Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 43/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 43
Ședința publică de la 10 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier: - -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ și fiscal promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Arhivele Naționale B, Direcția Județeană Arhivelor Naționale I, Inspectoratul de Poliție al Județului I, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, cu delegație la dosar pentru reclamanta și consilier juridic, pentru pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului I care depune delegație, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură al instanței s-au depus precizări cu adresa nr.137/07.03.2008 și adresa nr. S/778/04.03.2008, cu caracter clasificat.
Consilier juridic, pentru Inspectoratul de Poliție al Județului I, face precizări cu privire la excepția necompetenței materiale invocată, precizând că Tribunalul Iași este competent să judece întreaga acțiune, atât în contradictoriu cu autoritățile publice locale, cât și cu autoritățile centrale.
Art. 10 din Legea 554/2004 la care a făcut trimitere tribunalul atunci când a declinat competența la Curtea de Apel, se referă doar la actele emise de autoritățile publice centrale, ori este vorba de un litigiu având ca obiect raporturile de serviciu, unde se aplică legea generală - respectiv Codul muncii și apreciază că este competent să judece, întreaga acțiune, tribunalul.
Avocat, pentru reclamant, formulează aceleași concluzii, în condițiile în care, fiind un litigiu de muncă izvorât din legea funcționarului public, competent să judece în primă instanță este tribunalul, iar organele centrale au calitate procesuală de a sta în judecată cu reclamanta.
Consilier juridic, apreciază că Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu are calitate procesuală, nu există raport direct de serviciu între reclamant și acesta, ci există raport de serviciu între reclamant și Arhivele Naționale B - unitate cu personalitate juridică.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 6814/99 din 03 septembrie 2007, reclamanta a solicitat obligarea pârâților I, Ministerul Internelor, Inspectoratul de Poliție I, Arhivelor Naționale și Ministerul Finanțelor Publice în solidar, la plata sumelor reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2006, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Internelor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că dreptul reclamat a fost suspendat prin Legea nr. 511/2004 și Legea nr. 507/2003.
Pârâtul Ministerul Internelor a formulat totodată și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii reclamantei, chematul în garanție să fie obligat să-i vireze sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale reclamate de funcționarii publici.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii reclamantei și a cererii de chemare în garanție.
Pârâta Arhivele Naționale, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, invocând totodată lipsa competenței materiale a tribunalului dea soluționa cererea reclamanților.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 3707/28.11.2007, și- declinat competența de soluționare a acțiunii și a cererii de chemare în garanție, formulată în contradictoriu cu Ministerul Internelor, Arhivelor Naționale, Ministerul Finanțelor Publice, și Inspectoratul de Poliție al județului I în favoarea Curții de Apel Iași, raportându-se la dispozițiile art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea reține că reclamanta este funcționar public în cadrul Arhivelor Naționale și că, întrucât nu i s-a acordat dreptul prevăzut de art. 34 alin. 2 (respectiv actualul art. 35. alin. 2) din Legea nr. 188/1999, republicată la data de 29 mai 2007, s- promovat acțiunea de față.
La cererea instanței, s-a depus o copie extras din Nota la Tabelul cuprinzând unitățile din subordinea Inspectoratului General al Poliției Române ai căror șefi ai calitatea de ordonatori terțiari de credite, anexa nr. 8 la Ordinul ministrului internelor nr. S/263 din 8 august 2007, din care rezultă că "Prin unitățile se va asigura finanțarea structurilor teritoriale ale Arhivelor Naționale".
În raport de această situație de fapt, Curtea a pus în discuția părților, excepția lipsei competenței sale materiale de a soluționa cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului I și I, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor, Ministerul Economiei și Finanțelor și Arhivele Naționale.
Cercetând, cu prioritate aceste excepții, astfel precum dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă obligă, Curtea constată că ele sunt fondate, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanta are statut de funcționar public și că ea se află în raporturi de serviciu cu Arhivele Naționale, instituție publică, care o numește și eliberează din funcție.
Calitatea Arhivelor Naționale de parte în raporturile de serviciu ce le are cu fiecare reclamant în parte nu o transformă însă pe aceasta și în debitor al obligației de plată a drepturilor salariale întrucât, în acest caz particular, problema finanțării structurilor teritoriale ale Arhivelor Naționale a fost transferată unităților respectiv inspectoratelor de poliție județene, astfel cum s-a dispus prin Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. S/263 din 8 august 2007.
Ca atare, chiar dacă Arhivele Naționale sunt implicate în procesul fundamentării de către ordonatorii principali de credite a propunerilor pentru proiectul de buget și respectiv în procesul execuției bugetare, în ceea ce privește operațiunea de calculare și plată a drepturilor salariale cuvenite personalului din sistem s-a dovedit că ea nu are atribuțiuni legate de deschiderea de credite bugetare și respectiv de plată nemijlocită a drepturilor salariale, oricare ar fi natura acestora.
Nefiind implicată în procesul finanțării directe a cheltuielilor de personal, Arhivele Naționale nu au a răspunde pentru neplata primelor de concediu solicitate prin acțiune, această răspundere revenind legalmente, conform normelor departamentale evocate, pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului
Lipsa obligației atrage după sine și lipsa calității procesuale în prezenta cauză, considerente pentru care se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Arhivele Naționale și se va respinge acțiunea ce i s-a intentat de reclamantă, pe acest temei.
