Anulare act administrativ fiscal. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 164
Ședința publică de la 10 martie 2008
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia
Grefier:
S-a luat în examinare judecarea recursului în contencios administrativ, promovat de recurenta -" " V în contradictoriu cu intimații Direcția Generală A Finanțelor Publice V și, având ca obiect anulare act administrativ, împotriva sentinței civile nr.319/CA/8.10.2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 03.03.2008, fiind consemnate în încheierea din acea zi - parte integrantă din prezenta decizie, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 319/CA din 08 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui au fost admise excepțiile de prematuritate și de tardivitate a cererii de anulare a adresei nr. 12.389 din 01 iulie 2004 și a facturilor fiscale.
Au fost respinse excepțiile de prematuritate, de tardivitate și de inadmisibilitate a cererii de despăgubiri, invocate de pârâți.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanta " ", în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice V și.
S-a constatat achitată suma de 498.836,85 lei reprezentând despăgubiri.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3054 din 13.10.2005 Judecătoria Vranceaa admis plângerea formulată de contestatoare și a anulat procesul-verbal de confiscare seria E nr. - din 07.05.2004 încheiat de Garda Financiară V, iar cererea de despăgubiri a fost formulată la 21.11.2005.
În conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, acțiunea ulterioară în despăgubiri poate fi înaintată în termen de un an socotit de la data când persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Ori, în cauză, întinderea pagubei suferită de reclamantă a fost cunoscută la 13 octombrie 2005, chiar dacă ulterior pronunțării Tribunalul Vranceaa constatat desființată de drept sentința civilă nr. 3054 prin încheierea din 17 ianuarie 2006 ca urmare a admiterii cererii de strămutare de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 4900 din 13 octombrie 2005. Și în raport de adresa "" nr. 64/27.09.2005 de la fila 22, cererea reclamantei se apreciază ca fiind în termen.
În raport de această dată și în conformitate cu dispozițiile legale menționate, acțiunea în despăgubire formulată este în termen.
În ce privește procedura prealabilă, îndeplinirea ei reprezintă condiție de admisibilitate pentru acțiunile în anularea, modificarea sau obligarea la emiterea unui act administrativ, când acest lucru se refuză de autoritatea administrativă.
Cum, în cauză, despăgubirile solicitate reprezintă o latură a acțiunii în contencios administrativ care rezultă din anularea procesului-verbal de confiscare, nu se impune îndeplinirea procedurii administrative prealabile, instanța de contencios putând fi sesizată direct cu acțiunea în despăgubiri.
Excepțiile de prematuritate și de tardivitate privind anularea adresei nr. 12.389/01.07.2004, precum și a facturilor fiscale nr. -/04.08.2004, nr. -/13.09.2004, nr. -/02/30.11.2004, sunt întemeiate.
Reclamanta nu a făcut dovada că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Cererea pentru anularea adresei și facturilor fiscale a fost formulată de reclamantă la 26 martie 2007 conform mențiunilor făcute în încheierea de ședință de la acea dată.
Pe de altă parte, actele a căror anulare se cere nu sunt acte administrative emise de o autoritate publică în regim de putere publică. Nu sunt nici acte administrative fiscale emise de organul fiscal în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Față de dispoziția art. 11 din Legea nr. 554/2004 cererea în anulare este și tardiv formulată.
Excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V nu este întemeiată, cererea în despăgubiri ca urmare a anulării procesului-verbal de confiscare prin decizia civilă nr. 185 din 18.04.2006 a Tribunalului Bacău, confiscare ce a fost urmată de valorificarea produselor confiscate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice
Privitor la acțiunea în despăgubiri formulată de reclamantă instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 136 din 10 martie 2006 Tribunalul Bacăua admis recursul declarat de " " V împotriva sentinței civile nr. 1183/2005 pronunțată de Judecătoria Focșani, pe care a modificat-o în sensul că a admis plângerea petentei-recurente "-" V, a anulat procesul-verbal de contravenție seria E nr. -/21.05.2004 și procesul-verbal seria E nr. -/07.05.2004 încheiate de Garda Financiară V, obligând intimata să plătească recurentei suma de 692.580.000 lei reprezentând contravaloare păcură confiscată.
Prin decizia civilă nr. 185 din 18 aprilie 2006 Tribunalul Bacăua completat decizia civilă nr. 136/10.03.2006 în sensul că a obligat Direcția Generală a Finanțelor Publice V să plătească recurentei suma de 498.836,85 lei în loc de 692.580.000 lei cum eronat s-a consemnat în hotărâre.
