Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 406/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR.406/2008
Sedința publică din data de 14 februarie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTORI: Lucia Brehar, Delia Marusciac Liviu Ungur
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr.2113 din data de 19.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE S, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect obligarea la plata primelor de concediu în temeiul OG nr.38/2003.
La apelul nominal, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 30.01.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea intimatului Inspectoratului de Poliție Județean S întâmpinare.
În data de 06.02.2008 s-a înregistrat la dosar și din partea intimatului Ministerul Internelor și Reformei Administrative întâmpinare.
Recurentul a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 Cod pr.civ.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare și în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.113 din 19.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea reclamantelor și împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S care au fost obligați la plata către reclamante a primei de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu aferentă anului 2004, exprimată în sumă brută, 655 lei pentru și 730 lei pentru și care se va actualiza în raport cu rata inflației, de la data nașterii dreptului până la plata efectivă.
Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și obligat chematul în garanție să vireze MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR sumele solicitate de reclamante.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a JS, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 40 lit. c din Legea nr. 24/2003 precum și existența raporturilor de muncă între reclamant și pârâtul de rândul 1, raporturi guvernate și de prev. art. 154, 155 și 269 din Codul Muncii, astfel încât excepția invocată a fost respinsă de către prima instanță.
În privința excepției lipsei calității procesuale active invocată de către Ministerul Finanțelor Publice și inadmisibilității acțiunii, prima instanță a reținut că potrivit disp. art. 57 din nr.OG 38/2002 activitatea reclamantului este finanțată de la bugetul de stat, iar în temeiul art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului anual de execuție. Apoi, în baza disp. nr.HG 208/2005, bugetul de stat este gestionat de acest minister care are obligația să vireze pârâtului de rândul 1 sumele necesare efectuării plății, dar numai în limita creditelor bugetare aprobate, astfel cum prev. disp. art. 4 din Legea nr. 500/2002.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a respins excepțiile invocate de Ministerul Finanțelor Publice.
În privința fondului, instanța a constatat că în temeiul art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 s-a stabilit în favoarea reclamantelor dreptul de a beneficia, la plecarea în concediu de odihnă, de o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu, iar aplicarea acestei prevederi deși a fost suspendată succesiv prin legile bugetului, nu echivalează cu pierderea a însăși dreptului consacrat prin nr.OG 38/2003.
A constatat instanța de fond că dreptul reclamantelor a fost doar suspendat și nu și desființat, iar cererea de chemare în judecată a acestora vine să paralizeze acest efect al suspendărilor și să satisfacă operațional dreptul reclamantelor la prima de concediu.
A mai reținut instanța de fond și incidența disp. deciziei XXIII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin S, solicitând ca în urma admiterii recursului să fie desființată sentința civilă atacată ca fiind netemeinică și nelegală și, în consecință, cererea de chemare în garanție să fie respinsă ca inadmisibilă.
În motivarea recursului, chematul în garanție a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, arătând că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat în cauză, în condițiile pr.civ.
A apreciat chematul în garanție că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
În continuare motivării recursului, chematul în garanție a invocat dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Față de recursul formulat în cauză, intimații INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE S ( 7) și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE ( 9) au formulat întâmpinări solicitând respingerea recursului formulat de către chematul în garanție.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din disp. Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice: " În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;"iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3 (1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:
1
2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe disp. art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamantelor, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței. În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantelor care sunt funcționari publici.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamante presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțată de către instanța de fond, Curtea urmează a respinge recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2.113 din 19 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./26.02.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Delia Marusciac Liviu Ungur