Faptul că reclamanta face parte dintr-o instituție publică din structura Ministerului d e Interne nu semnifică că între aceștia și organul central al administrației de stat există vreun raport juridic, născut din faptul neplății drepturilor salariale reglementate prin Legea nr. 188/1999.
Cum, prin reglementare departamentală, plata drepturilor salariale se realizează exclusiv prin structurile teritoriale ale Poliției Române, căreia îi revine și obligația de finanțare a personalului Arhivelor Naționale, reclamanții nu pot pretinde executarea dreptului decât de la cei cărora le sunt alocate resursele financiare necesare, nici o dispoziție legală nerecunoscându-le dreptul de a intra în raporturi juridice direct cu organul central al administrației de stat și de a pretinde o anumită conduită de la acesta, în această materie, dincolo de sfera raportului de serviciu și raportului privitor la plata drepturilor salariale, considerente pentru care se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive acestui pârât și se va respinge pe acest temei acțiunea ce i s-a intentat.
Întrucât intre un funcționar public și autoritatea care este implicată în procesul elaborării proiectului bugetului de stat și respectiv procesul monitorizării execuției bugetare, în speță Ministerul Economiei și Finanțelor, nu există nici un raport juridic legal, convențional sau delictual, privitor la calcularea și plata drepturilor salariale și cum nici o normă legală nu recunoaște vreunei persoane fizice sau juridice dreptul de a se interfera în procesul elaborării și execuției bugetului de stat, în afara ordonatorilor de credite, Curtea consideră că cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor este lipsită de orice suport legal, indiferent care ar fi obiectul cererii, născute din faptul neplății drepturilor bănești cuvenite personalului bugetar, drept pentru care va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și va respinge pe acest temei acțiunea, problema modului în care se va duce la îndeplinire hotărârea prin care dreptul va fi fost recunoscut excedând raporturilor de serviciu, întrucât ea privește exclusiv pe ordonatorii de credite, implicați în procesul elaborării și execuției bugetului de stat, în condițiile stabilite prin Legea nr. 500/2002.
Cât privește cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul d e Interne în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta va fi respinsă atât pentru faptul că acțiunea promovată de reclamantă, în contradictoriu cu Ministerul d e Interne a fost respinsă, cât și pentru faptul că Legea nr. 500/2002 nu recunoaște chematului în garanție dreptul de a dispune liber în legătură cu veniturile și cheltuielile bugetare, acest drept revenind exclusiv Parlamentului, în condițiile art. 65 (2) din Constituția României, revizuită.
Ministerul Economiei și Finanțelor are doar competențe tehnice în legătură cu elaborarea proiectului de buget, pe care îl supune spre aprobare Guvernului și, respectiv, competențe legate de monitorizarea execuției bugetare, preluarea solicitărilor ordonatorilor principali de credite, de suplimentare a alocațiilor bugetare în vederea asigurării plății drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești, neputând conduce, în nici o împrejurare și sub nici un motiv, la instituirea unei obligații de a face, respectiv de vira sume de bani, în afara prevederilor legii bugetului de stat.
Chiar dacă, prin acțiune, s- cerut obligarea, în solidar, atât unor autorități centrale, cât și a unor structuri teritoriale descentralizate, Curtea constată că între cele două categorii de instituții și reclamantă nu există un raport obligațional unic, în care toți cei chemați în judecată să fie titulari de drepturi și obligații, unii față de ceilalți, astfel încât să poată să fie anulate regulile referitoare la competența materială a instanțelor.
În atare situație, având în vedere că pârâții Direcția Județeană a Arhivelor Naționale I și Inspectoratul de Poliție al Județului nu fac parte din categoria autorităților și instituțiilor publice enumerate la art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă că el are o obligație distinctă de ceilalți pârâți, aflându-se, de altfel, și în raporturi juridice directe cu reclamanta născute din responsabilitatea de a plăti, pe baza ordinelor de finanțare emise de, drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici din sistemul Arhivelor Naționale, Curtea consideră că nu are competența de a soluționa cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acest pârât și ca atare, raportat la dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. d Cod procedură civilă, în temeiul art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, își va declina competența în favoarea Tribunalului Vaslui, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.
Constatând ivirea unui conflict de competență între Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel Iași, în partea referitoare al cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții I și Inspectoratul de Poliție al județului I, în temeiul art. 21 Cod procedură civilă se va suspenda judecata acestui capăt de cerere și va sesiza pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerului Economiei și Finanțelor și Arhivelor Naționale.
Respinge acțiune introdusă de reclamanta, domiciliată în I,-, --1,. B,. 1,. 2, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Internelor și Reformei Administrative având sediul în B, nr. 1-A, sector 1, Ministerul Economiei și Finanțelor, având sediul în B,-, sector 5 și Arhivele Naționale, având sediul în B, B-dul - -, nr. 49, sector 5.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite excepția lipsei competenței materiale a Curții de I de a soluționa cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului I și Direcția Județeană a Arhivelor Naționale
Disjunge judecata cererii formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului I și Direcția Județeană a Arhivelor Naționale
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului I, având sediul în I, str. -, nr. 6 și Direcția Județeană a Arhivelor Naționale I, având sediul în I, bd. -, nr. 18, în favoarea Tribunalului Iași - secția contencios administrativ.
Suspendă din oficiu judecata acestui capăt de cerere.
Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență apărut între Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
13.03.2008
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbâltoc
