Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 409/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
Decizia civilă nr.409
Ședința publică din data de 12.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ungureanu Doina
JUDECĂTOR 2: Bîcu Vasile
JUDECĂTOR 3: Stănișor Denisa
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ, împotriva sentinței civile nr.2208/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă CAMER DE CONTURI DIN CADRUL CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns recurentul - reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ și intimata - pârâtă CAMER DE CONTURI DIN CADRUL CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, pârâta a depus la dosar în data de 04.02.2010 întâmpinare, în 2 exemplare, prin serviciul registratură.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.150 pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr-, reclamantul SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ, în contradictoriu cu pârâta CAMERA DE CONTURI Bas olicitat anularea deciziei nr. 61/15.12.2008 emisă de directorul Camerei de Conturi
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 02.10.28.11.2008 s-a efectuat Ia Sector 3 controlul asupra contului de execuție al bilanțului contabil pe anul 2007, finalizat cu un raport intermediar în baza căruia a fost emisă decizia atacată. La 30.12.2008 sector 3 formulat întâmpinare împotriva deciziei solicitând anularea acesteia în sensul eliminării punctului 9 și a reconsiderării constatărilor și măsurilor de Ia punctele 1-8. La 23.01.2009 pârâtul a înaintat Camerei de Conturi Boa dresă în susținerea întâmpinării împotriva punctului 9 al deciziei.
A mai arătat reclamantul că pe baza unui raport intermediar nu poate fi emisă o decizie legală, iar instrucțiunile nr. 2851/NV/12.11.2008 nu sunt opozabile și aplicabile, nefiind publicate în monitorul oficial.
În ceea ce privește punctul 9 din decizia atacată reclamantul a arătat că s-a dispus în mod greșit recuperarea cheltuielilor de transport, având în vedere că acestea au fost acordate legal, în conformitate cu contractul colectiv de muncă și acordul colectiv de muncă, iar sumele necesare au fost incluse în bugetul sector 3 aprobat prin HCL sector 3 nr. 25/26.02.2007.
Prin sentința civilă nr. 2208/15.06.2009, Tribunalul Bucureștia respins acțiunea ca neîntemeiată.
În motivare, prima instanța a arătat că prin decizia nr. 61/15.12.2008 (fila 121 și următ.) emisă de directorul Camerei de Conturi B s-a dispus Ia punctul 9 să se stabilească prin fișa postului care sunt funcțiile care presupun deplasări frecvente în interesul serviciului în interiorul localității, să se întocmească lista acestor funcții cu solicitarea aprobării de către ordonatorul principal de credite și să se recupereze sumele achitate necuvenit în perioada 2007/2008.
Având în vedere că reclamantul a achiesat (adresa 42/23.01.2009-fila 108) doar la atacarea punctului 9 din decizie de către, iar întâmpinarea are regimul unei plângeri prealabile conform art. 7 din legea 554/2004, acțiunea de față nu poate avea ca obiect mai mult decât s-a atacat prin plângerea prealabilă. Rezultă astfel că obiectul acțiunii de față este anularea punctului 9 al deciziei 61/15.12.2008. De altfel chiar din motivarea acțiunii se poate observa că reclamantul nu a adus nici o critică punctelor 1-8 din decizie.
Deși regulamentele Curții de Conturi reglementează doar dreptul entității verificate de a formula întâmpinare împotriva actului de control (în cauza de față sector 3) și de a ataca ulterior încheierea prin care s-a soluționat întâmpinarea, tribunalul a considerat că această reglementare specială nu poate aduce atingere dreptului oricărei persoane care se consideră vătămată să atace actele Curții de Conturi în condițiile legii 554/2004. Din aceste motive reclamantul are calitate procesuală activă în prezenta cauză, ca reprezentant al membrilor de sindicat ce se consideră vătămați prin punctul 9 al deciziei 61/15.12.2008.
În ceea ce privește critica privind nepublicarea instrucțiunilor nr. 2851/NV/12.11.2008, tribunalul a constatat că aceasta nu a fost invocată pe calea întâmpinării asimilate plângerii prealabile după cum am arătat, astfel că prin acțiune nu pot fi aduse critici de nelegalitate neinvocate în plângerea prealabilă. De altfel controlul nu s-a efectuat în baza acestor instrucțiuni, ci în baza normelor de control aprobate prin hotărârea nr. 33/27.02.2003.
În ceea ce privește raportul de control în baza căruia a fost emisă decizia, tribunalul a constatat că raportul de control intermediar se întocmește în cazul în care se constată abateri financiar contabile și se semnează atât de către controlorii financiari cât și de către reprezentanții legali ai persoanei juridice controlate. Aceștia din urmă vor arăta Ia momentul semnării dacă au obiecțiuni pe care au obligația de a le transmite în 5 zile structurii Curții de Conturi care a efectuat controlul. Ulterior se întocmește un raport de control, cuprinzând sinteza constatărilor din raportul intermediar și eventual răspunsul la obiecțiuni, care este semnat doar de către controlorii financiari.
