Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 427/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.427/CA.
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul pârât - CONSILIUL JUDEȚEAN - cu sediul în T,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr.588/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, intimat, G, -, NA, t G, G, -, t -, t, G, și - toți reprezentați prin SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ȘI LOCALĂ DE STAT - cu sediul în T,-, jud. T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul pârât consilier juridic în baza delegație de reprezentare nr.10191/22.09.2009 depusă la dosar și pentru intimații reclamanți răspunde consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.91/01.09.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Recurentul pârât prin reprezentantul său convențional depune la dosar practică judiciară.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile părților potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul recurentul pârât prin reprezentantul său convențional solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Apreciază că hotărârea recurată este lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a leii.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Tulcea ca temeinică și legală. Apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a anulat dispoziția de înregistrare nr.788/18.11.2008 emisă de Președintele Consiliului Județean T, prin care s-a dispus sistarea acordării salariaților din aparatul de specialitate al Consiliului a drepturilor speciale din Acordul Colectiv de Muncă încheiat pe anul 2008.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la nr-, reclamanții, G, -, NA, G, G, -, -, G, ,., prin SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ DE STAT, au chemat în judecată CONSILIUL JUDEȚEAN T, pentru anularea Dispoziției nr.788 din 18.11.2008 emisă de Președintele Consiliului Județean T, prin care s-a dispus sistarea acordării salariaților din aparatul de specialitate al Consiliului Județean Tad repturilor speciale din Acordul Colectiv și Contractul Colectiv de muncă, încheiate pe anul 2008 și acordarea drepturilor pentru perioada octombrie - decembrie 2008.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin dispoziția emisă, pârâtul pretinde că au încasat drepturi salariale fără a exista un temei legal pentru acordarea acestora.
Reclamanții mai arată că aceste drepturi au fost plătite în baza Acordului și contractului colectiv de muncă încheiat între Consiliul Județean T și Sindicat în care s-au prevăzut drepturi speciale constând în sume pentru menținerea sănătății și securității muncii, achiziționarea ținutei vestimentare conform cerințelor impuse de Codul d e conduită al funcționarului public, astfel că sistarea acordării acestor sume este nelegală.
In dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâtul Consiliul Județean Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, dispoziția nr.788/18.11.2008 fiind temeinică și legală.
Totodată, a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii dispoziției atacate.
Prin încheierea din data de 9 aprilie 2009 s-a disjuns cauza în ce privește personalul contractual și a fost trimisă la completul de litigii de muncă și asigurări sociale cu termen de judecată la 15 aprilie 2009.
Prin sentința civilă nr. 588/09.04.2009 acțiunea a fosta admisă în ceea ce privește salariații care au calitatea de funcționari publici.
Au fost avute în vedere următoarele argumente:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Consiliului Județean
Potrivit art.32 alin.5 din Acordul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2007, funcționarilor publici li se acordă lunar drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii în cuantum de 300 lei net lunar.
În continuare, în art.32 alin.6, se stipulează că, pentru o ținută decentă a funcționarilor publici și asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul și instituțiile cu care colaborează, aceștia beneficiază de sume pentru achiziționarea ținutei (vestimentației) în valoare de 500 lei net fiecare, pe semestru, conform cerințelor impuse de Codul d e conduită al funcționarului public.
Art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996 stipulează că "un contract colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori prin în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea", iar clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege.
De asemenea, conform art.12 alin.1 din același act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, aceleași dispoziții fiind cuprinse și în art.3 alin.2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010.
Interpretând per a contrario dispozițiile legale menționate, rezultă că prin contractele/acordurile colective de muncă pot fi negociate clauzele referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Pe de altă parte, folosind același principiu în interpretarea prevederilor art.3 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, precum și ale art.82 alin.2 din Legea nr.130/1996, potrivit cu care contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, se impune concluzia că se pot negocia clauze care să acorde salariaților mai mult decât s-a prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
În acest sens sunt și prevederile art.238 alin.3 din Codul Muncii cu care se completează Legea nr.188/1995, care statuează că, la încheierea contractului colectiv de muncă, dispozițiile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
În aceste condiții, acordarea drepturilor speciale nu este nelegală din moment ce nu există nici un text de lege care să o interzică, ci, dimpotrivă, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre părțile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
Un argument în plus îl constituie și art.72 din Legea nr. 188/1999 potrivit cu care autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă. de unde rezultă că autoritățile locale sunt autorizate să dispună de sumele alocate pentru îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, precum și de cele pentru sănătate și securitatea muncii.
