Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 428/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 13.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.428
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.04.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A în nume propriu și în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.72/22.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanta - intimată, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - recurentă consilier juridic, lipsă fiind reclamanta - intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin fax-ul instanței concluzii scrise din partea reclamantei - intimate.
Reprezentantul pârâtei - recurente depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii și corectarea datei de la care se va proceda la reactualizarea în continuare cu indicele de inflație, respectiv 01.12.2007.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.10.2007 și precizată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Ministerul Economiei și Finanțelor și a cerut obligarea acestora la plata primei de concediu aferentă proporțional cu perioada 01.08 - 31.12.2001, 2002 și 01.01 - 10.04.2003, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivare a arătat că în perioada 01.08 - 31.12.2001, 2002 și 01.01 - 10.04.2003 a avut calitatea de funcționar public în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice A și în această perioadă nu a beneficiat de prime de concediu la care avea dreptul conform art.35 (fost 34 alin.2 din Legea nr.188/1999), întrucât prin Legea nr.379/2005 a bugetului de stat aplicarea acestor prevederi a fost suspendată până la 31.12.2006.
Întrucât legea nr.486/2006 a bugetului de stat pentru anul 2007 nu mai prevede suspendarea, în temeiul art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000, prevederile art.34 alin.2 au reintrat în vigoare.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aai nvocat lipsa calității sale procesuale pasive cu motivarea că potrivit art.11 alin.5 din nr.HG386/2007 privind organizarea Ministerului Economiei și Finanțelor acesta este ordonator principal de credite, fiind astfel singura instituție publică care poate să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate de către reclamanți și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocând dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958, potrivit căruia termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii.
Pe fond a cerut respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, considerând că reclamanta nu era îndreptățită în anul 2005 la prima de concediu în condițiile în care aplicarea art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 au fost suspendate și ca urmare a produs efecte juridice.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice A, având în vedere că reclamanta a fost în raporturi de serviciu cu această instituție, aceasta având obligația plății drepturilor salariale și excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece aplicarea dispozițiilor referitoare la prima de concediu a funcționarilor publici prevăzută de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 a fost suspendată succesiv prin Legile bugetului de stat începând cu anul 2001 până în anul 2005, astfel că termenul de prescripție a fost de asemenea suspendat și nu a început să curgă de la data plecării în concediu a reclamantei ci de la data încetării efectelor suspendării, situație în care promovarea acțiunii la 10.10.207 s-a făcut înăuntrul termenului de 3 ani.
Prin sentința civilă nr.72 din 22 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice A și excepția prescripției dreptului la acțiune.
A admis acțiunea în contencios administrativ precizată formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
A obligat pârâții să plătească reclamantei despăgubiri reprezentând primă de concediu pentru anii 2001 - 2003 în sumă brută de 807 lei, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu actualizată cu indicele de inflație până la 1.2007, sumă ce va fi actualizată până la data plății efective.
A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 100 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de funcționar public în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice A și a formulat prezenta acțiune, întrucât în perioada 01.08. - 31.12.2001, 2002 și 01.01. - 10.04.2003 nu a beneficiat de prima de concediu la care avea dreptul în temeiul art.34 alin.2 respectiv 35 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind statul funcționarilor publici, republicată, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, al primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aceste dispoziții au fost suspendate prin art.3 alin.1 din nr.OUG33/2001, art.32 din Legea nr.744/201 și art.12 din Legea nr.743/2001 până la data de 31.12.2002. De asemenea, prin art.10 alin. 3 din legea nr.631/2002 a fost suspendată aplicarea acestor prevederi până la 31.12.2003, iar prin art.9 pct.7 din Legea nr.50/2003 au fost suspendate din nou prevederile privind plata primei de concediu până la data de 31.12.2004. Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr.511/2004 a suspendat aplicarea prevederilor privind prima de concediu până la data de 31.12.2005, iar legea bugetului de stat pentru anul 2006 nr.379/2005 a prelungit suspendarea până la 31.12.2006.
Prin Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2005 nu s-a mai prevăzut această suspendare și ca urmare conform art.62 alin. 2 din Legea nr.24/2004 republicată, care prevede că la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, dispozițiile art.34 alin. 2 din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare începând cu 01.01.2007.
Având în vedere prevederile art.93 din Legea nr.188/1999 republicată, potrivit cărora dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în car nu contravin legislației specifice funcției publice și prevederile art.161 alin.4, art.292 alin.1 și art.295 alin.2 din Legea nr.53/2002, Codul muncii și art.1082 Cod civil, instanța a acordat reclamantei daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urare a devalorizării monedei naționale în perioada 01-08 - 31.12.2001, 2002 și 01.01. - 10.04.2003, calculate conform coeficienților de inflație prin precizarea de acțiune depusă la data de 08.01.2008, calcul necontestat de către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
Având în vedere faptul că acordarea primelor de concediu a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2006, deci și pentru anii 2001 - 2003 pentru care reclamanta - intimată solicită plata primelor de concediu, acțiunea acesteia este netemeinică și nelegală.
De asemenea, cu privire la capătul de cerere referitor la actualizarea cu indicele de inflație a sumelor solicitate, se cere a se avea în vedere că, potrivit dispozițiilor art.1082 din Codul civil, "debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate ca nu este rea - credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată".
Consideră că măsura suspendării acordării dreptului la prima de concediu dispusă prin legile bugetare este suficientă pentru a stabili că pârâta nu se află în culpă pentru a fi obligați la plata sumelor solicitate cu titlu de primă de concediu, actualizate.
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acestora în totalitate față de pârâții recurenți motivat de faptul că din probele depuse la dosarul cauzei se poate constata faptul că nu au negat existența dreptului reclamantei - intimate ce face obiectul prezentei cauze, eliberând în acest sens nota de calcul cu numărul 19460/15.06.2007 în care au arătat suma la care are dreptul reclamanta - intimată, adresa nr.27018/20.09.2007 prin care nu au negat existența dreptului ci doar au arătat faptul că acordarea drepturilor solicitate a fost suspendată; pentru evitarea eventualelor cheltuieli suplimentare și colaborarea în vederea soluționării cu celeritate a cauzei, nu a contestat nici nota de calcul refăcută de reclamanta - intimată, acest fapt fiind reținut de instanța de fond în lucrarea dosarului prin înserarea în motivarea sentinței atacate (finalul ultimului paragraf de pe pagina 3), aspect pierdut din vedere de prima instanță prin acordarea cheltuielilor de judecată.
Un alt motiv pentru care au formulat prezenta cerere de recurs împotriva sentinței nr.72/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în prezentul dosar se întemeiază pe faptul că în dispozitivul sentinței fie s-a strecurat o eroare materială sau de dactilografiere, fie s-a dispus în mod eronat actualizarea sumei în continuare începând cu data 1.2007 ce ar putea induce ideea că ar fi vorba de ianuarie 2007, iar așa cum se poate observa suma arătată în dispozitiv include și actualizarea până la 30.11.2007, urmând ca suma să fie actualizată în continuare până la data plății, deci ar fi trebuit să fie indicată data de 01.12.2007.
Recursul este întemeiat, pentru considerentele mai jos reținute:
Este real faptul că exercițiul dreptului în discuție, introdus prin art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, a fost suspendat printr-o serie de acte normative succesive, însă aceasta nu echivalează cu o înlăturare a existenței lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu s-a prevăzut acest lucru, iar prin nerecunoașterea sa, s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Sub un alt aspect, prin acțiunea introductivă la instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, împrejurare față de care, în mod nejustificat prima instanță a dispus obligarea pârâtei la actualizarea sumei în continuare, până la data de 1.2007.
De altfel, plata sumelor reactualizate, i se cuvin reclamantei, în baza dispozițiilor art.1084 Cod civil.
În mod corect, prima instanță a dispus obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care, aceasta a fost pusă în întârziere prin adresa nr.27018/17.08.2008, ceea ce atrage incidența în speță a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmează să admită recursul de față, să modifice sentința atacată în sensul că va obliga pârâții la plata despăgubirilor solicitate de reclamantă, actualizată cu indicele de inflație la data efectuării efective a plății, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.72 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că obligă pârâții la plata despăgubirilor solicitate de reclamantă, actualizată cu indicele de inflație la data efectuării efective a plății.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 3.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/22.05.08
TEHNORED:/23.05.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
