Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 421/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 13.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.421
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.04.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN T și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE prin DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ, împotriva sentinței civile nr.76/15.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată, având ca obiect litigiu privind achizițiile publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 01.04.2008, întâmpinare din partea reclamantei - intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza pentru dezbateri.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, scutită de taxa de timbru, reclamanta a solicitat în procedura contenciosului administrativ obligarea pârâtului Consiliul Județean T la recunoașterea dreptului reclamantei la indemnizația de dispozitiv lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază și acordarea acestui drept începând cu data introducerii acțiunii, precum și calcularea și plata retroactivă pe 3 ani anterior introducerii acțiunii a acestei indemnizații.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta își desfășoară activitatea ca funcționar public în cadrul pârâtului iar cu cererea înregistrata sub nr.10884/08.08.2007 a solicitat plata retroactiva a indemnizatei de dispozitiv, însă, dat fiind faptul că cererea sa a fost respinsă, a întreprins prezentul demers judiciar în fața instanței de contencios administrativ, în considerarea prevederilor art.1 art.2 al.1 lit. r) din Legea nr.554/2004, raportat la art.28 al.2 din și art.91 ind.1 din Legea nr.188/1999.
Reclamanta a precizat că este îndreptățită de a beneficia de drepturile bănești sub forma indemnizației de dispozitiv care are drept temei pct.9.2 din Ordinul, nr.496/28.07.2003 conform căruia "indemnizațiile de dispozitiv se acorda personalului civil, ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, adică scopul acestui act normativ îl reprezintă ca în rândul personalului care beneficia de indemnizația de dispozitiv conform Legii nr.138/1999, să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar apoi, să se înlăture discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salariale dintre personalul aflat în subordinea și/sau coordonarea, ori îndrumarea, asigurându-se în acest mod egalitatea de tratament salarial a întregului personal din cadrul aceleiași autorități.
În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile pct.9.2 și pct.31.1 din Ordinul nr.496/28.07.2003, art.13 din Legea nr.138/1991, art.1 al.2 din Legea nr.137/2000, art.1 din Legea nr.554/2004, art.91 ind.1 din Legea nr.188/1999, art.28 și art.54 din Legea nr.53/2003.
Prin sentința civilă nr.76/CA din 15 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta.
A obligat pârâtul Consiliul Județean T la calcularea și plata către reclamanta a drepturilor bănești constând în indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu data introducerii acțiunii, precum și pentru perioada anterioară acestei date, și anume din 21.09.2004 și în continuare până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului de muncă.
A obligat chematul în garanție Ministerul Internelor și Reformei Administrative să aloce pârâtului fondurile necesare pentru efectuarea plății drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv și a act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de funcționar public și își desfășoară activitatea în cadrul, Consiliului Județean
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr.138/1999 și vizează cadre militare angajați pe bază de contract și salariații civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiție.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003, emis de la pct.9.2 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acorda și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct.31.1 se arata că prin personalul civil în sensul prezentului Ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege (Legea nr.138/1999) cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din Legea nr.138/1999, prevede că indemnizația de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezulta așadar, din analiza textelor de lege precitate, că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați beneficiază pe baza de contract, în plus, față de salariații civili și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzute în Legea nr.138/1999, fiind evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003 Ministrul Administrației și Internelor, a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprinși și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială personalului aflat în subordonarea și/sau coordonarea, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
Conform Legii nr.188/1999, republicată, raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei - credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Ordinul nr.496/2003.
Art.20 din Constituția României, prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu declarația universală a drepturilor omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
În același timp, art.2 pct.1 din declarația Universală a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar la art.25 din aceasta normă internațională, se statuează în mod expres, faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru muncă egală.
În plan intern, art.5 din, interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar la art.1 al.1 din nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe baza de naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială ori apartenență la o categorie defavorizatoare, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Așa fiind, în temeiul pct.9.2, pct.31.1 din Ordinul nr.496/2003, art.13 din Legea nr.138/1999, raportat la art.1, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea a fost admisă și în consecință, a obligat pârâtul la calcularea și plata către reclamanta a drepturilor bănești constând în indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu data introducerii acțiunii, precum și pentru perioada anterioară acestei date, și anume din 21.09.2004 și în continuare până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului de muncă.
Totodată instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârât a chematului in garanție și în consecință a obligat chematul în garanție să aloce pârâtului fondurile necesare pentru efectuarea plății drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul județean T și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursurilor se invocă în esență următoarele:
După ce instanța a reținut că indemnizația de dispozitiv reglementată de Legea nr.138/1999 vizează doar anumite ministere și servicii din sistemul de apărare și siguranță națională și, totodată, că Ordinul nr.496/2003 prevede acordarea indemnizației și personalului civil definit la pct.31.1, respectiv funcționarilor publici și personalului contractual din Ministerul Administrației și Internelor, concluzionează că ordinul susmenționat "a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială personalului aflat în subordinea și/sau coordonarea, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități".
O asemenea concluzie este corectă doar pentru situația în care acțiunea ar fi fost promovată de un funcționar public din cadrul Acțiunea, însă, a fost admisă pentru o persoană care nu își desfășoară activitatea în, motiv pentru care argumentația raportată la funcționarii publici din aparatul de specialitate al Consiliului Județean T este absolut eronată, pentru următoarele considerente:
- funcționarii publici și personalul contractual din aparatul de specialitate al Consiliului Județean T nu fac parte, sub nici un motiv, din categoria "personalului civil" din;
- funcționarii publici și personalul contractual din Consiliul Județean T nu se află în subordinea și/sau coordonarea și chiar dacă își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, activitatea lor nu se desfășoară "în cadrul aceleiași autorități", respectiv în
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, învederează faptul că între reclamantă și minister nu există nici un raport juridic, angajații Consiliului Județean T nefiind salariați din bugetul
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fost înființat în temeiul nr.OUG30/2007 privind organizarea și funcționarea
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 "pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin. cooperează cu celelalte ministere și cu alte organe de specialitate ale administrației publice centrale și colaborează cu autoritățile administrației publice locale, structurile asociative ale acestora, patronatele și sindicatele, asociațiile și organizațiile neguvernamentale, cu alte persoane juridice precum și cu persoane fizice în limitele legii".