Or, prevederile art.32 din Acordul colectiv de muncă se circumscriu noțiunii de "îmbunătățire a condițiilor la locul de muncă", părțile angajate în negociere căzând de acord cu privire la faptul că suplimentările în discuție sunt necesare dezvoltării condițiilor de muncă.
Nu trebuie omise în acest context nici depozițiile Convenției OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective care, prin art.5, impune ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toți cei vizați prin convenție (art.1), iar negocierea să poarte asupra fixării condițiilor de muncă și angajării, și/sau reglementării relațiilor între cei ce angajează sau organizațiile lor și una sau mai multe organizații ale lucrătorilor.
Prin urmare, o restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozițiilor OIM.
Mai mult, obligațiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu puteau fi încălcate întrucât acesta a devenit opozabil și în același timp obligatoriu pentru părțile contractului, potrivit art.243 din Codul Muncii și art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea executării contractului colectiv de muncă derivă și din prevederile Convenției OIM nr.131/1970, pe lângă faptul că alin.2 al ambelor articole prevede atragerea răspunderii părților care se fac vinovate de neîndeplinirea obligațiilor avansate prin contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc în limitele și în condițiile prevăzute de lege, iar clauzele negociate cu încălcarea dispozițiilor legale sunt lovite de nulitate absolută (art.24 alin.1), nulitate care se constată de instanța competentă, la cererea părții interesate (art. 24 alin.2 din Legea nr.130/1996).
In aceste condiții, dispoziția nr.788 emise în data de 18 oct. 2008 este nelegală.
Soluția a fost atacată cu recurs de către Consiliul Județean
Prin motivele de recurs se arată că decizia de imputație anulată de către prima instanță este legală și temeinică, întrucât reclamanții nu aveau dreptul la aceste remunerații, Acordul Colectiv de muncă valabil pe anul 2008 cuprinzând clauze care contravin prevederilor legale în vigoare.
De asemenea, reclamanții au beneficiat de toate drepturile care derivă din prevederile legale.
În drept se invocă art. 299 și următoarele pr.civ.
Intimații depun întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Instanța de recurs reține următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță, legea nr. 188/1999 permite încheierea de acorduri colective între instituțiile publice și sindicatele reprezentative sau reprezentanții funcționarilor publici. Aceste acorduri pot să cuprindă numai măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale (art. 72 alin. 1 din legea nr. 188/1999).
În baza legii nr. 188/1999 dar și în baza legii nr. 130/1996 - referitoare la contractele colective de muncă - și a contractului colectiv de muncă la nivel național, a fost încheiat Acordul colectiv valabil pe anul 2008.
În cuprinsul Acordului (art. 32 alin. 5 și 6) se află inserate clauze referitoare la acordarea unui spor de 300 lei lunar pentru "menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului, asigurarea stabilității și confidențialității față de instituție" și a unei sume de 500 lei pe semestru pentru "o ținută decentă și asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul și instituțiile cu care colaborează".Dat fiind definirea scopului pentru care sumele se acordă, ele se pot încadra în textul art. 72 alin. 1 lit. ași b din legea nr. 188/1999,fiind destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătății și securității în muncă.
Pe de altă parte, legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, prevede modalitatea de anulare a unor clauze contrare dispozițiilor legale. În speță nu s-a solicitat anularea prevederilor în baza cărora s-au acordat sumele ce au făcut obiectul deciziilor de imputație. Astfel s-a imputat funcționarilor publici din cadrul instituției recurente sume acordate în baza unui acord perfect valabil, a cărui legalitate nu a fost pusă niciodată în discuție.
Pentru aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul pârât - CONSILIUL JUDEȚEAN - cu sediul în T,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr.588/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, intimat, G, -, NA, t G, G, -, t -, t, G, și - toți reprezentați prin SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ȘI LOCALĂ DE STAT - cu sediul în T,-, jud., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.
19.11.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu
