Anulare act administrativ . Decizia 42/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 42
Ședința publică din 07.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 2: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursurilorformulate de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 2 și de recurenta-pârâtăîmpotriva sentinței civile nr. 1629/29.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 2
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune în ședință, intimatul-reclamant, personal, și intimata-pârâtă, prin consilier juridic, cu delegație pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinităși că intimatul-reclamant a depus, la data de 29.12.2009, întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă, în două exemplare.
Curtea comunică recurentei-pârâte, prin avocat, întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant.
Intimatul-reclamant, personal, mai depune un exemplar al întâmpinării pentru comunicare intimatei-pârâte, exemplar comunicat de instanță.
Recurenta-pârât, prin avocat, depune dovada timbrării recursului cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 2 lei, și cu timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită a se aprecia dacă întâmpinarea recurentului-reclamant este admisibilă, fiind depusă la al doilea termen de judecată.
Curtea precizează intimatei-pârâte, prin consilier juridic, că va aprecia asupra întâmpinării, aceasta putând fi considerată ca și concluzii scrise.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant.
Curtea precizează recurentei-pârâte că întâmpinarea intimatului-reclamant va fi apreciată ca și concluzii scrise însă, pentru a-i da posibilitatea de aos tudia, se poate lăsa dosarul la a doua strigare.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului împotriva sentinței civile nr. 1629/2009 a Tribunalului București, care este netemeinică și nelegală, modificarea acesteia cu menținerea autorizației de parcare emise de, ca fiind temeinică și legală. Arată că intimatul-reclamant a solicitat anularea autorizației de parcare nr. 4804/2008, susținând că are un handicap locomotor accentuat, cu toate că există loc special de parcare pentru persoanele cu dizabilități. Cu toate acestea, refuză locul de parcare special amenajat, dorind locul său de parcare. Singurul motiv pentru care solicită acest loc de parcare este faptul că acesta se află pe, permițând parcarea a două automobile. Din actele dosarului rezultă că acest loc de parcare se află mai departe de intrarea în bloc, ceea ce nu-l avantajează, locul special amenajat pentru persoane cu dizabilități fiind amplasat mai aproape. Solicită a se reține faptul că intimatul-reclamant are loc special de parcare iar contractul încheiat de cu este legal.
Intimatul-reclamant, personal, arată că locul respectiv este amenajat de el, parcându-și automobilul pe acesta încă din anul 1984. Solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței instanței de fond.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea celor două recursuri. Motivează că instanța de fond a reținut în mod greșit că ambele cereri pentru loc de parcare ar fi fost depuse în același timp, din acte rezultând că cererea recurentei-pârâte este depusă din 08.10.2008, iar cea a intimatului-reclamant fiind depusă la 14.10.2008. De asemenea, se menționează că locul de parcare nr. 26, solicitat de intimatul-reclamant, ar fi mai aproape de bloc, dar acest fapt este nereal, locul fiind amplasat peste stradă față de intrarea în bloc. Solicită admiterea recursurilor și menținerea autorizației de parcare nr. 4804/2008 emise de.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, depune concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr.1629/29.04.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Primăria Sectorului 2 B; a admis acțiunea introdusă de reclamantul împotriva pârâților Administrația Domeniului Public Sector 2 B și; a anulat autorizația de parcare nr.4804/08.10.2008, emisă de pârâta Administrația Domeniului Public Sector 2 B; a obligat pârâta Administrația Domeniului Public Sector 2 B să închirieze reclamantului cu titlu gratuit, locul de parcare nr.26 din parcarea de reședință aferentă blocului K4 situat în B, șos. - nr.35, sector 2 și să-i elibereze autorizația de parcare aferentă; a respins acțiunea față de pârâta Primăria Sectorului 2 B ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prinacțiunea înregistratăpe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a în data de 14.01.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primăria Sectorului 2 B și Administrația Domeniului Public Sector 2 B, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:
1. Anularea autorizației de parcare nr.-.10.2008, emisă de pârâta Administrația Domeniului Public Sector 2 B pe numele.
2. Obligarea pârâtei Administrația Domeniului Public Sector 2 B să închirieze reclamantului, cu titlu gratuit, locul nr.26 din parcarea de reședință aferentă blocului K4, situat în B,. - nr.35, sector 2 și să îi elibereze autorizația aferentă.
Prin încheierea de ședință din data de 18.03.2009, instanța a dispus introducerea în cauză a pârâtei, beneficiara autorizației atacate.
În fapt, reclamantul a afirmat că locuiește în imobilul - situat în B,. - nr.35, sector 2, că are un handicap locomotor accentuat și permanent, că deține un autoturism marca cu nr. de înmatriculare B 47 adaptat nevoilor sale și că ocupă locul de parcare nr.26 încă din anul 1984.
