Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 414/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 414/CA/2008
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 228/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant - în nume propriu și în calitate de împuternicit al intimaților reclamanți, și, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 15 lit. a din legea 146/1997 și că împuternicitul intimaților reclamanți a depus la dosar, cu titlu de practică judiciară, un set de sentințe definitive și irevocabile, care au același obiect ca și prezenta cauză.
Se constată că pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Sibiu nu au formulat și depus la dosarul cauzei concluzii scrise privind poziția asupra excepției invocate de Ministerul Justiției.
Instanța, după deliberare, respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției nu are legătură cu soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul reclamant - în nume propriu și pentru ceilalți intimați reclamanți solicită respingerea recursurilor declarate de Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia ca neîntemeiate și nelegale, având în vedere motivele invocate, practica judiciară depusă la dosar și celelalte acte ale dosarului și menținea sentinței civile nr. 228/CA/2007 pronunțată de tribunalul Sibiu. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- reclamanții, și, funcționari publici în cadrul Tribunalul Sibiu au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL SIBIU, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calculare și plata despăgubirilor reprezentând sumele ce li s-ar fi cuvenit cu titlu de diferență de salariu pe perioada 01.09.2004 - 01.11.2007, calculate conform anexei nr.1 din nr.OUG 192/2002 așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 228/2003, anexa nr. 1 din nr.OUG 82/2004, așa cum a fost aprobat prin legea nr. 9/2005, anexei nr. 1 din nr.OUG 92/2004 așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 76/2005, anexei nr. 1 din nr.OG 2/2006 așa cum a fost aprobată prin legea nr. 417/2006 și anexei nr. 1 din nr.OG 6/2007 așa cum a fost aprobată prin legea nr. 232/2007.
Reclamanții au mai solicitat ca plata despăgubirilor constând în drepturi bănești cuvenite și neachitate să fie actualizate cu indicii de inflație începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective a acestora, conform art. 1084-1086 Cod Civil.
S-a mai solicitat ca pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI să includă în bugetul de stat respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței a sumelor datorate reclamanților cu titlu de despăgubiri solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Reclamanții au solicitat și obligarea acordării în continuare către reclamantă a acelor drepturi salariale cu cele prevăzute în legislația de salarizare pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție B - pentru a elimina situația de discriminare statuată prin Hotărârea nr. 262/21.06.2007 a
În aceeași acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției să vireze sumele anterior menționate în contul pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, care să-i vireze Tribunalului Sibiu urmând ca acesta să fie obligat să procedeze la plata efectivă către fiecare reclamant a acestor despăgubiri.
De asemenea se solicită obligarea pârâtului Curtea de Apel Alba Iulia să procedeze la refacerea deciziilor de încadrare precum și la operarea și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant cu evidențierea corectă și completă a evoluției profesionale și a veniturilor realizate, astfel cum vor fi dispuse de instanța de judecată prin sentința civilă ce urmează a fi pronunțată.
În motivarea acțiunii au arătat în esență că beneficiază de o salarizare diferită, discriminatorie față de aceeași categorie de personal care funcționează la și, deși sunt recrutați și au același atribuții ca și aceștia. Reclamanții au susținut că în calitate de persoane discriminate au dreptul la despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Prin sentința nr. 228/CA/2007 tribunalul a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL SIBIU și în consecință a obligat pe acești pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești, pentru perioada 01.09.2004 - 11.11.2007 actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective, mai puțin pentru reclamanta, căreia i-au fost acordate diferențele menționate numai pentru perioada 01.09.2004 - 30.04.2005. A obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL SIBIU să plătească reclamanților drepturile salariale precizate mai sus și pentru viitor, până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici. A obligat pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA să procedeze la refacerea deciziilor de încadrare în muncă precum și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă a fiecărei reclamante conform prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al Tribunalului Sibiu, că organizarea și funcționarea acestui departament este aceeași ca și la J, activitatea desfășurată de funcționari are același conținut, dar salarizarea este diferită, inechitabilă și discriminatorie pentru reclamanți. În aceste împrejurări, potrivit art. 2 alin. 11 din nr.OG 137/2000 și art. 1092, 1084 cod civil s-a reținut că reclamanții au dreptul la repararea prejudiciului cauzat.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției.
Totodată în notele scrise depuse ulterior declarării recursului Ministerul Justiției a ridicat și excepția de neconstituționalitate a art. 20 din OG137/2000, excepție care a fost pusă în discuția părților, iar în deliberare Curtea a respins-o ca inadmisibilă în baza art. 29 alin.6 din Legea nr. 47/1992, constatând că soluțiile CNCD au un caracter de recomandare și în consecință nu au o legătură directă cu modul de soluționare al prezentei cauze.
