Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4033/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4033
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier:
**********
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de împotriva deciziei nr. 2619 din 26 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și PRIMARUL MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin Serviciul arhivă, revizuienta a depus practică judiciară, solicitând judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă.
Instanța din oficiu invocă inadmisibilitatea cererii de revizuire și apreciind îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin sentința nr.258 din 05 februarie 2009, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea intentată de reclamanta împotriva pârâților Primăria Municipiului O și primarul Municipiului O și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de la 01.01.2004 până la 30.11.2008, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiată, întrucât prescripția extinctivă reprezintă o sancțiune specifică prin care legea sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului.
În cauză, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat atitudinii acesteia, ci a fost generată de acte, fapte, împrejurări mai presus de voința lui, respectiv, de apariția legilor bugetare anuale, prin care s-a suspendat, succesiv, plata drepturilor cuvenite, care au afectat exercițiul liber al drepturilor procesuale ale reclamantului și au suspendat cursul prescripției dreptului la acțiune, potrivit art.13 din Decretul nr.167/1958.
Astfel, nu s-a putut reține că, acțiunea privind plata sporurilor solicitate nu a fost exercitată în termenul legal de prescripție prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, fiind prescrisă.
Cu privire la excepția privind prematuritatea acțiunii prima instanță a apreciat că acesta este neîntemeiată deoarece plata drepturilor cuvenite este un domeniu reglementat prin Legea nr.188/1999.
Referitor la actualizarea sumelor de primit în raport de inflație, tribunalul a reținut că prin Codul Civil, adoptat într-o perioadă de stabilitate economică, a fost instituit principiul nominalismului monetar, care însă nu mai este actual pentru o economie în care rata inflației continuă să aibă un nivel ridicat.
Aplicarea principiul nominalismului monetar, consacrat de Codul Civil, ar face inaplicabile cel puțin alte două principii de drept, respectiv, cel al echității și îmbogățirii fără justa cauză.
În fond, prin aplicarea ratei inflației, se acordă aceeași valoare exprimată într-un număr mai mare de unități monetare, iar reclamantul poate pierde doar beneficiul nerealizat reprezentat de o dobândă real pozitivă care nu a fost solicitată prin acțiune, iar instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut.
Cererea de înscriere a sporurilor în carnetul de muncă a fost apreciată ca prematur formulată, înscrierea urmând a se face în temeiul unui titlu cu caracter irevocabil.
Pe fondul cauzei, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 care precizează că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
S-a constatat că ultimele două elemente, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art.44 din OUG92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art.48 din nr.
OGS-a mai reținut că suspendarea prevăzută de actele normative anterior menționate nu operează și pentru anii 2007 și 2008m astfel că dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în drepturi cu caracter retroactiv, adică începând cu 1 ianuarie 2004.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și PRIMARUL MUNICIPIULUI
Prin decizia nr. 2619 din 26.05.2009, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursurile declarate de reclamanta și pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și PRIMARUL MUNICIPIULUI O; a modificat în parte sentința în sensul că cele două suplimente s-au acordat începând cu 10.12.2005, urmând ca pârâtele să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că în conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea a reținut că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantei, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea a aratat că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanta ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanta a fost privată de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
S-a constatat că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
În ceea ce privește recursul pârâtei, a fost admis, având în vedere că în ceea ce privește perioada 01.01.2004-09.12.2005 a operat prescripția extinctivă, fiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, art.3.
Curtea a constatat că față de data introducerii acțiunii -10.12.2008, dreptul la acțiune pentru plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004 -09.12.2005 s-a prescris.
Cum, în materia prescripției nu există dispoziții specifice, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, Decretul nr. 167/1958.
Împotriva deciziei sus-menționate, a formulat cerere de revizuire reclamanta, invocând ca temei de drept dispozițiile art.322 pct.2 și art.327 Cod pr.civilă.
A susținut că prin decizia sus-menționată, evocând fondul, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut.
Astfel, prin motivele de recurs, care vizau sentința civilă nr.258 /2009, a invocat respingerea capătului de cerere referitor la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și nepronunțarea asupra procentului solicitat, respectiv 25% din salariul de bază pentru fiecare.
În raport de aceste motive, instanța de recurs deși a admis recursul, a modificat sentința, în sensul obligării pârâtelor să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, nu s-a pronunțat asupra celui de-al doilea motiv, care privea procentul solicitat, respectiv 25% din salariul de bază pentru fiecare din cele două sporuri.
Cererea de revizuire este inadmisibilă.
Potrivit art.322 pct.2 Cod pr.civilă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Textul de lege mai mai sus arătat este o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.
În speță, acțiunea reclamantei a fost admisă în totalitate la instanța de fond, prin sentința nr.258 din 5.02.2009, tribunalul obligând pârâții să plătească acesteia suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 01.01.2004 - 30.11.2008, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin recursul formulat de reclamantă împotriva acestei decizii, s-a invocat nepronunțarea instanței de fond asupra capătului de cerere privind consemnarea acestor modificări în carnetul său de muncă.
Instanța de recurs, admițând, atât recursul acesteia, cât și recursul pârâților PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O ȘI PRIMARUL MUNCIIPIULUI O, a modificat în parte sentința, în sensul că a acordat cele două suplimente începând cu 10.12.2005, urmând ca pârâtele să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Prin cererea de revizuire formulată împotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs, reclamanta invocă nepronunțarea acesteia capătului de cerere cu privire la procentul solicitat pentru cele două suplimente, respectiv de 25% din salariul de bază pentru fiecare din ele.
Motivul prevăzut de art.322 pct.2 Cod pr.civilă are în vedere pronunțarea instanței ultra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse judecății care alcătuiesc fondul cauzei, și nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.
Este adevărat că prin decizia a cărei revizuire se cere a fost evocat în parte fondul cauzei, însă această evocare s-a făcut în raport de motivul invocat de reclamantă prin cererea de recurs, motiv care viza exclusiv nepronunțarea instanței asupra capătului de cerere privind consemnarea modificărilor în carnetul său de muncă.
Prin urmare, cererea de revizuire a reclamantei îndreptată împotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs este inadmisibilă și pe cale de consecință urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de împotriva deciziei nr. 2619 din 26 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și PRIMARUL MUNICIPIULUI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/04.11.2009
Jud.recurs:, C,
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Alina Răescu
