Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 417/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 417/R-
Ședința publică din 18 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de recurenții, toți cu domiciliul ales la CABINET AVOCAT, cu sediul în Rm. V,-,. 2, județ V, împotriva sentinței 132 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenții - reclamanți, intimata - pârâtă fiind lipsă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin chitanța nr. -, din data de 18.04.2008, emisă de Primăria Pitești, în sumă de 2.00 lei și timbru judiciar în valoare de 0.15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recusului.
Apărătorul recurenților - reclamanți, având cuvântu, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. De asemenea, arată că potrivit Ordinului nr.496 din 28 iulie 2003 s-a introdus punctul 9.2 care prevede că: indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.132/29.01.2008 a Tribunalului Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ - fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de, și în contradictoriu cu pârâta comuna, jud.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 10 decembrie 2007, și au solicitat obligarea pârâtei comuna la plata drepturilor salariale, reprezentând indemnizația de dispozitiv pe perioada anilor 2004-2007, indexate cu indicele de inflației de la data scadenței și până la efectuarea plății, sub motiv că prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496 din 28 iulie 2003 s-a născut dreptul personalului din administrația publică la o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25%, procent de care beneficiază alți funcționari publici, de exemplu angajații prefecturilor precum și cei din domeniul evidenței informatizate a persoanei, subordonate consiliilor județene și locale; că începând cu anul 2003, potrivit prevederilor OUG nr.192/2002 prin care au fost reglementate drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici precum și potrivit Legii nr.138/1999 și a Ordinului MAI nr.275/2002, modificat prin Ordinul MAI nr.496/2003, personalul civil care funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor beneficiază în afară de salariul de bază de o serie de sporuri și indemnizații printre care și indemnizația de dispozitiv pe care însă pârâta refuză să îl plătească și reclamanților, discriminându-i astfel și încălcând art.1 alin.2 din Legea nr.137/2000.
Analizând acțiuneatribunalula constatat că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primăriei comunei, jud. V și în această calitate beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.188/1999 și nu de dispozițiile legale derogatorii cu caracter special prevăzute în Legea nr.138/1999 pentru funcționarii publici cu statut special.
Tribunalul a constatat, de asemenea că, nu poate fi reținută teza reclamanților potrivit căreia aceștia ar beneficia de prima de dispozitiv în temeiul Ordinului MAI 496/2003, deoarece interpretarea dată de reclamanți acestui ordin este greșită, prin acest act normativ făcându-se doar unele precizări relative la aplicarea Legii nr.138/1999 și pe de altă parte acest ordin nu putea modifica Legea nr.138/1999 în care se prevede sporul de dispozitiv.
De asemenea tribunalul a constatat că reclamanții nu sunt discriminați deoarece beneficiază de drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr.188/1999 și că nu poate fi reținut nici argumentul potrivit căruia există o categorie de funcționari din cadrul prefecturilor sau din cadrul autorităților publice locale ce beneficiază de acest spor și pe cale de consecință el ar trebui să fie acordat și reclamanților căci, argumenteazătribunalul, categoria arătată a păstrat acest spor întrucât funcționarii arătați au fost preluați din cadrul Ministerului Internelor unde beneficiau de sporul în discuție și pentru că aceștia au alte atribuții de serviciu decât cele ale reclamanților.
În fine, tribunalul a constatat că nici OUG nr.192/2002 invocat de reclamanți nu poate fi reținut ca temei al pretențiilor acestora deoarece prevederile art.14 din acest act normativ, ce enumeră elementele de salariu și celelalte sporuri și stimulente, nu includ și sporul de dispozitiv.
La 21.02.2008, și au declarat recurs, criticând soluția primei instanțe ca nelegală.
Se susține că soluția primei instanțe este greșită deoarece dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică și funcționarilor publici din cadrul fostului Minister al Administrației Publice ca urmare a faptului că cel din urmă minister a fost absorbit în cadrul Ministerului Internelor prin formarea noului minister, respectiv Ministerul Administrației și Internelor.
Recurenții mai susțin că, prin pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003 ce a completat și modificat Ordinul MI nr.275/2002 a fost prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și că a fost modificat și punctul 31.1 prin care se definea categoria de personal civil, noua definiție incluzând în această categorie funcționarii publici și personalul contractual din cadrul MAI.
De asemenea, recurenții mai argumentează că ordinul arătat este emis ulterior OUG nr.63/2003 creând astfel prezumția că modificările și completările aduse Ordinului MI nr.275/2002 se aplică tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din sfera administrației publice. Mai mult, susțin recurenții, textul din pct.9.2 nu face nicio distincție privind acordarea indemnizației numai personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, ci se referă la domeniul administrației publice; iar pct.31.1 specifică faptul că personalul din domeniul administrației publice beneficiază numai de indemnizația de dispozitiv nu și de celelalte drepturi prevăzute de Legea nr.139/1999.
În fine, recurenții susțin că argumentul primei instanțe potrivit căruia reclamanții ar beneficia doar de drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr.188/1999 este greșit deoarece, nu toți reclamanții sunt funcționari publici existând și personal contractual, iar pe de altă parte, potrivit Legii nr.188/1999, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că singurul argument prin care se fundamentează pretențiile reclamanților este Ordinul nr.496/28.07.2003 de completare și modificare a Ordinului MI nr.275/2002, acte normative în virtutea cărora, susțin recurenții, acestora le-ar fi aplicabilă Legea nr.138/1999 ce prevede dreptul la sporul de dispozitiv.
Curtea constată că acest argument este nefondat deoarece, prin logica lor, recurenții răstoarnă ierarhia normelor juridice pentru a ajunge să pretindă sporul în discuție.
Ordinele miniștrilor sunt acte normative, însă ele fiind emise de organe ale puterii executive prin ele nu se poate modifica sau adăuga la o lege deoarece acest din urmă act normativ este emis de puterea legislativă, singura putere ce are autoritatea de a stabili drepturile salariale. Dacă s-ar admite teza recurenților ar însemna să se răstoarne și raportul dintre puterea legislativă și cea executivă. Prima reglementează, în speță, drepturile salariale iar cea din urmă nu poate face decât să organizeze executarea legii, și atât.
Raportul dintre puterea legislativă și cea executivă relativ la puterea actelor normative emise de acestea și implicit la ierarhia acestor acte normative este prevăzut în art. 73, art.76 și art.108 din Constituția României și respectiv art.4 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă.
Potrivit art.73 alin.1-3 litera j din Constituție,arlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare. Legile constituționale sunt cele de revizuire a Constituției. Prin lege organică se reglementează: statutul funcționarilor publici;
Potrivit art.76 alin.2 din Constituție, legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.
Potrivit art.108 alin.1 și 2 din Constituție, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
Potrivit art.4 din Legea nr.24/2000,ctele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte. Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție și prin celelalte legi. Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
În concluzie, curtea constată că în mod corect instanța de fond a decis că reclamanților nu li se aplică Legea nr.138/1999 și că în consecință aceștia nu au dreptul la sporul de dispozitiv prevăzut de această lege.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții, toți cu domiciliul ales la CABINET AVOCAT, cu sediul în Rm. V,-,. 2, județ V, împotriva sentinței 132 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/08.05.2008
Jud.fond G; Gh.;
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru
