Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 43/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 43
Ședința publică din 07.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 2: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurentul-reclamant PRIN SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO "împotriva sentinței civile nr. 1592/27.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinită, că intimata-pârâtă DGPMB a depus, la data de 24.11.2009, întâmpinare, în două exemplare, și că intimatul-pârât MAI a depus, la data de 03.12.2009, întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, având în vedere că prin întâmpinări intimații-pârâți nu invocă aspecte noi, apreciază că nu se impune comunicarea acestora către recurentul-reclamant și, având în vedere că părțile au solicitat și judecarea în lipsă, apreciind cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prinsentința civilănr.3686/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul PRIN SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO " în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Princererea formulată, reclamantulPRIN SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO " în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR a solicitat repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1.01.2007, cu 2% începând cu data de 1.04.2007 și cu 11% începând cu data de 1.10.2007, plata dobânzii legale până la efectuarea plății, indexarea sumelor datorate începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire și până la momentul efectuării plății efective a drepturilor salariale, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în dosarul personal.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că indexarea diferențiată a salariilor bugetarilor este discriminatorie, producându-le polițiștilor un prejudiciu.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile Lg.232/2007, OG 6/2007, OG 10/2007, Constituția României, Lg.74/1999.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de decizia nr.819/2008 a Curții Constituționale.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a susținut în esență că actele normative invocate de reclamant nu îi sunt aplicabile, fiind invocată decizia Curții Constituționalenr.819/2008, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată, pentru toate capetele de cerere.
Pentru apronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că,reclamantul, polițist în cadrul pârâtei DGPMB, în perioada pentru care a pretins drepturile salariale, nu face parte din categoriile de personal indicate în mod limitativ de art. 1 din OG nr. 10/2007, întrucât așa cum rerzultă din actul normativ menționat, aceste prevederi se aplică doar personalului contractual și personalului care ocupă funcții de demnitate publică, deci nu și polițiștilor.
S-a mai reținut de judecătorul fondului că, nici disp. art. 43 din OG nr. 38/2003, nu sunt aplicabile polițiștilor, întrucât acestea sunt aplicabile doar acelor categorii de bugetari cărora li se adresează, iar nu tuturor salariaților bugetari, fiind în contradicție cu voința legiuitorului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamantul,care a invocat dipozițiile art. 3041din pr.civ. și a susținut în esență, următoarele:
- în mod greșit a respins instanța de fond excepția procesual pasivă a MIRA;
- în mod greșit a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente.
Autoritățile intimate au depus întâmpinări,prin care, în esență au cerut respingerea recursului, motivând că soluia instanței de fond este legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
1.În ceea ce privește prima critică;
Într-adevăr, în practicaua senținței recurate, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MIRA, constatând în mod temeinic, că membrul de sindicat, polițist în cadrul DGPMB, nu a avut raporturi de serviciu cu ministerul pârât, ci doar cu aceată direcție generală.
2. Referitor la cea de-a doua critică, se constată, că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, potrivit art. 1 din OG nr.10/2007, "în anul 2007, salariile de bază alepersonalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiilepersonaluluicare ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și 111 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007."
După cum se poate observa, actul normativ a avut în vedere doarpersonalulcontractualși personalul care ocupă funcții de demnitate publică, deci,nu poate fi aplicat și polițiștilor.
Prin urmare, reclamantul nu face parte din categoriile de personal indicate în mod limitativ de actul normativ, nefiind funcționar public preluat de MEF de la, ci polițist - funcționar public cu statut special în cadrul pârâtei-intimateDirecția Generală de Poliție a Municipiului, aflat în raport de serviciu cu această instituție aflată în subordinea pârâtului-intimatMinisterul Administrației și Internelor.
Temeiul de drept indicat de reclamant nu prevede așadar creșteri salariale pentru toți funcționarii publici, fiind exclusă categoria polițiștilor, adresându-se unei categorii restrânse de personal - cei preluați între ministerele individualizate.
Totodată, niciunul din actele normative invocate în susținerea cererii nu se referă la categoria polițiștilor, fiind aplicabile strict personalului indicat expres în cuprinsul acestora, în care nu pot fi incluși polițiștii.
Susținerea reclamantului ca s-a realizat o discriminare prin excluderea categoriei profesionale din care face parte de la indexările prevăzute pentru celelalte categorii de funcționari publiciexcede limitelor controlului judecătoresc, instanța neputând săconstate aceasta discriminare și să aplice actele normative specialeși reclamantei, atributul de reglementare aparținând în mod exclusiv puterii legiuitoare.
Dispozițiile OUG 137/2000 nu pot fi aplicate în sensul ca instanța să constate aplicarea discriminatorie a legii, aspect relevat și de către Curtea Constituțională, care prin decizia nr.821/2008 a stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și/sau să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii întrucât ar încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederileart. 61alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Față de cele arătate mai sus, instanța retine ca niciunul din actele normative invocate în susținerea cererii nu se referă la categoria polițiștilor iar instanța nu are competența să înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, întrucât astfel s-ar încălca principiul separației puterilor în stat, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 1 alin. 4 din Constituția României.
În consecință, în temeiul disp. art. 312 alin 1 Cod pr. civ., Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant PRIN SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO " împotriva sentinței civile nr. 1592/27.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
Red. GREFIER
EF/2ex.
13.01.2010
Tr.-09
Jud.
Președinte:Diana Magdalena BulanceaJudecători:Diana Magdalena Bulancea, Horațiu Pătrașcu, Raluca
