Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 424/R/2008 Dosar Nr-
Ședința public din data de 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judector
- --- -președinte secție
- judector
- grefier
Pentru astzi a fost amânat pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu Direcția General a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 153/26.02.2008 pronunțat de Tribunalul Brașov secția comercial și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din 10 iunie 2008, când prțile au lipsit, așa cum rezult și din încheierea de ședinț din acea zi, încheiere care face parte integrant din prezenta decizie și când instanța, pentru a da prților posibilitatea s depun la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17 iunie 2008 iar apoi, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecat faț de lipsa doamnei judector - - - -, este plecat din instanț la seminarul de "Drept Administrativ" organizat de B, a amânat pronunțarea la data de 19 iunie 2008
CURTEA
Prin sentința civil nr. 153/26.02.2008 pronunțat de Tribunalul Brașov secția comercial și de contencios administrativ în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov invocat de pârâții: Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Național Anticorupție.
S-a respins excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de pârâta Direcția Național Anticorupție.
A fost admis excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, și s-a respins acțiunea formulat împotriva acestuia.
S-a admis în parte acțiunea formulat de reclamanții G, și și OG în consecinț:
Pârâții Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție; Direcția Național Anticorupție cu sediul în B, și Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, au fost obligați s plteasc reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de concediu egale cu salariul de baz din luna anterioar plecrii în concediu actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestui drept salarial și pân la data introducerii acțiunii - 31 iulie 2007 - pân la data plții, dup cum urmeaz:
- 1. reclamantului G pentru anii 2004, 2005 și 2006;
- 2. reclamantului pt. perioada 01.07.2004 - 41.12.2004 și pentru anii 2005 și 2006;
- 3. reclamantului pt. anii 2005 și 2006.
S-au respins celelalte pretenții ale reclamanților, respectiv de obligare a pârâților la plata dobânzii legale calculat pe perioada anterioar introducerii acțiunii, de la data nașterii drepturilor salariale.
A fost respins excepția de inadmisibilitate a cererilor de chemare în garanție invocat de Ministerul Economiei și Finanțelor și au fost admise cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulate de pârâții Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Internelor și Reformei Administrative și în consecinț:
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat s vireze pârâților sumele necesare plții drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
Pentru a pronunța aceast soluție instanța de fond a reținut urmtoarele considerente:
Excepția de necompetenț material a Tribunalului Brașov invocat de pârâții Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și este neîntemeiat și a fost respins de instanța de fond pentru considerentul c art. 36 din nr.OG 27/2006 nu este incident în cauz deoarece reclamanții nu contest prin acțiune modul de stabilire a drepturilor salariale potrivit art. 11 din ordonanț ci pretind drepturi neacordate, respectiv primele de concediu aferente anilor 2004 - 2006 reglementate prin art. 37 alin.2 din nr.OG 38/2003.
Ca urmare competența instanței de fond este atestat calitatea reclamanților de funcționari publici cu statut special, în temeiul egii nr. 188/1999 și a egii nr. 360/2002.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calitții procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru considerentul c între reclamanți și acest pârât nu exist raporturi juridice de serviciu, pârâtul având calitatea de terț.
A fost respins excepția lipsei calitții procesuale pasive invocate de pârâta Direcția Național Anticorupție deoarece aceast excepție nu poate fi divizibil, raportat numai la o perioad de timp, fiind o excepție procesual propriu zis și nu o excepție de fond.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea formulat de reclamanți drepturile salariale urmând a fi acordate în raport cu perioada efectiv lucrat conform situației din dosar.
Astfel, instanța de fond a reținut c reclamanții au dreptul la prima de concediu, fiindu-se aplicabile prevederile art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 potrivit crora la plecarea în concediul de odihn polițistul primește o prim de concediu egal cu salariul de baz din luna anterioar plecrii în concediu.
Aceste prevederi se coroboreaz cu art. 10 alin.8 din nr.OUG 43/2002 care prevede c ofițerii și agenții de poliție judiciar, pe perioada numirii în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, au drepturile și obligațiile prevzute de lege pentru ofițerii de poliție și agenții de poliție, cu excepțiile prevzute în ordonanț.
Nu pot fi primite aprrile prților care invoc prevederile anexei 4 din nr.OG 38 pct. 1 lit. a) atâta vreme cât dreptul la prima de concediu era un drept salarial câștigat la data detașrii reclamanților la. iar prin detașare reclamanții nu și-au pierdut calitatea de polițiști și în consecinț Decizia nr. XII/5 februarie 2007 Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțat în soluționarea recursului în interesul legii le este aplicabil.
Instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate a cererilor de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulate de pârâții Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a fost obligat chematul în garanție s vireze pârâților fondurile bnești necesare plții drepturilor salariale cuvenite reclamanților, având în vedere c în cauz sunt îndeplinite condițiile art. 60 Cod proc. civil iar potrivit nr.HG 208/2005 art. 2 alin. (1) și alin. (2) lit. c) și e) bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor. Faptul c nr.HG 208/2005 a fost abrogat prin nr.HG 495/2007 nu are relevanț atâta vreme cât din art. 4 rezult c unele atribuții au fost preluate de Agenția Național de Administrare Fiscal, aflat îns tot în subordonarea Ministerului Economiei și Finanțelor, iar conform art. 20 actele normative emise în temeiul HG nr. 208/2005 continu s își produc efectele iar trimiterile fcute prin alte acte normative la hotrârea abrogat se consider a fi fcute la HG nr. 495/2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu Direcția General a Finanțelor Publice B solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 153/2008, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B; Ministerul Public - DNA- Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și a respingerii acțiunii faț de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivare reclamantul a artat c:
Instituția chemrii în garanție astfel cum este reglementat în art.60 - 63 Cod procedur civil este acea form de participare a terților la activitatea judiciar care confer uneia din prți posibilitatea de a solicita introducerea în cauz a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despgubire în ipoteza în care partea respectiv ar pierde procesul, deci aceast instituție se întemeiaz pe existența unei obligații de garanție sau de despgubire care nu exist în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor, cererea de chemare în garanție este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta s participe la aprarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceeași hotrâre, obligarea chematului în garanție la plata sumelor reținute cu titlu de salarii.
Temeiul unei astfel de cererii trebuie s îl constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau contractului ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regsesc în cauza de faț.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Direcția Național Anticorupție - cabinet Procuror și Ministerul Public - Pachetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție nu exist nici o obligație de garanție, iar simplu fapt c ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamantei, nu îi confer acestuia nici o garanție egal din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui s le plteasc într-un raport de munc izvorând din contractul de munc; ministrul finanțelor publice și ministrul administrației și internelor sunt ordonatori principali de credite iar conform art. 23 alin. 3 din Legea nr. 72/1996, privind finanțele publice( în vigoare pân la data de 01.01.2003) și nr. 500/2002 (care intr în vigoare la 01.01.2003, art. 19-35): "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetar anual nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite". Guvernul este cel rspunztor de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sune de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetar anual.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție dispunând obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor de bani necesare plții sumelor stabilite prin hotrâre.
Pe fond recurentul a susținut c intimații reclamanți nu au dreptul la prima de concediu, deoarece acordarea acesteia a fost suspendat succesiv.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedur civil, instanța de control judiciar constat c recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 151/26.02.2008 pronunțat de Tribunalul Brașov secția comercial și de contencios administrativ în dosarul nr-, este nefondat.
Curtea constat c în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Național Anticorupție și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și cererea de chemare în garanție formulat de Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Consecința admiterii acestei cereri de chemare în garanție este aceea a obligrii Ministerului Economiei și Finanțelor s vireze sumele necesare punerii în executare a hotrârii judectorești.
Rațiunea admiterii cererii de chemare în garanție este aceea c partea care cade în pretenții s se poat întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despgubiri.
În speț Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de autoritate public central cu atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat, a avut inițiativa de a suspenda acordarea acestui drept (prima de vacanț în anii 2004, 2005, 2006) și tot acest minister, în aceeași calitate va avea obligația de a prevedea în proiectul bugetului de stat, respectiv în proiectul de rectificare a bugetului de stat sumele necesare executrii hotrârii judectorești.
Acest minister are și obligația legal de a acoperi cheltuielile privind despgubirile acordate în baza hotrârii judectorești definitive și irevocabile.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedur civil va respinge ca nefondat declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția General a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 153/CA/ 26 februarie 2008, pronunțat de Tribunalul Brașov - secția comercial și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR reprezentant prin DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, B- -, nr. 7, împotriva sentinței civile nr. 153/CA/26.02.2008 pronunțat de Tribunalul Brașov - secția comercial și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, astzi 19 iunie 2008.
Președinte Judector Judector
- - - - - -
Grefier
Red. -/08.07.2008
Dact. /09.07.2008
Jud. fond: -
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Georgeta Bejinaru Mihoc
