Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 4262/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4262
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Vicepreședinte
JUDECĂTOR 3: Constantin Vicepreședinte
Grefier
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei numărul 3441 din 17 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosareul nr-, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL.
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință a răspuns contestatorul, lipsind intimatul CONSILIUL LOCAL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a achitat taxa de timbru de către contestator, contestația în anulare este motivată și intimatul a depus întâmpinare.
Se comunică un exemplar de pe întâmpinare către contestatorul.
Contestatorul având cuvântul a solicitat admiterea contestației în anulare, conform art. 318 alin. 1 Cod pr. Civilă, arătând că instanța de recurs nu a cercetat motivele de recurs, care nu se referă la rectificarea bugetului local, ci la suspendarea HCL 21/2008, cu privire la postul de viceprimar din care a fost eliberat și ocupat de o altă persoană.
A solicitat admiterea contestației în anulare și a depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra contestației de față:
Prin încheierea de ședință din data de 7 iulie 2009 Tribunalul Olta respins cererea de suspendare a executării HCL nr. 2l/ 29.08.2008 formulată de reclamantul, ca neîntemeiată.
S-a reținut că actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele, fără a fi necesară intervenția unui alt organ pentru a le investi cu formulă executorie.
Datorită acestui specific, devine necesară suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și când, prin executarea lor, ar putea crea o pagubă persoanelor protejate prin instituția contenciosului administrativ.
Legea 554/2004 consacră, ca regulă generală, suspendarea judecătorească la cerere, fie odată cu introducerea recursului administrativ grațios (plângerea prealabilă) fie odată cu introducerea recursului administrativ contencios( acțiunea în contencios administrativ în fața instanței de contencios administrativ ).
În conformitate cu dispoz. art.l5 alin. 1 din. 554/2004, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea,în tot sau în parte a actului atacat. În acest caz, instanța va dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată până la soluționarea acțiunii în fond. "
Din interpretarea coroborată a acestor prevederi cu cele ale art. l4 alin. 1 din Legea 554/2oo4, rezultat că suspendarea executării actului administrativ poate opera numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: să fie vorba de un caz bine justificat și suspendarea executării actului administrativ să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Condiția cazului bine justificat nu este definită de lege, așa cum este redată definiția celei de-a doua condiții privind paguba iminentă, în art. 2 alin.1 lit. g din Legea nr. 554/2004. Așa fiind, practica judecătorească de aplicare a art. 9 alin. 2 din Legea nr. 29/l990 este aplicabilă și în prezent in analizarea temeiniciei cazurilor de suspendare a actului administrativ.
Astfel, motivele suspendării trebuia să apară de la prima vedere ca fiind temeinice, altfel spus trebuie să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului contestat. Pe de altă parte, nu se poate concepe analiza acestor două condiții aparent distincte decât împreună, deoarece nu se poate discuta despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în același timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente, reprezintă un element esențial pentru a motiva existența cazului justificat de admitere a suspendării provizorii.
În speța de față, reclamantul a solicitat suspendarea HCL nr. 21/29.08.2008 odată cu promovarea acțiunii principale, având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii Consiliului Local, cazul bine justificat constituindu-l faptul că prin sentința nr. 217/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați a fost anulată hotărârea nr. 20/2008 emisă de Consiliul Local, prin care s- dispus schimbarea din funcție de viceprimar a reclamantului, iar paguba iminentă o constituie în opinia reclamantului prejudiciul adus bugetului Consiliului Local, ca urmare a achitării indemnizației de viceprimar atât acestuia cât și pârâtului .
S- observat că reclamantul nu a furnizat în concret suficiente elemente care la o primă analiză sumară specifică cercetării unui astfel de litigiu, să conducă la reținerea că în cauză există un caz bine justificat, conturat de prefigurarea unei pagube iminente astfel, cum este definitivă de art. 2 alin l lit. din Legea 554/2004.
Suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinite i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Or, această condiție nu este îndeplinită în cauză, având în vedere că reclamantul nu justifică un prejudiciu personal care i s-ar cauza acestuia în ipoteza anulării actului, în condițiile în care chiar din susținerile acestuia rezultat că pârâta a aprobat proiectul de hotărâre privind rectificarea bugetului Consiliului Local pe anul 2009 în care a cuprins inclusiv sume de bani pentru achitarea indemnizației de viceprimar pe care reclamantul nu a încasat-o începând cu data de 09.2008 ca urmare a adoptării HCL 20/29.08.2008 prin care s-a dispus schimbarea acestuia din funcția de viceprimar, hotărâre ce a fost anulată prin sentința nr. 2l7/l7.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, împotriva căreia pârâta a declarat recurs.
Susținerile reclamantului cu privire la faptul că prin plata în continuare a indemnizației de viceprimar și actualului viceprimar s-ar cauza bugetului Consiliului Local o pagubă iminentă, nu pot fi reținute, având în vedere că aceasta nu reprezintă un caz bine justificat nefiind de natură să perturbeze activitatea funcționării acestei autorități publice.