Reclamantul a mai afirmat că parcarea aferenta imobilului său a fost reamenajată de pârâta Administrația Domeniului Public sector 2 B în vara anului 2007 și că operațiunea de atribuire a locurilor a început în data de 08.10.2008, că s-a deplasat în acea zi la sediul pârâtei pentru a depune cererea însă din cauza aglomerației și a handicapului nu a putut aștepta, reușind să depună cererea în data de 10.10.2008, când a aflat însă că locul sau fusese deja atribuit paratei pentru autoturismul marca Ford cu nr.B 37.
Acesta a mai afirmat că pârâta locuiește în blocul K3, situat la o distanță mai mare de 30 de parcarea aferentă blocului K4, că pârâta Administrația Domeniului Public sector 2 B i-a propus în data de 03.12.2008 atribuirea unui alt loc de parcare amenajat pe locul unui fost bătător de covoare care îi este însă greu accesibil.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe Legea nr.554/2004, nr.32/1994 și pe Legea nr.448/2006.
Pârâta Primăria Sectorului 2 Bad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Administrația Domeniului Public Sector 2 Bad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată afirmând că operațiunea de atribuire a locurilor de parcare a început în data de 08.10.2008, că la acea dată reclamantul nu avea depusă nicio cerere, aceasta fiind depusă ulterior, în data de 10.10.2008.
Pârâta a depus note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, afirmând că atât anterior, cât ulterior amenajării parcării a solicitat atribuirea unui loc.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 2 B, instanța a constatat următoarele:
Atribuirea locurilor de parcare se face potrivit Hotărârii Consiliului Local al Sectorului 2 B nr.55/2003 de către Administrația Domeniului Public Sector 2 B, instituție cu personalitate juridică, aflată în subordinea consiliului local.
Față de aceste motive, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 2
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Din înscrisurile de la dosar (filele 41, 44-46 și 50), rezultă că reclamantul locuiește în imobilul - situat în B,. - nr.35, sector 2, că are un handicap locomotor accentuat și permanent și că deține un autoturism marca cu nr. de înmatriculare B 47 adaptat nevoilor sale.
Din recunoașterile pârâtei Administrația Domeniului Public Sector 2 B din întâmpinare rezultă că parcarea aferentă imobilului de mai sus a fost reamenajată în vara anului 2007, iar operațiunea de atribuire a locurilor a început în data de 08.10.2008.
Din aceeași întâmpinare coroborată cu susținerile reclamantului rezultă că acesta a depus cererea de atribuire a unui loc de parcare în data de 10.10.2008, la acea dată însă locul nr.26 solicitat fiind deja atribuit pârâtei pentru autoturismul marca Ford cu nr.B 37 în baza contractului de închiriere nr.12379/08.10.2008 și a autorizației nr. nr.4804/08.10.2008.
În urma sesizărilor reclamantului, pârâta i-a oferit acestuia un loc de parcare amenajat ulterior, care însă a fost refuzat.
Potrivit art.10 alin.2 din nr.32/1994, în cazul în care cererea de locuri de parcare este mai mare decât numărul de locuri existente, atribuirea locurilor de parcare se face cu aprobarea administrației imobilului, cu prioritate pentru handicapații locomotorii posesori de autovehicule speciale.
Noțiunea de prioritate la atribuire presupune ca premisa existența concomitentă a mai multor cereri pentru aceleași locuri.
Or, atât timp cât cererile sunt analizate și admise succesiv, pe măsura depunerii lor, rezultă că nu va exista niciun moment în care două cereri să coexiste, deoarece ele nu pot fi primite și înregistrate simultan și sub același număr.
Este greu de crezut că toți deținătorii de mașini din imobilele arondate vor redacta și semna o cerere comună de atribuire a locurilor de parcare, fiind evident că, având interese contrare celorlalți vecini, fiecare proprietar va încerca să își depună cât mai repede propria-i cerere.
Or, dacă se analizează cererile în ordinea înregistrării lor, rezultă că ipoteza prevăzută de textul legal și anume ca cererea să fie mai mare decât numărul de locuri existente, nu va realiza niciodată.
Instanța a constatat că la repartizarea locurilor de parcare, pârâta a avut în vedere un singur criteriu și anume, vechimea cererilor, deși potrivit nr.32/1994, în cazul unui număr insuficient de locuri, atribuirea nu se face în funcție de acest criteriu, care nici măcar nu este amintit de textul legal, ci în funcție de acordul administrației imobilului sau de existența unor cazuri speciale.
În concluzie, instanța a constatat că cea mai bună modalitate de reparare a prejudiciului produs reclamantului prin încălcarea dreptului sau la prioritate în atribuirea unui loc de parcare este considerarea cererii sale ca fiind depuse concomitent cu cea a pârâtei, caz în care locul de parcare solicitat (cel cu numărul 26) va trebui atribuit reclamantului.
