Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4315/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4315
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1398 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod proc. civ.
S-a arătat că intimatul pârât a formulat cerere de amânare pentru comunicarea motivelor de recurs.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de intimatul pârât, având în vedere că motivele de recurs i-au fost comunicate acestui pârât o dată cu citația pentru termenul din data de 08.09.2009, depunând la dosar întâmpinare
Curtea a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința nr.1398 din 25 martie 2009, Tribunalul Mehedinția respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române.
A respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului
La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, că nu poate primită de instanță întrucât Inspectoratul General al Poliției Române are calitatea de ordonator secundar de credite care repartizează credite bugetare ordonatorului terțiar, respectiv IPJ M cu care reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu în perioada pentru care se solicită plata drepturilor bănești, iar conform art.1 din OG nr.22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pe fond, instanța a avut în vedere deciziile Curții Constituționale nr.818/3 iulie 2008, nr.820/3 iulie 2008, nr.821/3 iulie 2008, nr.819/16 iulie 2008 și nr.1325/2008 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
S-a reținut că reclamantul este funcționar public cu statut special de polițist și în această calitate i se aplică statutul funcționarilor publici, dar, dispozițiile art.321 din Legea nr.188/1999 prevăd că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu Legea salarizării aplicabilă în domeniul în care își desfășoară activitatea.
Actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor este OG nr.38/2003, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr.491/2006 privind aprobarea OG nr.57/2006 pentru modificarea OG nr.38/2003 reglementându-se totodată și creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite, specifice polițiștilor.
Faptul că, în baza art.115 din Constituție, Guvernul, prin delegare legislativă, a emis în anul 2007 o serie de ordonanțe cu privire la majorarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, demnitarilor, etc. cu excepția polițiștilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, nu conferă instanței competența de a cenzura prevederile legale pe care reclamantul le consideră discriminatorii ori să facă aplicarea în speță a dispozițiilor prevăzute în acte normative care sunt aplicabile altor subiecte de drept.
In virtutea principiului constituțional al separației puterilor în stat, instanța nu are competența de a obliga pârâții să acorde reclamantului drepturi salariale prevăzute de legiuitor exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați decât cea din care face parte reclamantul.
Prin decizia nr.1325 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, s-a reținut că, Parlamentul și prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală; instanțele judecătorești neavând o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția potrivit art.126 alin.(1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa aplicând legea litigiile dintre subiectele de drept, cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective.
Împotriva sentinței Tribunalului Mehedinția declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a arătat că prin soluția pronunțată instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, apreciind că deși actele normative incidente în cauză recunosc pretinsele majorări salariale funcționarilor publici, totuși polițiștii ar fi exceptați de la aceste majorări, deoarece acte normative în temeiul cărora sunt salarizați funcționarii publici prevăd în mod limitativ care sunt beneficiarii majorărilor salariale.
S-a arătat că potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.360/2002 polițistul este funcționar public cu statut special, iar potrivit art.28 alin.1 lit. b din aceeași lege polițistul are dreptul la ajutoare și alte drepturi bănești ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. În același act normativ se prevede la art.78 că dispozițiile acestei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului..
Recurentul reclamant a mai susținut că devreme ce prin legea nr.232/2007 pentru aprobarea nr.OG6/2007 se prevăd aceste majorări salariale este evident că de acestea trebuie să beneficieze și polițiștii, o aplicare a legii în sens contrar ducând la o discriminare care contravine dispozițiilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din protocolul 12 al Convenției.
Recursul este nefondat, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Reclamantul este funcționar public cu statut special - polițișt în cadrul
Prin acțiunea introdusă, reclamantul a solicitat acordarea majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport de luna septembrie 2007.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/06.07.2007.
Dispoziții legale invocate nu se aplică acestei categorii de funcționari care beneficiază de un cadru normativ special în ceea ce privește salarizarea - OG 38/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2007 pentru modificarea OG 38/2003 s-au reglementat și creșteri salariale în ceea ce îi privește pe polițiști, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate acorda polițiștilor alte drepturi decât cele prevăzute de lege pentru categoria căreia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr.821/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art. 147 alin. 4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr.262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr.997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizării polițiștilor - funcționari publici cu statut special se aplică prevederile OG 38/2003.
Se mai reține și că începând cu data de 01.01.2007, polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor, conform Legii nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2006 privind modificarea OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Această modalitate a creșterilor salariale acordate polițiștilor evidențiază și mai pregnant inaplicabilitatea nr.OG 10 din 31 ianuarie 2007, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică angajaților MAI.
Având în vedere motivele arătate în prezenta hotărâre, Curtea constată că, recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1398 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn.2ex/ 12 2009
Jud. fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
