Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4261/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4261
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Vicepreședinte
JUDECĂTOR 3: Constantin Vicepreședinte
Grefier
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea PRIMĂRIA S împotriva deciziei numărul 2673 din 27 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință a răspuns contestatoarea PRIMĂRIA S reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se întâmpinarea depusă de intimata.
S-a comunicat întâmpinarea depusă de intimata contestatoarei PRIMĂRIA S prin consilier juridic, după care, constatându-se cauza în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul pârâților prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic pentru contestatoarea PRIMĂRIA S, solicită admiterea contestației în anulare, conform motivelor scrise.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința nr. 215 din 02 februarie 2009 Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.04.2005 și până la încetarea raporturilor de serviciu, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 care precizează că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
S-a constatat că ultimele două elemente, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art.44 din OUG92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art.48 din nr.
OGS-a mai reținut că suspendarea prevăzută de actele normative anterior menționate nu operează și pentru anii 2007 și 2008m astfel că dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în drepturi cu caracter retroactiv, adică începând cu 1 ianuarie 2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Primăria Orașului
În motivele de recurs s-a arătat că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal deoarece nici un act normativ nu prevede cuantumul ce trebuie plătit pentru sporurile prevăzute de art.31 din Legea 188/99 astfel că, procentul de 25% stabilit de instanță pentru fiecare spor constituie un abuz și o încălcarea competenței judecătorești.
A mai motivat recurenta că instanța de fond a soluționat cauza fără intra în cercetarea fondului întrucât problema reală nu era posibilitatea acordării sporurilor ci cuantumul acestor sporuri ce grevează cu sume imense bugetele locale și impun cheltuieli peste prevederile bugetare și peste veniturile instituțiilor.
A mai arătat că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, fapt ce reiese din felul în care sunt interpretate disp.art.37 din OG 6/2007, precum și însăși dispozițiile legii 188/99 care la alin.3 al.art.31 prevede "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici", lege neadoptată încă.
Prin concluziile scrise depuse de recurentă s-a invocat ca motiv de ordine publică, excepția tardivității introducerii acțiunii raportat la dispozițiilor art.31 alin.2 din OG 7/2007, care prevăd că termenul de contestare a drepturilor salariale este de 30 de zile de la data când a luat la cunoștință de actul administrativ care l-a nemulțumit. În consecință a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 2673 din 27 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- a admis recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA ORAȘ S împotriva sentinței nr. 215 din 02 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
A Modificat în parte sentința în sensul că suplimentele salariale se vor plăti reclamantei pentru perioada 20 decembrie 2005 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
În considerentele deciziei s-a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute de art.29 alin.1 lit. c și d din legea 188/1999.
A precizat reclamanta că aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 și 2006, dar că ulterior, pentru anii 2007 și 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acțiune.
Curtea va examina în continuare legalitatea cererii reclamantei privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantei, devenind actual.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia în bugetul instituției nu au fost alocate sumele necesare plății suplimentelor, Curtea arată că:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanta a fost privată de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Se constată că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Însă, recursul pârâtei urmează să fie admis, având în vedere că în ceea ce privește perioada 01.04.2005-07.12.2005 a operat prescripția extinctivă, fiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, art.3.
Potrivit art.3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, în speță la finalul anului când încetează suspendarea anuală.
Curtea constată că față de data introducerii acțiunii -08.12.2008, dreptul la acțiune pentru plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2005 - 07.12.2005 s-a prescris.
Cum, în materia prescripției nu există dispoziții specifice, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, Decretul nr. 167/1958.
Decretul nr. 167/1958, în art. 13, 14 stabilește expres cazurile în care cursul prescripției se suspendă, reclamanta nefiind în nici unul din aceste cazuri.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea PRIMĂRIA S, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea contestației s-a susținut că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență întrucât Legea nr.188/1999 nu prevedea și cuantumul sporurilor ce trebuie plătite conf. art.31 așa încât în mod nelegal s-a dispus obligarea pârâtei la plata acestora în cuantum de câte 25% fiecare. Ca urmare, s-au încălcat disp. art.1-3. care stabilesc expres și limitativ competențele instanțelor dar și art. 159 lit.1, instanța de judecată neavând competența să completeze actele normative.
O altă critică a contestatoarei vizează faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs vizând imposibilitatea stabilirii de către instanță a cuantumului celor două sporuri.
În drept se invocă disp. art.317 alin.1 pct.2 și alin.2 și art.318
Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă.
Față de temeiul legal invocat de contestatoare instanța va analiza în ce măsură instanța de recurs a pronunțat hotărârea contestată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență precum și dacă a omis din greșeală să cerceteze unul dintre motivele de recurs.
În legătură cu primul motiv, Curtea reține că potrivit disp. art.317 alin.1 pct.2 acesta implică faptul ca hotărârea instanței de recurs să se fi pronunțat cu nerespectarea regulilor de competență absolută, respectiv a regulilor de competență generală, a regulilor de competență materială și a regulilor de competență teritorială excepțională. În plus o altă condiție necesară pentru ca o contestație în anulare să fie admisibilă, condiție prevăzută de alin.2 al art. 317. este aceea ca motivul contestației să nu fi putut să fie invocat pe calea apelului sau recursului. Aceasta înseamnă că ori de câte ori partea are acces la apel sau recurs ea nu poate uza de exercițiul contestației în anulare. Ori, observând motivele de recurs instanța constată că în cuprinsul acestora nu sunt inserate critici vizând lipsa competenței instanței. Mai mult, contestatoare susține că instanța de recurs a încălcat normele de competență întrucât nu era competentă să dispună completarea unor acte normative deși obiectul dosarului viza obligarea pârâtei la plata unor drepturi salariale.
Nici critica vizând omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unui motiv de recurs nu este fondată întrucât Curtea apreciază că aceasta a analizat grupat toate susținerile formulate de recurentă.
Față de cele arătate Curtea va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea PRIMĂRIA S împotriva deciziei numărul 2673 din 27 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud. I
Ex.2//
29 Octombrie 2009
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Mihaela Cotora, Constantin
