Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 415/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 415
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER- - -
S-au luat în examinare recursurile, formulate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră D și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva sentinței numărul 1648 din data de 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice și avocat pentru intimatul reclamant -, lipsind recurenții pârâți Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră D și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursurile Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră sunt motivate și declarate în termenul legal, iar recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră D este tardiv declarat.
Avocat pentru intimatul reclamant -, depune concluzii scrise.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra tardivității recursului declarat de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră D și asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră punând în discuție ca motiv de recurs de ordine publică și problema calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră având în vedere instituția cu care reclamantul a avut raportul de serviciu.
Avocat pentru intimatul reclamant -, solicită respingerea recursului declarat de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră D ca tardiv declarat. Cu privire la recursurile formulate de Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor expuse pe larg în concluziile scrise. Cu cheltuieli de judecată atât la fond, cât și în recurs.
Consilier juridic C. pentru intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice, solicită menținerea sentinței recurate în ceea ce privește pe acest pârât ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față se constată următoarele;
Prin sentința nr. 1648 din data de 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a și a
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâtului
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, cu Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Au obligat pârâții, și D să plătească reclamantului suma de 55.580 de lei, reprezentând diferențe ajutoare potrivit dispozițiilor art. 27 și 28 din OG 38/2003, actualizată potrivit indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului, la data plății efective.
Au obligă pârâții, și D, în solidar, să plătească reclamantului suma de 1.260 de lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanță de fond a reținut că, reclamantul, născut la data de 28.04.19500, a lucrat în cadrul D, iar prin decizia de pensie de serviciu anticipată nr. -/22.06.2009, emisă de către Casa de pensii a MAI, au încetat raporturile sale de serviciu, având calitatea de locotenent-colonel în rezervă, având o vechime efectivă ca militar d e 30 ani, 8 luni și 11 zile.
Potrivit art. 27 alin. 1 lit. f din OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, polițiștii beneficiază pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public și personal contractual în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale, precum și în structurile militare ale Ministerului Justiției, de un ajutor stabilit în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziției de activitate.
În raport de cele reținute, s-a constat că reclamantul este îndreptățit să i se acorde de către pârâți un ajutor egal cu suma 55.580 de lei, așa cum rezultă din adresa nr. -/28.08.2009, emisă de către
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
În motivarea recursului pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a susținut că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, deoarece în conformitate cu prevederile art. 57 din nr.OG 38/2003, drepturile bănești se acordă în limita fondurilor aprobate anual Ministerului Administrației și Internelor.
De asemenea, prin art. XIX din nr.OUG 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, ordonatorii de credite au obligația a se încadra în limitele de cheltuieli cu personalul, așa cum sunt acestea prevăzute în legea bugetară anuală.
Fondurile bugetare pentru acordarea ajutoarelor, aprobate prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009 s-au dovedit a fi insuficiente, fiind utilizate în totalitate ca urmare a deschiderilor de credite bugetare efectuate în acest sens în perioada ianuarie-aprilie 2009, deschideri ce au cuprins solicitările de acordare a ajutoarelor la trecerea în rezervă în perioada ianuarie-februarie și, parțial, în luna martie 2009.
Mai mult, recurentul nu a negat dreptul intimatului-reclamant la acordarea ajutoarelor, dar având în vedere actuala situație financiară care reclamă constrângeri de ordin bugetar, la nivelul ordonatorului principal e credite s-au luat în evidență sumele necesare privind acordarea ajutoarelor cuvenite polițiștilor la trecerea în rezervă, urmând a fi alocate în funcție de fondurile bugetare aprobate suplimentar Ministerului Administrației și Internelor.
Sentința instanței de fond a fost criticată și pentru faptul că a dispus obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 1260 lei RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat sumă apreciată ca excesivă, având în vedere "complexitatea pricinii și prestația acestuia".
S-a arătat că potrivit art. 274 alin. 3 pr.civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite sau urmează a fi plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
În același sens s-au invocat și dispozițiile art. 132 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat.
Obiectul cauzei de față este reprezentat de cererea intimatului-reclamant privind acordarea unor drepturi bănești - "ajutoare" la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, ce nu poate justifica prin complexitate onorariul avocațial solicitat a fi achitat în prezent cu titlu de cheltuieli de judecată în condițiile în care astfel de cauze sunt admise doar prin prezentarea unor adeverințe emise de angajator prin care se face dovada celor solicitate.
Tot referitor la problema cheltuielilor de judecată acordate s-a arătat că în cauză s-a acceptat depunerea chitanței de plată a onorariului de avocat la închiderea dezbaterilor, în această situație fiind necesar ca instanța să aducă la cunoștința părții adverse cuantumul onorariului, pentru ca aceasta, în măsura în care apreciază necesar să poată solicita aplicarea art. 274 alin. 3 pr.civ.
S-au invocat dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ. iar în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului recurentei.
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin motivele de recurs formulate, a invocat excepția de prematuritate a acțiunii, arătând că una dintre condițiile necesare exercitării acțiunii și dobândirii calității de parte în procesul civil este dreptul.
Dreptul, pentru a fi valorificat pe cale de acțiune trebuie să respecte anumite cerințe: să fie recunoscut și ocrotit de lege; să fie exercitat potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut de legi; să fie actual, adică să nu fie supus unui termen sau unei condiții suspensive.