Cu ordinul de plată nr. 27 din 28.04.2006 pârâta Vaa chitat pârâtei suma de 498.836,85 lei, contravaloarea actualizată a cantității de 407,4 to păcură.
Valoarea despăgubirilor solicitate de reclamantă prin cererea intentată este de 560.000 lei și se compune din 442.741,8 lei contravaloare păcură, 23.800 lei cheltuieli de transport, 93.000 lei dobândă bancară aferentă perioadei mai 2004 - noiembrie 2005 la creditul făcut la bank
Pretențiile reclamantei sunt întemeiate numai în ce privește contravaloarea păcurei confiscate. Anulându-se prin hotărâre definitivă și irevocabilă procesul-verbal de confiscare, reclamanta este îndreptățită să primească valoarea actualizată a bunului confiscat conform dispozițiilor art. 6 alin. 5 din Ordonanța nr. 128/1998.
Cu nr. 27 din 28.04.2006 Vaa chitat reclamantei suma de 498.836,85 lei.
Celelalte sume solicitate cu titlu de despăgubiri nu sunt întemeiate.
Chiar dacă pârâta Vav alorificat păcura confiscată înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal de contravenție și a procesului-verbal de confiscare, pârâta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de transport pe, aceste cheltuieli fiind obligația agentului economic în relațiile comerciale de achiziționare a păcurei. Pe de altă parte, "" a achitat atât cheltuielile de transport cât și taxele de imobilizare a celor 9 vagoane cisternă, astfel că reclamanta nu le poate pretinde de la pârâtă.
În ce privește dobânzile bancare solicitate reclamanta nu a făcut dovada că a contractat împrumutul pentru achiziționarea păcurei ce a fost confiscată și că nerambursarea creditului s-a datorat confiscării. De asemenea cu extrasele de cont depuse reclamanta nu a făcut dovada plății dobânzilor bancare solicitate prin cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs " " V, care apreciază că prejudiciul în realitate este mult mai mare, nefiindu-i achitate dobânzile și penalitățile bancare, contravaloarea transportului CFR, impozitul pe profit, cât și faptul că activitatea societății a fost întreruptă.
De asemenea apreciază recurentul că au fost încălcate dispozițiile nr.OG 2/2001 și nr.OG 128/1998 privind valorificarea bunurilor confiscate.
Recurentul face mențiunea că a făcut dovada celor susținute cu înscrisurile depuse.
Prin întâmpinarea formulată V invocă nelegalitatea recursului, motivat de faptul că cererea de recurs nu întrunește condițiile impuse de art. 303 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Pentru celelalte motive de recurs invocate, intimatul apreciază că acestea nu sunt întemeiate, instanța de fond a făcut corect aprecierile și interpretările asupra situației de fapt și de drept precizate în acțiune.
La termenul din 11.02.2008 recurentul a invocat excepția de nelegalitate a actelor administrative unilateral întocmite de V privind vânzarea abuzivă a cantității de 407.400 tone păcură fiind încălcate prevederile nr.OG 2/2001, art. 32 alin. 3 și art. 1, art. 3 alin. 1,2 și 3, art. 5 alin. 1 art. 6 alin. 1 și 2 și art. 9 din nr.OG 128/1998.
Apreciază recurentul că Statul Român nu avea dreptul să valorifice păcura înainte de data de 10.03.2006.
În recurs au fost depuse înscrisuri atât de către recurent cât și de intimați.
Curtea examinând cererea de recurs și excepția de nelegalitate invocată urmează a constata următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat anularea următoarelor acte administrative: nr. 12.389 din 01.07.2004 și a facturilor fiscale nr. -/04.08.2004, nr. -/02/13.09.2004, nr. -/02/30.11.2004, iar actele administrative față de care se invocă nelegalitatea pe cale de excepție sunt acestea.
Prin încheierea din data de 14.05.2007 pronunțată de Tribunalul Vasluis -a dispus, în aceeași cauză, respingerea excepției invocate de reclamanta " ", cu sediul în V privind nelegalitatea adresei nr. 12.389/01.07.2004 și a facturilor fiscale nr.: -/04.08.2004,nr.-/02/13.09.2004,nr.-/02/30.11.2004. Reclamanta formulat recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești, iar în data de 02.07.2007 Curtea de APEL IAȘIa constatat recursul reclamantei ca fiind nul. Astfel, nelegalitatea întocmirii actelor administrative, invocată pe cale de excepție, a fost în mod irevocabil dezlegată în această cauză.
