Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 422/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 06.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.422
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.04.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.83/16.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat - și pârâții - intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru chemata în garanție - recurentă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta chematei în garanție - recurente depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta chematei în garanție - recurente solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.83 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANLEOR și cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect drepturi bănești.
S-a admis cererea de chemare în garanție a FB, cerere formulată de pârâții B și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANLEOR
Au fost obligați pârâții B și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANLEOR B la plata către reclamant a primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2006 - actualizate în raport cu rata inflației.
A fost obligat chematul în garanție B să vireze pârâtului B, sumele necesare plății drepturilor reclamantului, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Pentru a hotărî aceasta, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B, ca și chemat în garanție, instanța a respins-o ca fiind neîntemeiată, deoarece această instituție a fost chemată în garanție de către pârâții, iar conform dispozițiilor art. 15 din nr.HG83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceiași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr.304/2004, art. 19, art. 4 alin. 2 și pct. 30 alin. 2 din Legea nr.500/2002, ce conțin prevederi care obligă de a coordona potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Mai mult, acest minister are calitate procesuală în cauză, în calitatea sa de ordonator principal de credite, având obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile sale, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă.
Analizând excepția inadmisibilității cererilor de chemare în garanție a B, excepție invocată de B, instanța a respins-o ca nefondată, întrucât chiar dacă Ministerul Economiei și Finanțelor B nu este parte într-un raport de muncă, în calitatea sa de ordonator principal de credite, are obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, excepție invocată de T în reprezentarea B conform mandatului și a delegației de reprezentare nr.-/04.12.2007, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât obligativitatea recursului administrativ prealabil este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiune în instanță.
În speță este vorba de nerespectarea sau neaplicarea de către instituțiile publice pârâte a unor dispoziții legale prevăzute de nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Pe de altă parte, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
De menționat că nr.OG38/2003 este lege specială în raport cu dispozițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ și chiar dacă face trimitere la dispozițiile Legii nr.554/2004 nu prevede în mod expres obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile, prevăzută de această lege, generală în raport de dispozițiile nr.OG38/2003.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantului, instanța constată că reclamantul a fost angajat ca agent de poliție în cadrul Inspectoratului Național pentru Evidenta Persoanelor - Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei T - Biroul Evidența Populației, iar în anul 2005 și până la data de 30.06.2006 a fost detașat, în condițiile nr.OG84/2001 cu modificările și completările ulterioare, de la Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor la Direcția de Evidenta a Persoanelor - Serviciul de Evidență a Persoanelor din cadrul Consiliului Județean T, ca urmare a înființării serviciilor publice - comunitare de evidență a persoanelor.
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa atribuțiilor de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, precum și cu recunoașterea tuturor drepturilor salariale acordate prin lege.
Art. 37 pct. 2 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și art. 34 alin. 2 din Legea nr.188/1999 modificată prevede dreptul funcționarului public la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Văzând și dispozițiile art. 40 din nr.OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la plata primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2006,- actualizate în raport cu rata inflației.
Instanța nu poate primi apărarea pârâtelor, prin care au cerut respingerea acțiunii reclamantului, deoarece drepturile solicitate de acesta au fost suspendate prin acte normative, întrucât art. 37 alin. (2) teza I din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu", care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Instanța a constatat că dacă s-ar considera astfel, s-ar încălca atât art. 53 din Constituție cât și reglementările date prin art. l din Protocolul nr. l, adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, convenție ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005 ci, dimpotrivă, acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2006.
Pentru considerentele arătate și în baza temeiurilor de drept indicate, instanța a admis acțiunea reclamantului, așa cum a fost precizată, ca fiind întemeiată și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamant a primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2006 - actualizate în raport cu rata inflației.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cerere formulată de pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANLEOR B, instanța în baza dispozițiilor art. 60 și urm. Cod procedură civilă a admis-o ca fiind întemeiată și a dispus obligarea chematei în garanție să vireze pârâtului MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantului.
În admiterea acestei cereri instanța a avut în vedere împrejurarea că, în bugetul MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B nu au fost prevăzute aceste sume pentru anii 2004 - 2006, drepturile bănești respective fiind suspendate, iar angajarea creditelor și plăților din bugetul instituției pârâte se face numai în limita bugetului aprobat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
Instanța de fond în mod nelegal a obligat pârâtul și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și către Inspectoratul Național pentru Evidența persoanelor B sumele de bani necesare achitării drepturilor bănești.
În acest mod, se apreciază că au fost încălcate dispozițiile art.16 - 30 din Legea nr.500/2002 modificată, privind finanțele publice.
Se arată că nu poate fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea sumelor de bani necesare izvorâte din titluri executorii atâta timp cât ordonatorii principali de credite al cărui fost angajat este reclamantul au solicitat Guvernului rectificarea bugetului de stat, numai după rectificarea acestui buget, ordonatorii principali de credite pot solicita în baza titlurilor executorii eliberarea sumelor necesare achitării drepturilor bănești ce constau în titluri executorii, așa cum de altfel precizează și nr.OG22/2002.
În raport de dispozițiile art.3 din nr.OG22/2002, se susține că în mod nelegal instanța de fond a obligat ca chemat în garanție să vireze sumele de bani necesare plății drepturilor salariale, fără ca ordonatorul principal de credite al reclamantului să facă dovada solicitării rectificării bugetului de stat.
Recursul este nefondat.
Referitor la susținerea pârâtului în sensul că în mod nelegal instanța de fond a obligat ca și chemat în garanție să vireze sumele de bani necesare plății drepturilor salariale din litigiu, Curtea o apreciază ca neîntemeiată, în condițiile în care toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, Legea nr.500/2002 conținând prevederi care obligă Ministerul Economiei și Finanțelor de a coordona sistemul bugetar, în privința pregătirii proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție, sens în care prezenta decizie se impune să-i fie opozabilă pentru a proceda la virarea sumelor de bani necesare ordonatorului principal de credite.
Prin urmare, ordonatorul principal de credite are calitate procesuală pasivă, iar cererea de chemare în garanție a este admisibilă.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea apreciază că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de T, în reprezentarea chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.83 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
aflată în
semnează vicepreședinte
GREFIER,
- -
RED:/09.05.08
TEHNORED:/09.05.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