De altfel, sentința nr. 217/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, nu este executorie având în vedere că pârâta a declarat recurs care se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Galați, cu termen de judecată la data de 24.09.2009, ori potrivit prevederilor ar. 22 din Legea 554/2004 numai hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, constituie titluri executorii, nefiind aplicate prevederile din codul muncii ori din legea 188/l999, având in vedere faptul că reclamantul nu are calitatea de personal contractual or funcționar public.
Atât funcția de primar cât și cea de viceprimar sunt funcții de demnitate publică care potrivit dispozițiilor prevăzute art. 19 din Legea nr. 154/1998 prevede dreptul persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică la o indemnizație lunară, care, conform art. 20 alin. (1) din aceeași lege, constituie unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției,prevederi casre se regăsesc și în art. 57 alin.5 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamantul a susținut că cererea sa adresată instanței de fond întrunește condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004, iar condiția cazului bine justificat se regăsește în sentința nr.217/2009 a Tribunalului Galați, prin care s-a dispus reintegrarea sa pe postul ocupat prin HCL 21/2008 a altei persoane decât recurentul reclamant.
Recurentul susține de asemenea că instanța a apreciat greșit că sentința nr.217/2009 nu este executorie, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, dispozițiile legii se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, care la art.278 prevede că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept, când au ca obiect plata salariilor sau altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 3441 din 17.09.2009 a Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva încheierii de ședință din data de 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Local.
În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat suspendarea HCL nr.21/29.08.2008, în cadrul acțiunii principale, având ca obiect constatarea nulității absolute a acestei hotărâri, motivat de faptul că prin sentința nr.217/17.02.2009 a Tribunalului Galația fost anulată hotărârea nr.20/2008 a HCL.
În motivele de recurs sunt reiterate motivele de fapt și de drept din cererea de suspendare promovată la instanța de fond, recurentul precizând că sunt îndeplinite cele două condiții cumulative ale dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Și în motivele de recurs s-a susținut că este dovedită condiția cazului bine justificat, prin faptul că sentința pronunțată de Tribunalul Galația dispus reintegrarea pe postul ocupat de către recurent a altei peroane, iar paguba iminentă rezultă din dispozițiile aceleiași sentințe nr.217/2009 a Tribunalului Galați.
Motivele de recurs sunt nefondate, deoarece suspendarea executării unui act administrativ se justifică numai dacă executarea acestuia i-ar produce recurentului reclamant un prejudiciu ce nu ar putea fi înlăturat decât prin anularea actului.
Prin HCL a cărui suspendare se solicită în cauză nu i se produce un prejudiciu personal recurentului reclamant, deoarece din conținutul acesteia se reține că prin hotărârea menționată s-a dispus rectificarea bugetului consiliului local, inclusiv achitarea către reclamant a indemnizației de viceprimar, astfel încât susținerile recurentului nu pot fi reținute.
În ce privește motivul de recurs referitor la faptul că sentința nr.217/17.02.2009 a Tribunalului Galați este executorie, este de asemenea nefondat, deoarece din actele dosarului a rezultat că împotriva acesteia s-a declarat recurs ce se află încă pe rolul Curții de Apel Galați, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea contestației, contestatorul a invocat disp. art.318 ind.4 și art.21 alin.1 din Constituție în sensul că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de modificare sau casare. Astfel contestatorul susține că instanța de recurs a încălcat prevederile Legii nr.554/2004 întrucât nu a judecat cauza având ca obiect suspendare executare act administrativ, în regim de urgență.
Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă.
Conform disp. art. 318 teza 1. invocate de contestator, hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându- numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Deși în motivarea contestației contestatorul se referă la faptul că instanța de recurs nu a soluționat în regim de urgență cauza cu care a fost investită, fără a preciza care anume motiv de recurs nu a fost analizat, Curtea constată neîntemeiate criticile acestuia.
Din analiza hotărârii instanței de recurs rezultă că respingând recursul instanța a analizat criticile recurentului vizând îndeplinirea celor două condiții prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 necesare pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ.
Pe de altă parte, nu se pot confunda argumentele cu motivele de recurs așa încât neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs nu constituie prin ea însăși o omisiune în sensul celor arătate de art.318 dacă instanța a răspuns motivelor de casare sau modificare printr-un argument comun.
Susținerea contestatorului potrivit căreia instanța de recurs a pronunțat o hotărâre nelegală prin încălcarea disp. Legii nr.544/2004 privind soluționarea în regim de urgență a cererilor de suspendare nu poate fi încadrată în ipotezele reglementate de disp. art.318 așa încât nu poate fi cenzurată pe calea unei contestații în anulare.
Față de cele arătate, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei numărul 3441 din 17 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosareul nr-, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL. în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.
Ex.2/
30 Octombrie 2009
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Mihaela Cotora, Constantin