Față de cele reținute urmează a se respinge excepția de nelegalitate.
Cu privire la recursul promovat, Curtea reține că potrivit art. 2 alin. 2 din nr.OG 128/1998, în cazul bunurilor ridicate cu ocazia constatării și sancționării contravențiilor pe bază de proces-verbal, titlul de proprietate îl constituie însuși procesul-verbal de contravenție. Reclamanta susține că Vap rocedat la valorificarea bunurilor confiscate în condițiile în care avea cunoștință că procesul-verbal de contravenție era contestat. Se va observa că V nu a fost parte în litigiul în care procesul-verbal de contravenție a foste contestat, deoarece autoritatea publică emitentă a acelui act era Garda Financiară V și nu V, iar agentul constatator nu a solicitat niciodată comisiei de valorificare din cadrul V să procedeze la suspendarea procedurii de valorificare a bunurilor confiscate, pe motiv că au înregistrată plângere împotriva procesului-verbal de contravenție, ci din contră s-a insistat prin mai multe adrese în valorificarea cu celeritate a mărfii confiscate.
Reclamantul nu a făcut dovada încălcării vreunei dispoziții legale în procedura de valorificare a mărfii confiscate.
Așa cum a arătat și recurenta în cererea de completare a acțiunii principale, agentul constatator a insistat prin mai multe adrese pentru valorificarea cu celeritate a bunurilor confiscate, motivat pe de o parte de faptul că, depozitarea acestor bunuri genera cheltuieli în sarcina acestuia mai mari decât valoarea bunurilor confiscate, iar pe de altă parte urgența a fost dată la acel moment și de faptul că, marfa confiscată era pe cale de a suferi un proces de degradare care ar fi făcut-o de nevalorificat ulterior.
Comisia de valorificare a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 6 din nr.OG 128/1998, astfel: "Bunurile menționate la art. 1 vor fi predate de către deținători organelor de valorificare, care sunt obligate să le preia pe bază de proces-verbal de predare-preluare în termen de 10 zile de la data primirii de către deținător a documentului care constituie titlul de proprietate al statului asupra acestora.
După preluarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului o comisie de evaluare va proceda la evaluarea acestora în maximum 21 de zile de la preluare.
Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) bunurile de consum alimentar, cu grad ridicat de perisabilitate sau care, prin trecerea timpului, pierd din greutate sau din valoare, inclusiv animalele și păsările vii, care se vând de către organele de valorificare de îndată și numai după obținerea avizului de calitate persoanelor juridice specializate sau persoanelor fizice autorizate în comercializarea acestor bunuri către populație la prețuri cu ridicata, practicate în zonă, fără efectuarea procedurilor de evaluare.
Prin exceptare de la prevederile art. 3 alin. (2), la solicitarea deținătorului, același termen și aceeași procedură de valorificare prevăzute la alin. (3) se aplică și bunurilor al căror termen de garanție expiră înainte de data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în litigiu, al cărui obiect îl constituie legalitatea procesului-verbal de confiscare.
În cazul în care prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă se dispune restituirea bunurilor prevăzute la alin. (3) și (4), sumele obținute din valorificarea acestora se achită persoanei de la care au fost preluate bunurile respective, la nivelul actualizat al prețurilor".
Prin art. 6 din nr.OG 128/1998 legiuitorul a reglementat o situație de excepție de la dispozițiile art. 2, care să permită valorificarea anumitor bunuri și înainte de clarificarea situației juridice a titlului de proprietate, urmând ca în situația în care acesta urma să fie anulat, proprietarul mărfii confiscate să fie despăgubit, situație de fapt care se regăsește și în prezenta speță, V restituind reclamantului contravaloarea mărfii confiscate și valorificate, la nivelul actualizat al prețurilor, respectiv s-a restituit reclamantei suma de 498.836,85 lei, deși valorificarea s-a realizat la un preț inferior.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează a se respinge recursul și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția de nelegalitate.
Respinge recursul formulat de reclamanta " " V, contra sentinței civile nr. 319/CA/08.10.2007 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Roșculeț
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
16.04.2008
2 ex.-
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Gheorghe Aurelia, Roșculeț