Așadar, între și autoritățile administrației publice locale nu există raporturi de subordonare. Se invocă și dispozițiile Constituției României și ale Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată potrivit cărora administrația publică din unitățile administrativ - teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și descentralizării serviciilor publice.
De asemenea, nici anterior înființării consiliile județene nu se regăseau în structura ministerului, așa cum rezultă din nr.OUG63/2003.
Susținerea instanței potrivit căreia că "prin Ordinul nr.496/28.07.2003 a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice." este eronată, din următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării, Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
În baza acestei legi a fost emis Ordinul nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din
Indemnizația de dispozitiv prevăzută la pct.9.2 din Ordinul nr.275/2002 cu modificările și completările ulterioare, prevederi introduse prin Ordinul nr.496/28.07.2003 (conform cărora indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice), este întemeiată pe dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999, (potrivit cărora cadrele militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază), precum și pe dispozițiile art.17 alin.3 din nr.OUG63/2003 privind organizarea și funcționarea, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.604/2003, cu modificările și completările ulterioare în vigoare la data emiterii ordinului (potrivit cărora personalul beneficiază de drepturile dobândite anterior conform legislației precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională).
Precizează că personalul civil din ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct.9.2 din Ordinul nr.275/2002 cu modificările și completările ulterioare și personalul oricăror altor structuri ale administrației publice centrale/locale, care nu se află în structura organizatorică a sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În concluzie, personalului din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr.275/2002 cu modificările și completările ulterioare, aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv angajaților
Cu privire la obligarea "de a aloca fondurile necesare pentru efectuarea plății drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv" arată următoarele:
Bugetul Consiliului Județean T se aprobă în conformitate cu dispozițiile Legii nr.273/29.06.2006 privind finanțele publice locale cu modificările și completările ulterioare.
În concluzie, finanțarea bugetului Consiliului Județean T nu se realizează prin bugetul, acesta neavând calitatea de ordonator de credite pentru această instituție.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține faptul că reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul Consiliului Județean T, invocând în susținerea acțiunii sale, reglementările Legii nr.138/1999, Ordinele Ministrului Administrației și Internelor nr.275/2002 și nr.496/2003.
Ordinului nr.296/2003 reține reglementările pe care se fundamentează, respectiv prevederile Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, Legii nr.53/2003 - Codul muncii, Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr.228/2003, Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor și Hotărârii Guvernului nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare și se emite în temeiul art.9 alin. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor.
Punctul 9 din Ordin, a fost completat cu prevederea introdusă sub nr.9.2, conform cu care indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Apoi, se modifică pct.31, dându-i-se următorul conținut:
31. Art.47 din lege:
1.1. Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor; personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților din sectorul bugetar.
Textul art.47 din Legea nr.138/1999, în vechea reglementare, făcea referire la personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, respectiv la personalul militar și civil din cadrul Ap., și
Prin nr.OUG63/2003 a fost înființat Ministerul Administrației și Internelor (reorganizat actualmente în Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin nr.OUG30/2007), posturile acestui minister fiind compuse din cele ale fostului Minister al Administrației Publice, ale fostului Minister de Interne, precum și din cele ale Ministerului d ezvoltării și; - personalul acestor ministere a fost transferat în interesul serviciului și numit pe funcție la noul Minister al Administrației și Internelor, prevăzându-se totodată că acesta beneficiază de drepturile dobândite anterior precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
În contextul prevederilor actelor normative citate, acțiunea reclamantei apare pe deplin justificată, fiind în litera și spiritul acestor texte legale acordarea indemnizației de dispozitiv lunară de 25 % din salariul de bază și către aceștia ca personal civil, corespunzător definirii personalului civil din Ordinul nr.296/2003 pct.31, cu trimitere la art.47 din Legea nr.138/1999 și întemeiată pe pct.9.1 din Ordin.
Rațiunea noilor prevederi a fost determinată, cum rezultă din cronologia adoptării normelor menționate, de reorganizarea Ministerului Administrației și a Ministerului d e Interne în Ministerul Administrației și Internelor, personalului fostului Minister al Administrației, fiindu-i recunoscute aceleași drepturi cu ale personalului fostului Minister de Interne, anterior consacrate acestuia din urmă, prin art.13 al Legii nr.138/1999.
Beneficiul pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003 este acordat "personalului civil din domeniul administrației", fără să distingă între administrația publică centrală și cea locală, aducându-i pe angajații din administrația publică, sub aspectul analizat, la nivelul celorlalți angajați din ministerul nou înființat, în realizarea principiului nediscriminării statuat de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, al normei constituționale din art. 20 și Declarației Universale a Drepturilor Omului, în art.2 pct.1, pentru garantarea dreptului tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
Așadar, dreptul la indemnizația de dispozitiv a fost consacrat legal, acțiunea fiind temeinică și legală.
De menționat și Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 233/15.03.2006, prin care s-a statuat principiul conform căruia obligația plății drepturilor bănești cuvenite și neacordate revine ordonatorilor principali de credite, în speță pârâtului Ministerului Internelor și Reformei Administrative B, iar după caz, ordonatorilor de credite de inferior.
Față de cele ce preced, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Consiliul Județean T și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, împotriva sentinței civile nr.76/CA din 15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 3 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/21.05.08
TEHNORED:/22.05.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
