Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 405/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--13.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 405
Ședința publică din 2 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T împotriva sentinței civile nr.61/15.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții intimați lipsă avocat, pentru pârâta recurentă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T se prezintă consilier juridic, lipsă pârâtul recurent Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamanților intimați.
Consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtei recurente Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Reprezentanți părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților intimați.
Avocatul reclamanților intimați solicită respingerea recursurilor, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța privind achitarea de către reclamanții intimați a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.61/15.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamanților și și a obligat pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T să plătească reclamanților prima de concediu actualizată la data plății cu indicele ratei de inflație, după cum urmează: pentru reclamantul - pe anii 2001-2005 și pentru reclamantul - pe anii 2001-2003, și a obligat pârâții la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că:
Potrivit art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999, la plecarea în concediul de odihnă funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/ 2004 si art.5 al.1 din Legea nr.380/2005.
Dreptul s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv din raportul juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv, să dea o anumită sumă de bani.
Suspendarea aplicării prevederilor legale care recunosc dreptul la plata primei de vacanță către funcționarii publici, nu echivalează cu stingerea acestui drept, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său. Dreptul la plata primei de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca atare acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanta nu mai sunt in vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logica, sistematica și cronologica a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege in sensul că " dispoziția afectată de suspendare reintră de drept in vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Așa fiind, instanța a apreciat că, suspendarea succesivă a aplicării dispozițiilor art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative a fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând prima de concedii pe anii 2001-2003, motiv pentru care in temeiul art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999, art. 1, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea a fost admisă conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar sumele se vor actualiza cu rata de inflație în raport de dispozițiile art.1094 si art.1088 civil, impunându-se repararea integrală și echitabilă a prejudiciului suferit de către reclamanți.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, termenul de prescripție al dreptului material la acțiune este de 3 ani și curge de la data nașterii. Dispoziția de acordare a primei de concediu prevăzută de art. 34 din Legea nr. 188/1999 a fost suspendată prin acte normative succesive până la 31.12.2006, astfel că termenul de prescripție nu este împlinit.
În baza art. 274.proc.civ, ca urmare a admiterii acțiunii reclamanților, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, respectiv 200 lei - onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar.
În cauză au declarat recurs pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recurenții critică prima instanță pentru soluția de admitere a acțiunii, deși potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare a fost suspendată prin legi succesive, fără întrerupere până la data de 31.12.2006, suspendare care s-a dispus în mod unitar.
Consideră că, potrivit dispozițiilor art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, situație în care se vor prevedea în mod expres data la care se produce suspendarea precum și durata ei determinată.
De asemenea prelungirea suspendării ori modificarea sau aprobarea actului normativ și a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.
Având în vedere prevederile legale menționate mai sus, prin acte normative succesive au fost suspendate dispozițiile art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public referitoare la prima de concediu, iar suspendarea acestor dispoziții legale a fost dispusă prin acte normative de același nivel cu Legea nr.188/1999.
Recurenții solicită instanței să aibă în vedere la hotărârea ce o va pronunța și faptul că potrivit art.3 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2006 gestiunea sistemului de salarizare a salariaților publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Consideră că potrivit dispozițiilor actelor normative prin care s-a dispus suspendarea plății sumelor reprezentând primele de concediu pe anii 2001-2006 T avea obligația legală să respecte aceste dispoziții, obligație prevăzută la art.42 din Legea nr.188/1999.
Examinând recursurile în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că sunt nefondate și se resping pentru că:
Faptul că exercițiul dreptului în discuție, a fost suspendat printr-o serie de acte normative ulterioare, nu echivalează cu o înlăturare a existenței lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu s-a prevăzut acest lucru, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Drept urmare dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune beneficiarii prevederilor legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare, până la data de 1 ianuarie 2007.
Că așa este, rezultă cu echivoc și din prevederile art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Invocarea prevederilor art.42 din Legea nr.188/1999 modificată, prin cererile de recurs, nu este de natură să înlăture dreptul reclamanților la plata celor solicitate prin acțiune, motiv pentru care recursurile se resping ca nefondate.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâții recurenți vor fi obligați la plata a 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs față de reclamanții intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T împotriva sentinței civile nr.61/15.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Obligă pârâtele recurente la 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs față de reclamanții intimați și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 2.IV.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./08.04.2008
Tehnored. /15.04.2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Barbă Ionel, Olaru Rodica