Este adevărat că pârâta Administrația Domeniului Public Sector 2 Bao ferit ulterior reclamantului un alt loc de parcare, dar acesta este situat mai departe de locuința acestuia decât locul nr.26 și prezintă o configurație care îi îngreunează accesul la el.
Or, potrivit art.65, alin.5 din Legea nr.448/2006, în spațiile de parcare ale domeniului public, administratorul acestora repartizează locuri de parcare gratuită persoanelor cu handicap care au solicitat și au nevoie de astfel de parcare, acestea trebuind să fiecât mai aproape de domiciliuși, evident, cât mai ușor de utilizat.
Locul liber de parcare propus reclamantului va trebui să fie atribuit pârâtei, dreptul acesteia neputând fi prejudiciat în condițiile existenței unor astfel de locuri libere.
În ceea ce privește cererea nr.7214R/25.06.2007, depusă de pârâta, instanța a constatat, pe de o parte, că este nerelevantă în speță față de dreptul reclamantului la prioritate, iar pe de altă parte, că ea este anterioară însuși momentului înființării parcării în cauză și că privește un alt imobil respectiv blocul PM 93 din str. -. - nr.13 și nu imobilul în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recursAdministrația Domeniului Public Sector 2 B și pârâta, care au criticat hotărârea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, solicitând, în esență, admiterea recursurilor declarate, casarea sentinței atacate, respingerea acțiunii formulate de reclamantul și, implicit, menținerea autorizației de parcare nr.4804 din 8 octombrie 2008, emisă de Administrația Domeniului Public Sector 2 B pe numele recurentei precum și a contractului de închiriere încheiat cu Administrația Domeniului Public Sector 2 ca fiind legal încheiat.
În esență, s-a motivat de către recurenți că reclamantul a fost în culpă întrucât acesta a formulat cerere pentru atribuirea unui loc de parcare în data de 10.10.2008, iar activitatea de închiriere a început la 08.10.2008, că în conformitate cu prevederile Legii 448/2006 reclamantului i-a fost atribuit un alt loc de parcare, cu toate că, acesta nu a anunțat în scris, că solicită prestarea unui serviciu de către o instituție publică, cu titlu gratuit, conform Legii nr.448/2006.
Recurenta a motivat, în esență, că Administrația Domeniului Public Sector 2 i-a oferit reclamantului un loc special, cât mai aproape de intrarea în bloc, așa cum prevede Legea nr.448/2006, republicată, și Legea nr. 519/2002, dar că, în mod nejustificat și netemeinic judecătorul fondului i-a admis acțiunea reclamantului cu consecința anulării autorizației sale și a contractului de închiriere pe locul 26.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursurilor formulate, ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, ca legală și temeinică.
Recursurile sunt nefondate.
Soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.10 alin.2 din nr.32/1994, în cazul în care cererea de locuri de parcare este mai mare decât numărul locurilor existente, atribuirea acestora se face cu prioritate pentru handicapații locomotori, posesori de autovehicule speciale.
Totodată, potrivit art.65 alin.5 din Legea nr. 448/2006, în spațiile de parcare ale domeniului public, administratorul acestora repartizează locuri de parcare gratuită persoanelor cu handicap care au solicitat și au nevoie de astfel de parcare, aceasta trebuind să fie cât mai aproape de domiciliu și, evident, cât mai ușor de utilizat.
Prin urmare, din coroborarea textelor de lege mai sus citate rezultă că, autoritățile sunt obligate să atribuie,cu prioritate,persoanelor cu handicap locomotor, posesori de autovehicule speciale, locuri de parcare cât mai aproape de domiciliu și cât mai ușor de utilizat.
Or, cum din actele și lucrările dosarului rezultă că, reclamantul intimat prezintă un handicap locomotor accentuat permanent, că deține un autoturism marca cu nr. de înmatriculare B 47, adaptat nevoilor sale și că în data de 10.10.2008 a solicitat închirierea locului de parcare cu nr.26, aflat în incinta blocului K4 din str.-, sector 2, B, îndeplinind astfel toate cerințele legale pentru atribuirea locului de parcare solicitat, în raport de criteriile impuse de textele de lege mai sus citate, în condițiile în care titularii celorlalte cereri formulate, respectiv recurenta, nu făcea parte din categoria persoanelor cu handicap, pentru a avea în vedere acest criteriu, în raport de mai mulți solicitanți.
Aprecierea Administrației Domeniului Public Sector 2 B, potrivit căreia recurenta a depus cererea cu două zile mai înainte de cea a reclamantului se situează în afara cadrului legal, motiv pentru care se impune respingerea recursurilor declarate, ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de judecătorului fondului ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 2 și de recurenta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 1629/29.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 2
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -- -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./26.01.2009
- Secția a IX-a -
Președinte:Diana Magdalena BulanceaJudecători:Diana Magdalena Bulancea, Horațiu Pătrașcu, Raluca