În cauza de față raportul de control intermediar a fost semnat fără obiecțiuni de către reprezentanții. În aceste condiții are aceeași valoare ca și un raport de control definitiv. S-ar da dovadă de un formalism excesiv dacă s-ar interpreta normele aplicabile în sensul nulității deciziei atacate pentru neîntocmirea a încă un raport de control care să reia aceleași constatări, singura diferență fiind că nu ar mai purta și semnătura reprezentatului persoanei controlate. De altfel nu a invocat nici o vătămare care i s-ar fi produs prin încheierea în acest mod a actului atacat.
În ceea ce privește punctul 9 al deciziei 61/15.12.2008, tribunalul a constatat că prin măsurile dispuse nu se aduce nici o vătămare intereselor membrilor de sindicat reprezentați de către reclamant. Susținerile sale, în conformitate cu care cheltuielile de transport au fost acordate în conformitate cu contractul colectiv de muncă și acordul colectiv de muncă, iar sumele necesare au fost incluse în bugetul sector 3 aprobat prin HCL sector 3 nr. 25/26.02.2007, nu vin în contradicție cu măsurile dispuse, respectiv să se stabilească prin fișa postului care sunt funcțiile care presupun deplasări frecvente în interesul serviciului în interiorul localității, să se întocmească lista acestor funcții cu solicitarea aprobării de către ordonatorul principal de credite și să se recupereze sumele achitate necuvenit în perioada 2007/2008.
Prin contractul colectiv de muncă și acordul colectiv invocate de către reclamant s-a stabilit plata de către angajator a contravalorii cheltuielilor de transport efectuate în interesul și în timpul serviciului. Aceste drepturi nu pot fi însă acordate decât în cadrul reglementat de Cap. VI - Cheltuieli de transport în cadrul localității (art. 36-41) din HG nr. 1860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului. Or, prin punctul 9 al deciziei 61/15.12.2008 s-au stabilit măsuri prin care să se verifice dacă decontarea cheltuielilor de transport s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, iar în caz contrar să se recupereze sumele plătite nejustificat.
În cazul în care susținerile reclamantului privind plata legală a cheltuielilor de transport sunt reale, dispoziția privind recuperarea sumelor achitate necuvenit în perioada 2007/2008 va rămâne fără efect, neproducând nici o vătămare intereselor membrilor de sindicat reprezentați. Pentru a constata însă legalitatea decontărilor cheltuielilor de transport efectuate este obligatorie aducerea Ia îndeplinire a celorlalte două măsuri dispuse, respectiv să se stabilească prin fișa postului care sunt funcțiile care presupun deplasări frecvente în interesul serviciului în interiorul localității, să se întocmească lista acestor funcții cu solicitarea aprobării de către ordonatorul principal de credite, în conformitate cu prevederile art.36 și art. 40 din HG nr. 1860/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta arătând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa ca neîntemeiată întrucât în realitate decontarea cheltuielilor de transport în cadrul localității, în interesul serviciului a fost efectuată avându-se în vedere prevederile Acordului și Contractului colectiv de muncă Ia nivel de unitate din 2007 și Hotărârea Consiliului Local sector 3 nr.25/26.02.2007.
Sindicatul din Administrația Publică, a fost nevoit să formuleze recurs împotriva Sentinței civile nr.2208/15.06.2009 solicitând modificarea acesteia, în totul, pentru motivul prevăzut în art.304 pct 9.pr.civ. recurs ce trebuie admis în sensul constatării ca legale a deconturilor pentru transportul în interesul serviciului, pe perioada 2007-2008, angajaților sector 3.
Din probele administrate, Curtea reține că prin contractul colectiv de muncă și acordul colectiv invocate de către reclamant s-a stabilit plata de către angajator a contravalorii cheltuielilor de transport efectuate în interesul și în timpul serviciului. Aceste drepturi nu pot fi însă acordate decât în cadrul reglementat de Cap. VI - Cheltuieli de transport în cadrul localității (art. 36-41) din HG nr. 1860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului. Or, prin punctul 9 al deciziei 61/15.12.2008 s-au stabilit măsuri prin care să se verifice dacă decontarea cheltuielilor de transport s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, iar în caz contrar să se recupereze sumele plătite nejustificat.
În cazul în care susținerile reclamantului privind plata legală a cheltuielilor de transport sunt reale, dispoziția privind recuperarea sumelor achitate necuvenit în perioada 2007/2008 va rămâne fără efect, neproducând nici o vătămare intereselor membrilor de sindicat reprezentați. Pentru a constata însă legalitatea decontărilor cheltuielilor de transport efectuate este obligatorie aducerea Ia îndeplinire a celorlalte două măsuri dispuse, respectiv să se stabilească prin fișa postului care sunt funcțiile care presupun deplasări frecvente în interesul serviciului în interiorul localității, să se întocmească lista acestor funcții cu solicitarea aprobării de către ordonatorul principal de credite, în conformitate cu prevederile art.36 și art. 40 din HG nr. 1860/2006.
Din aceste motive, în baza art. 304 pct. 9, 3041și 312. proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ, împotriva sentinței civile nr.2208/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă CAMERA DE CONTURI DIN CADRUL CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - --
GREFIER
Tribunalul București
Secția a IX-a de Contencios
Administrativ și Fiscal
Judecător fond
Red. Jud. /2 ex./23.02.2010
Președinte:Ungureanu DoinaJudecători:Ungureanu Doina, Bîcu Vasile, Stănișor Denisa