Recurenta Curtea de Apel Alba Iuliaa susținut că hotărârea este nelegală întrucât reține în mod greșit existența unei situații discriminatorii în speță. Din contră, reclamanții nu pot fi considerați ca fiind victime ale unei discriminări deoarece se află într-o situație deosebită de aceea a funcționarilor din departamentul similar al, au un alt conținut concret al atribuțiilor de serviciu, de o altă complexitate și responsabilitatea funcției. Recurenta a invocat prev. art. 4 din OG6/2007, decizia nr. 168/1998 și practica CEDO - cauza Marks împotriva Belgiei, 1979. mai arătat că hotărârea CNCD nr. 262/21.06.2007 nu are caracter obligatoriu pentru instanțe și a fost atacată în contencios administrativ de către Ministerul Justiției.
Recurentul Ministerul Justiției și-a întemeiat în drept cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr. civ. solicitând pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
O primă critică vizează acordarea de către Tribunal a unor drepturi neprevăzute de legislația în vigoare inclusiv pentru viitor, dispoziție prin care prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare. În argumentația adusă, recurentul arată că este incorectă invocarea în sentință a declarației Universale a drepturilor Omului prin raportare la art. 20 din Constituție, întrucât aceste documente nu pot justifica în sine înlăturarea aplicabilității unei dispoziții în vigoare, respectiv OG6/2007. De asemenea nici referirile la art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale nu sunt concludente, întrucât în cauză nu există un drept în patrimoniul reclamanților care să fie indisolubil legat de exercitarea unui drept garantat de Convenție. În consecință, nu există discriminare.
Al doilea motiv de recurs vizează reținerea incorectă de către Tribunal a unei situații de discriminare în materie de salarizare, cât timp suntem în prezența unor categorii de salariați cu atribuții diferite la locul de muncă, întrucât nivelul la care se prestează activitatea este diferit, respectiv central sau local.
Recursurile sunt nefondate.
Din analiza dispozițiilor art. 125 - 128 ale Legii 304/2004, relative la organizarea și funcționarea departamentelor economico-administrative din cadrul instanțelor judecătorești, Curtea reține că legiuitorul a stabilit o reglementare unitară a principalelor atribuții și a modului de recrutare a funcționarilor publici din cadrul acestor departamente, indiferent de nivelul central sau local al instanțelor judecătorești cărora le aparțin.
De asemenea, motivarea că președintele instanței supreme are calitatea de ordonator principal de credite, spre deosebire de președinții tribunalelor și ai curților de apel, care sunt ordonatori terțiari și secundari de credite, ceea ce ar conferi atribuții diferite managerilor economici nu poate fi reținută întrucât Legea 500/2002 privind finanțele publice nu diferențiază responsabilitățile ordonatorilor de credite în funcție de rangul acestora, principali,secundari și terțiari. Nici unul dintre recurenți nu aduc argumente concrete care să definească situația diferită a funcționarilor față de cea a reclamanților.
Față de acestea, Curtea reține că tratamentul diferențiat aplicat reclamanților constituie o faptă discriminatorie, care contravine prevederilor art. 7 alin. 1 lit. b din 212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Pactului cu privire la drepturile civile și politice, art. 4 pct. 3 din 74/1999 pentru ratificarea Cartei Sociale Europene revizuite și art. 1 alin. 2 din Legea 103/2006 pentru ratificarea Protocolului nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Toate aceste acte normative au în vedere principiul excluderii discriminării în exercitarea dreptului la muncă și asigurarea unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală. Sub acest aspect Curtea apreciază că este oportună reținerea incidenței, în speță, a prevederilor Protocolului nr. 23 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului întrucât aceasta dispune că toți oamenii au dreptul, fără nicio discriminare la salariu egal pentru muncă egală.
Susținerile recurentului Ministerul Justiției că prin soluția adoptată s-au depășit atribuțiile judecătorești nu pot fi reținute de curte deoarece, atunci când instanța de judecată constată că au fost încălcate dispoziții constituționale și prevederile reglementărilor internaționale, are obligația de a restabili supremația legii, egalitatea cetățenilor în fața legii și să impună autorităților publice respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor ocrotite de legislația internă și internațională. Ori, măsurile trebuie dispuse până la înlăturarea discriminării, deci și pentru viitor, până când legiuitorul va adopta un sistem nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici.
Urmare celor expuse, întrucât motivele de recurs formulate de recurenți nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr. civ. și în cauză s-a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în baza art. 312 Cod pr. civ. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârât.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 228/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex. /8.05.2008
Jud. fond,
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
