Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 428/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 428
Ședinta publica din data de 15 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 2176 pronunțată în data de 09 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data de 08.02.2008, intimata a înregistrat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului promovat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2176 din 9 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C, iar în consecință pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Caf ost obligată la plata către reclamantă a primei de concediu aferentă anilor 2001,2004, 2005, actualizată cu rata inflației la data executării.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante cuvenite pe anii 2001, 2004, 2005, cu titlu de primă de concediu, sumele pretinse fiind actualizate potrivit indicelui de inflație sau dobânda de referință a la data plății efective, arătând în motivare că potrivit prevederilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, art.33 alin.2 din muncii, art.41 și 53 din Constituție trebuie să beneficieze de primele de vacanță, drept care nu i-a fost acordat la efectuarea concediilor de odihnă pe anii 2001, 2004, 2005 și în continuare, întrucât prin legi succesive a fost suspendată aplicarea dispoziției susmenționate, învederându-se prevederile art.3 alin.2 din OUG nr.33/2001, art.12, alin.4 din Legea nr. 743/2001, art.10, alin.3 din Legea nr.631/2002 și art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003.
Prima instanță a mai reținut că potrivit art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici aveau dreptul ca pe lângă indemnizația de concediu să primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării in concediu, care se impozitează separat, drept ulterior suspendat prin dispozițiile art.30 alin.2 din OUG 33/2001 până în data de 1.01.2002, acest termen de suspendare fiind prelungit prin Legile 744/2001, 743/2001, 631/2002, 507/2003 și 511/2004 până la data de 31.12.2005, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziție afectată de suspendare reintră in vigoare astfel cum arată art.64 a1.2 din Legea nr. 24/2000.
Tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată, în ceea ce privește plata drepturilor solicitate pe anii 2001, 2004, 2005, având în vedere caracterul de drepturi salariale ale sumelor pretinse de reclamantă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Casa Judeteana de Pensii C, solicitând admiterea acestuia și respingerea acțiunii reclamantei, arătând în motivare că potrivit art.34, alin.2 al Legii functionarilor publici functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, însă aceste prevederi legale au devenit neaplicabile prin procedura suspendarii instituita initial de prevederile art. 3 alin.1 din nr.OUG 33/2001, iar incepand cu anul 2002 masura suspendarii a fost mentinuta de legile bugetului de stat, respectiv prin art. 12 alin.4 din Legea nr. 743/2001, prin art. 10 alin.3 din Legea nr.631/2002, prin art. 9 alin.7 din Legea nr. 507/2003 si art. 8 alin.7 din Legea nr. 511/2004.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și susținând, în esență, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestui drept a fost suspendată prin rt. 3 alin. 1 din OUG nr. 33 din 26 februarie 2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată prin Legea nr. 386/2001, până la data de 1 ianuarie 2002, însă potrivit art. III alin. 3 din același act normative pe perioada suspendării redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999.
Chiar dacă prin legile bugetare succesive, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004, a fost prelungit de fiecare dată termenul de suspendare, nu se poate considera că dreptul în discuție nu există deoarece nici un text legal nu îl înlătură, suspendând doar exercițiul său, împrejurare care nu poate fi considerată o desființare. Prin urmare, temeiul juridic al dreptului există și în prezent.
Pe de altă parte, invocare în prezent a suspendării prin legile bugetare, apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție si art. 1 din Codul civil.
Ca atare, subzistă în sarcina ordonatorilor de credite obligația de a plăti reclamanților primele de concediu prevăzute de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
În mod similar a raționat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă, fiind aplicabilă regula de interpretare logică ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet.
În cauză nu este incidentă prescripția dreptului material la acțiune pentru sumele mai vechi decât termenul general de prescripție de 3 ani, deoarece, după cum s-a arătat, datorită suspendării succesive a exercițiului dreptului, reclamanta a fost în imposibilitate de a acționa, iar contra non valentem agere, non currit praescriptio.
Considerentele expuse adresează în întregime motivele de recurs, în măsura pertinenței lor.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. instanța urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.2176 din 9.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2008.
PRESEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - - -
RED./MR/25.02/08
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus, Rodica
