Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 411/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.411
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.04.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.2344/16.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și pârâții - intimați GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL B, GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA T și GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA A, având ca obiect acordare drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - intimat, lipsă avocat, pentru pârâta - recurentă A se prezintă consilier juridic, pentru pârâții - intimați Garda Financiară - Comisariatul General și Garda Financiară - Secția T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta - intimată Garda Financiară - Secția
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a atașat dosarul nr.2187/2005 al Tribunalului Arad.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei - recurente pune concluzii de admitere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului - intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților - intimați Garda Financiară - Comisariatul General și Garda Financiară - Secția T pune concluzii de respingere a recursului pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2344 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând stimulente prevăzute de art.9 (a) din nr.OG91/2003, pentru perioada 01.01.2004 -01.03.2006, în sumă de 64.737 lei.
A fost respinsă acțiunea față de pârâții Garda Financiară - Comisariatul General B, Garda Financiară - Secția T și Garda Financiară - Secția A, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost obligată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.05.2007, în baza Deciziei civile nr.202/13.03.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin care a fost casată sentința civilă nr.1470/31.10.2006, pronunțată de Tribunalul Arad - Secția civilă, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare la Secția contencios administrativ, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Garda Financiară - Comisariatul General B, Garda Financiară - Comisariatul Regional T și a cerut obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale constând în stimulente, reprezentând trei salarii/lună în cuantum total de 95.666 lei pentru perioada 01.01.2004 - 01.03.2006.
În fapt a susținut că prin decizia nr.76/23.01.2004, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aad ispus mutarea sa de la Garda Financiară la Serviciul de Colectare executare Silită Persoane Juridice din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A, dar ca urmare a anulării acestei decizii prin sentința civilă nr.440/2005, pronunțată de Tribunalul Arad, irevocabilă, a fost reintegrat la data de 01.03.2006 în funcția deținută anterior.
Mai arată reclamantul că în perioada cât Decizia nr.76/23.01.2004 a produs efecte i-a fost menținut salariul de bază, dar în această perioadă a fost lipsit de drepturile salariale reprezentând stimulentele lunare prevăzute de Normele de aplicare a nr.OUG91/2003 art.9 lit. a) privind organizarea Gărzii Financiare, al căror cuantum era cel mult 3 salarii de bază lunare brute.
Prin întâmpinare pârâta Garda Financiară - Comisariatul General a invocat lipsa calității procesuale pasive, cu motivarea că plata drepturilor salariale este obligația ordonatorului terțiar de credite, Garda Financiară - Comisariatul Regional
Pe fond a cerut respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, întrucât stimulentele pretinse de reclamant reprezentând cel mult 3 salarii de bază lunare brute, nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii ci se acordă comisarilor Gărzii Financiare, care au contribuit direct la constituirea fondului de stimulente.
Direcția Generală a Finanțelor Publice A prin întâmpinare a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât reclamantul fiind încadrat la Garda Financiară A, prin hotărârea judecătorească, această instituție are obligația de a acorda drepturile salariale și a altor drepturi bănești.
Pe fond a cerut respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, cu motivarea că stimulentele cerute de reclamant nu fac parte din saraiul de bază și nu se atribuie în mod obligatoriu, iar pe perioada cât a operat mutarea sa la Administrația Finanțelor Publice A, a beneficiat de stimulentele lunare specifice funcției deținute.
Pentru aceleași considerente, pârâta Garda Financiară - Comisariatul Regional Tac erut respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, raportat la prevederile nr.HG533/2007 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, prin care s-au înființat secțiile județene ale Gărzii Financiare cu personalitate juridică.
În judecarea cauzei după casare, reclamantul a chemat în judecată ca pârâtă Garda Financiară - Secția A și și-a precizat cuantumul despăgubirilor la suma de 64.737 lei conform calculului depus de 64.737 lei conform calculului depus de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâta Garda Financiară - Secția A, prin întâmpinare a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, raportat la perioada pentru care reclamantul cere drepturile salariale 01.01.2004 - 01.03.2006 și intrarea în vigoare a nr.HG533/2007 publicat în Monitorul Oficial nr.407/18.06.2007.
Pe fond a cerut respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, întrucât pentru perioada menționată reclamantul a fost salariat la același nivel cu cel de la Garda Financiară și a primit stimulent lunar, potrivit cu responsabilitățile și realizările personale în funcția deținută și ca urmare orice alte sume în plus ar fi nelegale.
Instanța a pus în discuție excepțiile invocate de pârâți la termenele de judecată din 26.06.2007 și 16.10.2007, excepțiile fiind unite cu fondul.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Financiare - Comisariatul General, Garda Financiară - Comisariatul regional T și Garda Financiară - Secția A și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice A, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.18 alin.1 și 3, instanța soluționând cererea la care se referă art.8 alin.1, poate după caz să anuleze în tot sau în parte actul administrativ și să hotărască și asupra despăgubirilor pentru daune materiale și morale cauzate dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, se poate adresa instanței competente în termen de 1 an prevăzut de art.11 alin.2, așa cum prevede art.19 din Legea nr.554/2004.
Întrucât despăgubirile solicitate de reclamant, reprezentând diferențe salariale rezultate din nelegalitatea unui act administrativ, Decizia A nr.76/2004, acțiunea are ca temei de drept art.19 din Legea nr.554/2004.
Cum actul nelegal anulat de instanța de judecată a fost emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, instanțele de judecată reținând numai culpa acesteia, fiind respinsă cererea de chemare în garanție a Gărzii Financiare - Comisariatul general, calitatea procesuală pasivă în acțiune privind despăgubiri pretinse a fi produse de actul nelegal, o are Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pe lângă aceasta se adaugă și faptul că pârâta Garda Financiară - Comisariatul General în calitate de ordonator secundar de credite nu are obligații de plată a salariilor funcționarilor din structurile regionale sau județene, iar Garda Financiară - Comisariatul Regional T nu mai există, această structură fiind desființată prin nr.HG533/2007.