Cu privire la cea din urmă cerință, s-a învederat că, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră nu a negat niciodată dreptul reclamantului de a beneficia de drepturile care fac obiectului cauzei deduse judecății, însă, se pune problema dacă, cu privire la ajutoarele solicitate, în momentul introducerii acțiunii, reclamantului i s-a născuse acest drept.
În acest context s-au invocat, dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora sumele necesare Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și propuse a fi incluse în bugetul pentru anul 2009 au fost înaintate Ministerului Finațelor Publice în anul 2008. Or, după cum și reclamantul a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, acesta a fost pensionat anticipat.
Prin urmare recurenta nu putea preconiza în anul 2008 că reclamantul. în anul 2009. îs! va manifesta intenția de a-și înceta raporturile de serviciu cu instituția angajatoare. Această situație a determinat ca în bugetul pentru anul 2009 aprobat prin Legea nr. 18/2009 să nu fie incluse si sumele solicitate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Pentru a se putea proceda la plata drepturilor solicitate de reclamant în anul 2009, acestea trebuia să fie incluse în bugetul pe anul 2009 și numai în cazul în care nu erau acordate, puteau face obiectul unei acțiuni în instanță promovată în anul 2009.
În același sens s-au invocat dispozițiile art. 57 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "Acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanța se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților prevăzute la art. 1". Or, fondurile bugetare pentru anul 2009 au fost aprobate la data de 27.02.2009, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României a legii bugetului pentru anul 2009 și fără a se avea în vedere sumele care fac obiectul prezentei acțiuni.
Urmare a pensionării anticipate a reclamantului. Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a procedat la includerea în bugetul pentru anul 2010 a drepturilor solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, acordarea acestora făcându-se după aprobarea bugetului în discuție.
Astfel, dreptul de acționa al reclamantului se naște numai dacă plata drepturilor solicitate nu vor fi acordate după aprobarea bugetului pe anul 2010.
Prin urmare dreptul solicitat prin acțiune este supus unui termen, astfel că nu mai sunt îndeplinite cerințele pentru a fi valorificat pe calea acțiunii.
Referitor la problema cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță s-au învederat dispozițiile art. 275 proc.civ. potrivit cărora: "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afara numai daca a fost dus în întârziere înainte de chemarea în judecata."
Raportat la aceste prevederi legale s-a arătat că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră nu a fost dus în întârziere înainte de chemarea în judecată pentru a putea răspunde solidar în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, iar prin intermediul întâmpinării, pârâta a recunoscut pretențiile reclamantului încă de la prima zi de înfățișare, astfel că sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca aceasta să fie exonerată de la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune.
Referitor la excepția tardivității recursului formulat de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră D se reține că potrivit art. 20 alin. 1 din Legea 554/2004 și art. 301 cod procedură civilă hotărârea pronunțată în materia contenciosului administrativ poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Nerespectarea acestui termen atrage respingerea căii de atac declarate cu depășirea sa ca tardivă.
În speță hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră D la data de 18.12.2009 conform dovezii de comunicare aflate la fila 48 a dosarului de fond iar recursul acestui pârât a fost declarat la data de 18 ian. 2010, conform rezoluției de primire a acestui, cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru promovarea acestei căi de atac, astfel că recursul formulat e acest pârât este tardiv.
Examinând recursul pârâților Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit prevederilor art. 3041pr. civ. Curtea se reține cu prioritate că raportul de serviciu al polițistului ca și raportul de serviciu al celorlalți funcționari publici se stabilește între acesta și unitatea de poliție la care își desfășoară activitatea, fapt ce rezultă din analiza coroborată a dispozițiilor Legii 360/2002 privind Statutul polițistului, ce face referire în mai multe articole la încadrarea polițistului într-o anumită unitate sau structură de poliție (de ex. art. 21 alin. 1 sau art. 32 alin. 1).
Prin urmare, raportul de serviciu în temeiul căruia reclamantul este îndreptățit la plata "ajutorului" reglementat prin dispozițiile art. 27 din nr.OG 38/2003 s-a născut și s-a desfășurat între acesta și structura de poliție în cadrul căreia a activat și, în consecință, acordarea ajutorului cuvenit la încetarea raporturilor de serviciu este datorat tot de această structură de poliție, în speță Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că nu se mai impune și analiza celorlalte motive de recurs formulate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 - 3 pr. civ. se vor admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
Potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă se va respinge recursul pârâtului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră D, ca tardiv.
Se va admite în parte acțiunea și va fi obligat numai pârâtul D să plătească reclamantului suma reprezentând diferențe ajutoare actualizată potrivit indicelui de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.
Va fi obligat numai pârâtul D la cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General Al Poliției de Frontieră,împotriva sentinței numărul 1648 din data de 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Respinge recursul pârâtului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră D, ca tardiv.
Admite în parte acțiunea.
Obligă numai pârâtul D să plătească reclamantului suma reprezentând diferențe ajutoare actualizată potrivit indicelui de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.
Obligă pârâtul D la cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Jud.
22 Februarie 2010/2 ex.
Jud.fond
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Lavinia Barbu, Gabriel Viziru
