.03.2009
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond.
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