Revenind la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul comisar la Garda Financiară A, prin decizia nr.76/23.01.2004 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a fost trecut începând cu data de 01.01.2004 pe funcția publică de execuție, consilier superior I la Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A, cu menținerea salariului de încadrare și a sporului de vechime.
Ca urmare, a anulării Deciziei nr.76/2004 de către instanțele de judecată, reclamantul a fost reîncadrat în funcția de comisar la Garda Financiară A la data de 01.03.2006.
În perioada în care a desfășurat activitatea în cadrul Administrației Finanțelor Publice A, reclamantul a beneficiat de stimulente aferente funcției publice în sumă de 3.291 lei, așa cum rezultă din adresa Direcției Generale a Finanțelor Publice A nr.32239/02.10.2006 (fila 13 dosar civil).
Întrucât în funcția de comisar în cadrul Gărzii Financiare A, din care a fost mutat nelegal, a beneficiat de stimulentele prevăzute în Normele de aplicare a nr.OUG91/2003 art.9 lit. a), care reprezintă cel mult 3 salarii lunare brute, reclamantul a considerat că prin mutarea sa nelegală a fost lipsit de aceste drepturi salariale, fiind îndreptățit la recuperarea acestui prejudiciu.
Prin adresa nr.20/13.08.2007 (fila 22 dosar) Direcția Generală a Finanțelor Publice Aac omunicat la solicitarea instanței cuantumul stimulentelor de care ar fi beneficiat reclamantul dacă nu ar fi operat mutarea, acesta fiind de 64.737 lei, sumă pe care reclamantul și-a însușit-
Acțiunea reclamantului este întemeiată.
Ca urmare a anulării Deciziei nr.76/2004, la reintegrarea în funcția deținută, reclamantul este îndreptățit la acordarea despăgubirilor care să acopere prejudiciul suferit și care a constat și prin faptul că nu a beneficiat de stimulentele prevăzute de art.9 lit. a) din Normele de aplicare a nr.OUG91/2003. Nu are relevanță fondul din care acestea se plătesc și nici dacă în perioada 01.01.2004 - 01.03.2006 reclamantul a contribuit conform art.8 din Norme la constituirea fondului, întrucât acesta nu s-a datorat culpei sale.
Cu atât mai mult cu cât din actele dosarului (fila 19 dosar civil) rezultă că în fiecare lună anterior mutării a primit stimulente.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, instanța a avut în vedere că în aceeași perioadă reclamantul a primit stimulente în sumă de 3.291 lei, ca funcționar public în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice A, neputând cumula toate aceste stimulente, astfel că suma se va scădea, cuantumul despăgubirilor fiind de 61.446 lei.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept menționate, instanța în temeiul art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004, art.117 din Legea nr.188/1999, art. 1082 - 1086 cod civil și art.161 alin. 4 Codul muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A să plătească reclamantului despăgubiri în sumă de 61.446 lei.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâta să plătească și cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 200 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A și a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a invocat în primul rând, pe cale de excepție, prescrierea dreptului la acțiune, conform art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004, care prevede că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut de alin.1 dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului - verbal de concediere, după caz.
Recurenta consideră că în raport de data când reclamantul a luat la cunoștință de Decizia nr.76 din 23 ianuarie 2004, termenul de un an era până la data de 23 ianuarie 2005, acțiunea a fost introdusă la data de 10 mai 2006, astfel că este tardiv formulată.
Recurenta susține în continuare, că aceasta nu are obligația de a plăti stimulente reclamantului având în vedere că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a dispus reîncadrarea acestuia la Garda Financiară și această instituție are obligația de acordare a unor eventuale drepturi salariale și a altor drepturi bănești reclamantului. Or, acordarea acestor stimulente este și neîntemeiată în condițiile în care aceste stimulente nu fac parte din salariul de bază și nu se suportă din fondul de salarii.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații, Garda Financiară - Secția A și au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr.2344 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad ca temeinică și legală (filele 10-13 dosar).
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata sumei de 61.446 lei, cu titlu de stimulente pentru perioada 01.01.2004 - 01.03.2006.
Prima instanță a apreciat în mod legal că acțiunea în despăgubiri întemeiată pe prevederile art.19 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, a fost introdusă în termenul legal de un an de la data de 1 martie 2006 când reclamantul a fost reintegrat în funcția deținută anterior conform unei hotărâri judecătorești irevocabile astfel încât excepția invocată de recurentă, privind tardivitatea formulării acțiunii în despăgubiri este neîntemeiată. De asemenea, prima instanță, în mod corect a obligat-o pe pârâta recurentă la plata despăgubirilor către reclamant deoarece, aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, fiindcă instanțele au dispus anularea deciziei, deci a actului administrativ nelegal emis de acest organ al administrației publice locale. Or, ca urmare a anulării deciziei nr.76/2004 emisă de A, reclamantul a fost reintegrat în funcția de comisar la Garda Financiară A începând cu data de 1 martie 2006, iar pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 1 martie 2006, are dreptul la plata stimulentelor de care a fost lipsit în mod nelegal în sumă de 61.446 lei, conform actelor depuse la dosar.
Rezultă din cele de mai sus că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate astfel că în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul pârâtei ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
Văzând și dispozițiile prevăzute de art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A, împotriva sentinței civile nr.2344 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
aflată în
semnează vicepreședinte,
GREFIER,
- -
RED:/06.05.08
TEHNORED:/08.05.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
