Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4076/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4076
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - Judecător
- - Judecător
Grefier:
********
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta AGENȚIA. PT. EGALITATE DE ȘANSE ÎNTRE FEMEI ȘI și de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI pentru împotriva sentinței numărul 421 din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătându-se că recursurile au fost declarate în termenul legal și sunt scutite de taxa de timbru; de asemenea se învederează că, recurenții au depus întâmpinare, solicitând judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 421 din 26.05.2009, Tribunalul O l a dmis excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului Olt privind pe funcționarul public.
A disjuns cererea privind-o pe aceasta și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, Secția Contencios Administrativ.
A admis cererea formulată de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI, pentru funcționarul public - și a obligat pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU EGALITATE DE ȘANSE ÎNTRE FEMEI ȘI, la plata suplimentului postului și suplimentului treptei de câte 25% începând cu 01.07.2007 și până la data pronunțării - 26.05.2009, funcție de perioada lucrată, sume actualizate la data plății și înscrierea în carnetul de muncă.
A respins cererea pentru viitor ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței s-a reținut că embrul de sindicat - are calitatea de funcționar public în cadrul instituției pârâte conform carnetului de muncă atașat la dosar, iar potrivit art.40 alin.2 lit. c Codul muncii, pârâta are obligația de a acorda salariaților săi toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate.
Pe de altă parte, funcționarii publici sunt salarizați în conformitate cu dispozițiile Legii nr.188/1999 - care reprezintă Statutul funcționarilor publici - și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi și cele două sporuri respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în conformitate cu dispozițiile art.31 alin.1 lit. c și d din actul normativ anterior menționat, cele două suplimente fiind introduse prin Legea nr.161/19.04.2003 și publicată în Monitorul Oficial în data de 21.04.2003.
Prin art.44 din OG nr.92/2004, publicată în Monitorul Oficial în data de 23.11.2004, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a acesteia, s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art.29 (devenit ulterior, prin republicare, art.31) din Legea nr.188/1999-R, suspendarea acestor dispoziții continuând conform OG nr.2/2006 până la finele anului 2006, după care nu s-a mai dispus în acest sens, iar reclamanții nu au primit respectivele suplimente, așa cum recunoaște și pârâta prin întâmpinare.
Ca atare, începând cu data de 23.11.2004 (când a intrat în vigoare OUG nr.92/2004) și până la sfârșitul anului 2006, dreptul privind acordarea celor două suplimente a fost suspendat, însă suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea dreptului respectiv, art.38 din Codul muncii prevăzând în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrare în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
prevăzute de art.31 alin.1 lit. c și d au fost doar suspendate prin actele normative respective, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului respectiv, situație în care suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui câtă vreme prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege privitoare la acest drept.
Fiind de principiu că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efectele, o soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut, ajungându-se ca un drept patrimonial recunoscut de lege să fie lipsit de substanța sa și practic lipsit de valoare.
Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, prevede în art.1 din Protocolul adițional nr.1 că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare fiind un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul Convenției menționate.
S-a apreciat ca întemeiată în parte cererea reclamantei privind acordarea suplimentelor respective pentru funcționarul public - începând cu data de 01.07.2007 și până la data pronunțării - 26.05.2009, așa încât s-a admis cererea și s-a dispus obligarea pârâtei la plata acestor suplimente.
În ceea ce privește solicitarea privind obligarea la plata acestor drepturi și în continuare, s-a apreciat că cererea este neîntemeiată, obligația pârâtei nefiind certă nici cu privire la existența dreptului, nici cu privire la perioada pentru care se datorează.
Cu privire la funcționarul public s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului O l t, constatând că atât sediul pârâtei, cât și domiciliul persoanei în cauză se află în Municipiul B (conform carnetului de muncă, precizărilor pârâtei și ale funcționarului public -) neavând relevanță faptul că reprezentantul funcționarului public respectiv - Sindicatul Național al Funcționarilor Publici (care de asemenea are sediul în B) - și-a ales drept sediu procesual în vederea comunicării actelor de procedură în municipiul S,-, bloc 2 B, scara B, apartament 14, județul O, care de fapt reprezintă chiar domiciliul celuilalt funcționar public - -.
Ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004 și art.284 alin 2 din Legea 53/2003, cererea formulată pentru funcționarul public s-a apreciat că este de competența Tribunalului Municipiului B - Secția contencios administrativ, sens în care s-a dispus disjungerea cauzei și, s-a declinat competența în favoarea acestuia.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI pentru, și pârâta AGENȚIA. PT. EGALITATE DE ȘANSE ÎNTRE FEMEI ȘI, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantul a arătat în motivele de recurs formulate, că sentința recurată cuprinde motive contradictorii, în sensul că prima instanță a obligat pârâta la acordarea sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, menționând procentul de 25 % pentru fiecare supliment în parte,însă a respins în mod greșit acordarea drepturilor și pentru viitor.
A solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul obligării pârâților la plata suplimentului postului de 25% din salariul de bază, precum și a suplimentului treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază și pentru viitor.
În recursul promovat de către pârâta AGENȚIA. PT. EGALITATE DE ȘANSE ÎNTRE FEMEI ȘI s-a arătat că sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art.304 pct. 4 și 9 Cod proc. civilă, prima instanță pronunțând o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, sentința fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a susținut, în ceea ce privește cuantificarea suplimentelor solicitate de reclamantă, că nu este posibilă negocierea individuală privind sporurile salariale, iar actul normativ care să prevadă un sistem unitar de salarizare a funcționarilor publici nu este în vigoare la această dată, astfel că solicitarea reclamantei ca instanțele judecătorești să reglementeze o omisiune legislativă ar echivala cu transformarea puterii judecătorești într-un legislator pozitiv, ceea ce contravine dispozițiilor art.61 din Constituție.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursul formulat, modificarea sentinței pronunțate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând recursul formulat de pârâtă, Curtea îl găsește fondat, așa cum se va arăta în continuare.
Reclamanta are calitatea de funcționar public, fiind salarizați în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. prin Statutul funcționarilor publici, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În privința ultimelor două componente, prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG 6/2007 act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest context legal, se pune problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici.
Astfel, se apreciază că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia.
Faptul că, alin. 3 al art. 31 din 188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult decât atât, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamant în petitul cererii lor fiind arbitrar și fără susținere legală.
Aceste aspecte conduc la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
În atare situație, reclamanta este în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final - punerea în executare, și pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituia României, conform căruia deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora.
În acest sens, prin Decizia nr.820/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantului privind faptul că drepturile solicitate constituie "un bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța Europeană a decis în jurisprudența sa că atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pendinte" pe rolul jurisdicțiilor interne, acestea nu făceau să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că "o creanță nu poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat" (decizia din 18 octombrie 2002, - și alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocată de reclamant nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul l la CEDO.
În același sens este și jurisprudența constantă a ( soluția de principiu pentru unificarea practicii adoptată la data de 6 aprilie 2009).
În raport de aspectele analizate, se apreciază că reclamanta nu a făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei.
Recursul reclamantului va fi respins ca nefondat, pentru aceleași considerente.
Pentru motivele expuse anterior, Curtea, în baza art. 312 alin.1, va respinge recursul reclamantei, se va admite recursul formulat de pârâtă, se va modifica sentința în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI pentru împotriva sentinței numărul 421 din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Admite recursul pârâtei AGENȚIA. PT. EGALITATE DE ȘANSE ÎNTRE FEMEI ȘI.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Alina Răescu - - |
Grefier, |
Red. Jud.T
Ex.2//16.10.2009
Jud. fond T
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Alina Răescu
